INTERVIU Cristiano Bergodi, cel mai fericit „italo-român” al momentului. „Trăiesc un vis. Merit un titlu ca antrenor”. Ce îl face să spere la „notti magiche” cu U Cluj

În actualul context, cu naționala Italiei ratând încă un Campionatul Mondial și cu Cristi Chivu pe banca liderului din Serie A, este greu să găsești un italian mai fericit decât Cristiano Bergodi. „I-am spus lui Nistor că sunt român, nu mai sunt italian”, glumește tehnicianul. Antrenorul de 61 de ani este „pe val”.

Este lider cu U Cluj în Superliga României și își permite să viseze. Cristiano Bergodi a vorbit, pentru ProSport, sincer, fără clișee. Și a spus, cu tărie, ceea ce crede. Faptul că ar merita un titlul de antrenor în acest sezon.

Pentru cei 21 de ani de România, pentru cele 10 echipe de la noi pe care le-a pregătit, pentru toată munca lui în sportul căruia i s-a dedicat în totalitate. Sunt argumentele care vin din CV-ul italianului. A preluat U Cluj de pe locul 10 și a cocoțat-o pe primul loc, după trei etape de play-off, într-un scenariu pe care nimeni nu îl putea anticipa.

Vezi galeria foto
4 poze

„Eu cred că merit și un titlu, ca antrenor”

Domnule Bergodi, sunteți un antrenor „italo-român” fericit.
Normal că sunt foarte fericit să fiu un italian care lucrează în momentul de față în România și deja lucrez aici de aproape 21 de ani. Sunt foarte mulțumit, foarte bucuros de ce am găsit aici în România și este a doua țară a mea, cu tot respectul. Am făcut o glumă cu Nistor, care m-a întrebat a doua zi în vestiar dacă sunt supărat după meciul Italiei împotriva Bosniei și i-am spus: „dar eu sunt român, nu sunt supărat. Sunt român, nu mai sunt italian”. Repet, sunt foarte bucuros să fiu aici, în România, aici am găsit mediul propice să mă apuc de această meserie, să zicem așa, pentru că am antrenat și în Italia cu 5-6 ani înainte să ajung aici, în 2005. Mi-am început cariera în 2000 și aveam experiență în Liga a 3-a și la juniori. Am luat munca de jos, nu am făcut un pas mare imediat, ci de jos și asta mi-a dat respect de sine și încredere întotdeauna în ceea ce am făcut. Și apoi am început această aventură în România, în 2005.

Ministrul Sănătății, anunț despre Mircea Lucescu: „Prognosticul este unul rezervat”

16:41

Blestemul fundașului din Superliga: a revenit pe gazon după o pauză de 9 luni și s-a accidentat grav chiar la primul meci. A părăsit România și e la un pas să se lase de fotbal

15:59

Trăiți un vis să fiți pe locul 1, cu U Cluj?
Normal că trăiesc un vis de a câștiga măcar o dată și un titlu, pentru că eu cred că merit și un titlu, ca antrenor. Pentru că atâția ani am antrenat aici și cred că am făcut lucruri bune, fără să par arogant. Dar sunt și chestii de conjunctură, într-un an sportiv, „calcistico”, trebuie să ai și noroc, să nu ți se accidenteze jucătorii, să ai în anumite momente o pregătire foarte bună, mai ales în play-off, când acolo decide multe pregătirea fizică, pentru că vii după 7-8 luni, după un campionat lung. Depinde de multe lucruri. Acum trăiesc un vis, dar stau tot cu picioarele pe pământ, nu sunt genul de antrenor sau, în general, un om căruia să i se urce la cap. Stau liniștit, sunt un om echilibrat și nu vorbesc acum deloc despre titlu.

„Clubul nu mi-a cerut nici să ajung în play-off neapărat. Cel mai mândru sunt că am creat un grup unit”

De când v-ați întors în România, vă bateți cu Pancu pentru cel mai bun antrenor, după media de puncte obținute pe meci. Poate fi anul în care Bergodi să fie antrenorul sezonului ?
Nu știu, vor face o analiză cei care sunt mai în masură să decidă. Sunt și alți antrenori care au făcut o treabă bună, Coelho de la Craiova, la Rapid e Gâlcă, dar și alții, cum ar fi Kopic. Eu vorbesc de antrenorii care suntem în play-off și cred că toți aceștia sunt buni și au arătat-o în campionatul acesta. Mai vorbim de Bogdan Andone la Argeș, care a mers în play-off cu o nou-promovată. E Daniel Pancu, care a făcut cea mai mare medie, dar și ceilalți antrenori sunt foarte buni, iar eu nu mă gândesc deloc la acest lucru, de a fi antrenorul sezonului.

Dacă ar fi să faceți un calcul în procente, ce șanse are U Cluj să câștige campionatul?
Nu putem să spunem noi. Vreau să spun un lucru, când am venit aici, eu am găsit o situație grea și nu e pentru a vorbi de rău despre un coleg de-al meu, pe care îl consider un antrenor foarte bun, o persoană respectabilă și am mare respect pentru Ioan Ovidiu Sabău. Chiar el m-a chemat aici, mi se pare cu câțiva ani în urmă, când era director sportiv aici, iar eu eram acasă de câteva luni, nu lucram de un an. Era o situație un pic dificilă, era o conjunctură negativă, adică jucătorii erau cu moralul la pământ. Clubul nu mi-a cerut să ajung în play-off neapărat. Este în contract posibilitatea de a ajunge în play-off, dar la început trebuia să facem cât mai mult să ridicăm un pic echipa, să o redresăm, fără să pună nici o presiune mare. După asta, meritul e al jucătorilor, pentru că staff-ul nostru s-a comportat bine, a creat un grup important, dar jucătorii sunt principalii actori, nu zic asta pentru că vreau să-i dau pe jucători „cu trafaletul”. Ei sunt cei care joacă pe teren. Am făcut multe victorii, am ajuns în play-off și acesta e meritul întregii echipe, și al staff-ului, și al jucătorilor, în primul rând.

Care este punctul forte al lui U Cluj în acest moment? De ce sunteți cel mai mândru?
Cel mai mândru sunt că am creat un grup unit, cu jucători buni, bărbați. Unii pot să fie mai supărați, dar toți se antrenează bine și asta mă bucură. E un lucru important, iar un grup unit când este o familie, e greu să găsești breșele. Nu e ușor, în plus avem și o echipă solidă, din toate punctele de vedere, legată, jucătorii relaționează bine între ei și asta e foarte important. Mă refer aici la relațiile dintre jucători, și cele umane, dar și cele la nivel de anticipare a ceea ce face celălalt pe teren.