EDITORIAL Cel mai slab arbitru din Superliga: „Pare extraterestru ghidat, e mai repede livrator, mari dubii pentru verticalitatea lui! Rămâi chiaun, cum să mai înceapă un copil să iubească fotbalul?”

Ultima etapă din Superliga a reaprins și mai tare polemica în jurul arbitrilor din campionatul românesc. Decizii controversate, altele de neînțeles, abordări care au scindat suporterii și, firește, impact direct asupra clasamentului strâns din acest sezon. Episodul rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare se oprește în această miercuri, fără menajamente, asupra arbitrilor români.

Dincolo de considerațiile și subiectivismul asumat al celor doi jurnaliști ProSport din textele de mai jos, provocarea acestei săptămâni pentru public e aceasta: care e cel mai slab arbitru din Superliga? La final, tu alegi în sondajul deja tradițional, având în față din tot lotul arbitrilor de Superliga 2025/2026 pe cei cu minimum cinci partide oficiate până acum în acest sezon de Superliga, în total 21 de nume.

Gabriel Berceanu: „S-a ajuns la un organism straniu și rău”

Între teoriile care susțin arbitrajele pentru FCSB în play-off și comunicatele CCA, ceva străpunge și ochiul peluzei, și ecranul laptopului: slabe arbitraje am mai avut în ultima etapă! Și tare mari greșeli, ba chiar și în rundele dinainte!

Vezi galeria foto
5 poze

Ai meciuri după care pleci de la stadion și pe drum reiei în minte regulile fotbalului, amuțit și cu sufletul trecut de ultima barieră a furiei, acolo unde se cunună lehamitea cu neputința. Sau stai câte două ore cu ochii mari pentru ca la capăt să închizi laptopul chiaun: dacă te întreabă cineva ce-ai văzut, se rostogolesc prin creier silabe fără sens, fugite de-acasă.

Ce-a putut să facă arbitrajul VAR, grefat pe carențe profesionale, e deja un organism straniu și rău, convulsiv, un roller-coaster incontrolabil, forțat și care are din ce în ce mai puțin legătură cu fotbalul. Dar despre asta am scris pe larg aici.

Noua „bijuterie” de 70.000.000 de euro a orașului, cu vedere la lac, a stârnit controverse din cauza capacității și a parcărilor

15:18

A venit mărturia cea mai așteptată după scandalul în care a fost târât și Cristi Chivu: „Soția mea a primit amenințări cu moartea!”

15:01

Cum să mai înceapă un copil să iubească fotbalul? Primul lui contact e cu echipa orașului sau echipa favorită a tatălui. În fotbalul românesc. Cum să iubești dacă nu poți să înțelegi? Dacă nici noi nu înțelegem și nu suntem în stare să explicăm? Dacă nici CCA nu o face?

Acum, aș minți dacă v-aș spune că am un redutabil sistem de referință, deopotrivă echilibrat, prin care să pot indica un top 3 al celor mai slabi arbitri din Superliga. Dar vă împărtășesc fără ezitare un podium al arbitrilor care nu îmi plac. Și pe care, implicit, îi consider ca având un nivel cel mult discutabil.

În general, ezit să evaluez, chiar și prin filtrul meu mustind de subiectivism, arbitrii foarte tineri. Ar fi ca și cum ai „tăia capul” unui fotbalist la 17 ani după ce ratează un penalty și, peste câteva etape, încasează și un cartonaș roșu pentru proteste. Sunt lucruri pe care, dacă are fundamentele de caracter și talent pe care să fixeze, maturitatea profesională le aduce neîndoielnic.

Pentru mine, cei trei sunt, fără o ordine anume, George Găman, Horia Mladinovici și Iulian Călin. Primului simt că îi lipsesc prestanța și consecvența, un episod grăitor pentru cea de-a doua e aici. Trec și peste faptul că a oficiat în timp ce fratele era jucător în Superliga, o ciudățenie care complică tare lucrurile, dar mereu am crezut că arbitrii care scot prea des cartonașul arată un semn apăsat de slăbiciune. Ori, la acest moment, George Găman e al doilea din Superliga la media de „galbene” arătate: aproape cinci pe meci!

Apoi, la Horia Mladinovici am în minte o listă atât de amplă de greșeli mari încât mi-e greu să mai găsesc justificări. A îmbrățișat de mult stilul prin care lasă jocul liber, asta e de admirat, dar se încăpățânează în interpretări pe care eu le consider eronate, trec anii și… degeaba!

Iar la Iulian Călin, om politic și lider al gafelor teribile din ultimele sezoane, când văd emfaza din postură și simt superioritatea din atitudine, chiar și când e vinovat…

Daniel Nazare: „Hațegan s-a băgat peste Chivulete precum Trump peste Maduro”

Arbitrajul e, de câteva zile, precum un butoi plin cu motorină în jurul căruia se plimbă niște indivizi, îmbrăcați în negru, cu niște brichete în mână. Ăștia nu fac altceva decât să se joace cu nervii opiniei publice, să se amuze că totul ar putea sări în aer.

Dacă în trecutul apropiat personajele negative erau Sebastian Colțescu, Marcel Bîrsan ori Cătălin Popa, azi „piromanii” se numesc Radu Petrescu, George Găman și Sorin Costreie.

Primul pare un extraterestru, ghidat din tribune cu telecomanda. Să mă anunțați și pe mine când comunică pe teren, eu nu am detectat această aptitudine! Aș fi tare curios dacă în vestiar vorbește, zâmbește sau lăcrimează. Mi se pare inflexibil.

George Găman seamănă a orice, dar nu a arbitru de fotbal. Poate fi livrator la Glovo, instalator, depanator TV, lăcătuș mecanic, profesor de tehnologie, funcționar public la ANAF, vânzător la „Jumbo”. Orice! Calitățile lui sportive lipsesc, înțeleg că a fost grea și limba engleză când a ajuns sau era să ajungă arbitru FIFA. Și pe la testele fizice, la final, spun colegii lui, e transfigurat de atât efort. Înțeleg că e colecționar de baloane de joc, de la fiecare meci din Superliga pleacă, după rugăminți fierbinți, cu câte două baloane. La FCSB sau Rapid nu e problemă, la Clinceni și Metaloglobus a primit înjurături serioase după plecare pentru că nu mai aveau băieții suficiente la viitorul antrenament.

FOTO: SportPictures

Sorin Costreie e sinonim cu Sorin Cîrțu. Când aud de el pe la vreun meci, îmi aduc aminte de fostul jucător al Craiovei Maxima care-l are client fidel: „Cred că s-au terminat arbitrii la VAR, numai el ne arbitrează”. S-ar putea, precum vestitul Popa din Pitești, să fie mai bun la VAR, deși statistica nu-l ajută mai deloc.

Ovidiu Hațegan vine și el puternic din spate, după ce ani la rând i-am apreciat calitățile sportive, dar mai ales de comunicare. Azi am mari dubii pentru verticalitatea lui. Poate din VAR e alt om, s-o fi transformat, deși pe gazon mi s-a părut aproape impecabil. Pentru mine e o adevărată durere să-l adaug aici pe Hațegan, dar n-am cum să trec peste FC Hermannstadt – CFR Cluj, 0-1, când el și Dumitrache se bagă peste Chivulete junior precum Trump peste Maduro la Caracas. Doar că nu l-au „extras” cu elicopterul, dar i-au zis direct: „Boss, vezi că noi decidem aici! Nu tu!”. Și asta pentru a face niște jocuri, pentru unii sau alții. Altfel, nu există explicație.

Marius Avram, cel aruncat peste bord de Vassaras ca să li se facă loc unora precum Marian Barbu – un Cătălin Botezatu al fluierului, atât de bine „croit” cu alură de manechin -, ne dezvăluia că un arbitru de centru e chemat la VAR doar atunci când greșeala din teren este „evidentă”. Întotdeauna m-am ghidat după asta în analiza fazelor.

La Sibiu, la ultima fază, care e eroarea evidentă? Și, pe firul acestei povești, ne întrebăm cum a fost posibil ca Hațegan să ajungă AVAR pe Cibin la un meci al celor de la CFR Cluj, adică asistentul unui anumit Dumitrache „la acoperire”? Despre Hațegan se spunea în trecut, n-am crezut atunci nimic, că ar fi, alături de Cristi Balaj, unul dintre arbitrii „de casă” ai celor din Gruia. Prostii, conspirații, așa am gândit atunci.

Ulterior Cristi Balaj a ajuns la CFR Cluj. Hațegan, probabil și el tot pe acolo în viitor, dar înainte, neapărat șeful CCA. La fel cum Alexandru Tudor a ajuns la FCSB și Costică Zotta, într-un trecut nu îndepărtat, la Rapid. Sau regretatul Jean Grama, la Dinamo.

Nu poți fi șeful VAR-ului și să ajungi la VAR… să ceri o decizie, apoi să fi contrazis. E insubordonare. De frică, priviți chipul lui Chivulete când primea explicații, iritat!, Andrei se „sucește”. Nu din convingere, ci din conștientizarea că are o carieră de continuat la nivel internațional. Cu Istvan Kovacs și cu Ovidiu Hațegan în camera VAR nu poți stinge nici măcar lumina, darămite să ai o altă opinie.

Se vorbește foarte mult de o posibilă plecare a lui Vassaras și de înscăunarea lui Hațegan, variantă agreată deja, se pare, la „vârful” Casei Fotbalului. Poate să te cheme Chivulete, și Bîrsan, și Flueran, Collina ori Rosetti – nu poți supăra șeful, că șeful apoi se răzbună pe tine. Așa se gândește, deși poate unii nu credeți că e posibil. Eu cred cu tărie.

Nu îți era frică, mă refer ca arbitru, în trecut, de Dan Petrescu „Fibră”, de Vasile Avram, de Ion Crăciunescu sau Costică „Vâlcea”? Să ne răspundă foștii „fluierași” în privat, nu în grup, că poate nu au curaj.

Foto: Sport Pictures

Despre Radu Petrescu sunt puține de zis. După faza de la Voința Sibiu – CFR Cluj, de acum 15 ani, am crezut că i-au căzut la duș lentilele de contact direct în canalizare, că are nevoie consult de specialitate. Azi spun că s-a agravat miopia iar perioada de pauză care va veni îl va ajuta să viziteze niște clinici de oftalmologie.

Arbitrajul nostru comite mari erori, unele premeditate, tocmai în perioada în care avem o luptă „la baionetă” la intrarea în play-off. Păi dacă acum se comit atâtea greșeli, ce facem dacă în ultimele trei etape din play-off trei echipe sunt la egalitate de puncte?

Știm, Vassaras are treburi importante în Grecia, fuge, se distrează sau are de lucru, nu e atât de important pentru unii. Dar voi, ceilalți? Răzvan Burleanu, Istvan Kovacs, pe voi putem conta? Sau băgăm „la înaintare” brigada Petrescu, Găman și Costreie cu Hațegan la VAR? Să ne ferească Dumnezeu să ajungem acolo!

 Loading ...