De ce să fie FC Voluntari în Superliga? Pentru obsesia lui nea Gică și viața care se „împarte alături”, dar numai din 2010 încoace? Pentru un lot relativ interesant, însă dominat de fotbaliști care n-au convins în repetate rânduri în primul eșalon? Pentru „no hope” de mai mult de-atât după vrăjelile bugetului „no limit” marca Nețoiu? Pentru Cupa României din 2017 mânjită cu muștar când proptea grătarul în curtea cu lăutari a directorului general? Pentru un orgoliu pandelian proptit nărăvaș și suprarealist precum orice ancoră în pieptul câmpiei secetoase?
În 2015, la Sport Total FM, președintele clubului, Robert Gherghe, ne povestea cum funcționa o fabrică de ancore la Voluntari „prin anii 1800”. De ce să lași atunci adevărul să strice asemenea realism magic? De ce să te împotrivești cu faptul că Cetatea Voluntărească, în denumirea vremii, a apărut după 1920 iar înainte, pe acele locuri, a fost doar satul Pipera, cu „122 de locuitori, o mașină de treierat și o biserică” potrivit „Marelui Dicționar Geografic al Romîniei”…
Dar Unirea Slobozia, de ce să fie în Superliga? E suficientă îndârjirea pricepută a lui Adrian Mihalcea și nebunia neobosită a lui Ilie Lemnaru, când nimic nu le poate garanta că echipa promovată istoric va juca măcar în al doilea sezon acasă, în orașul ei? E destul că ialomițenii au jucat un fotbal frumos, fără să-l facă puncte mereu, într-un campionat în care toți au tratat-o drept victimă sigură, din prima secundă, dar Unirea a remizat cu FCSB și-a învins la Arad, Constanța, Sfântu Gheorghe sau Galați?
Dacă, de la mare depărtare, FC Voluntari pare echipă de primar, Unirea Slobozia pare echipă de secundar. A dat atacant la FCSB, piesele bune îi sunt arvunite „din viu” de hienele vecine. Pospelov, Dorobanțu și ceilalți au devenit organe interesante ale unei vietăți din care sângele țâșnește cald fără să mai poată camufla senzația abisului. Departe de casă tocmai în cel mai frumos ceas al istoriei sale: ce paradox la care doar Universul licitațiilor, consiliilor locale și județene, contestațiilor și termenelor în construcții se poate închina!
A fost 2-1 în tur pentru ilfoveni, acum ialomițenii caută remontada la Clinceni. În Ilfov. Oaspeții au făcut o jumătate de cerc, vreo 40 de km prin jurul Bucureștiului, să se prezinte la provocare.
„Gazdele” au primit 660.000 de euro din bani publici la început de an, pentru activitatea până la 30 iunie. A scris aici Ziarul Ialomița, fondat în 1875, pe când Cetatea Voluntărească nici nu visa să existe. Nu știm bugetul de la Voluntari, acel „no limit” al lui Nețoiu a zguduit genunchii realității așa că și un milion de euro să fie, și două, și trei, nimic nu pare prea puțin sau prea mult când viața ta „se împarte alături”. Dar să nu mai „aburim” fotbalul cu bani și istorie!
Florin Pârvu a tras din start corabia în jumătatea lui Chioveanu. Unirea pasează încordat, pune stoperii la jumătatea terenului, vrea să inducă forța superiorității și echilibrul construcției, dar mingea sare năzuroasă din gazonul de eșalon pe care amândouă echipele vor să-l evite. Lipsesc lansările între linii.
Sub vocea comentatorului Adi Dobre se pogoară la Clinceni, pe pleoapele băieților lui Mihalcea, o cortină de Liga 2, așa că Aganovic încearcă șutul din neputință, după ce Purece aproape centrează, cu frică. Dorobanțu vrea să „îi ia la mână” pe adversari. Fără crâmpei de nădejde reală. Nici când comenta Pecs – Miskolc la Sport 1 pe vremuri nu trăia Adi asemenea chin de fotbal!
Pentru că, mai departe, nu e meci. Doar o rană învelită cu 22 de tricouri. FC Voluntari nu joacă nimic, nu încearcă nimic și nu merită să promoveze, în timp ce Unirea Slobozia zici că nu poate să nu retrogradeze! Țipete inutile de-o parte și de alta, se dă din mâini și se izbește balonul rostogolit prin aer fără idee. Pițian și Akhmatov se ciocnesc, ies ambii accidentați. Asfințit avem pe fundal, doar un pictor al neputinței lipsește!
Numai că fotbalul, atât cât este, oricând și oriunde îi va răsplăti pe cei curajoși. Iar când „închizătorul” Akhmatov s-a rupt, Mihalcea a pus în loc un atacant, pe Vojtus. În vreme ce Pârvu a lipit mijlocaș defensiv pe mijlocaș defensiv, Onișa pentru Pițian.
Ei bine, singura picătură limpede a venit de la Vojtus în 40 de minute! Din prejma careului, minge strecurată tehnic de slovac printre baricade, un exterior de pe loc: gruzinul Arabuli șutează înșurubat în plasă. Se ridică fanionul, Feșnic fluieră ofsaid.
VAR-ul intră în „chinurile facerii și desfacerii”. Mihalcea vede pe tabletă reluarea și explodează: nu, n-a fost ofsaid! După vreo cinci minute, brigada confirmă. Tocmai Onișa l-a salvat pe Arabuli, schimbarea l-a ținut în joc…
E 1-0 și s-a egalat barajul. Popadiuc trage de departe, puternic însă fără plasament, în pumnii lui Krell. Pe replică, Dorobanțu îl zdruncină și el pe Chioveanu. Culmea, la 2-2 per total, s-a destupat ceva pe teren, inclusiv la ilfoveni. Măcar în minutele de prelungiri ale reprizei.
Tot Mihalcea vrea mai mult și simte că-i loc de asta. Îl aruncă pe Bărbuț în locul lui Afalna. Fosta extremă a Timișoarei îl servește pe Vojtus, slalom și șut din alergare, respinge Chioveanu în corner! S-a aprins nocturna, a început a doua repriză cu gazdele însetate, tot Bărăganul pe care-l reprezintă scrâșnit li s-a scris în vene la pauză. Totuși, întreruperile iau caimacul speranței de ritm și ocazii. Fault după fault de zici că-s pahare cu țuică îndoită la un parastas de om sărac. Iar Pârvu operează post pe post, din nou: Dumiter la Nemec, Schieb la Popadiuc.
Arabuli trimite cu efect și forță, dar același portar Chioveanu sosit în iarnă de la Afumați arată că, la 20 de ani, merită mai bine și mai multe. Bărbuț se împiedică în centrarea decisivă, la firul dezordonat al ierbii. În tur, Slobozia a avut 61% posesie și 17-7 la șuturi. A pierdut. Acum, în minutul 70, e la 70% control al balonului. Conduce. Și, dacă în prima parte a meciului părea că nu poate să nu retrogradeze, acum chiar nu mai pare de Liga 2, dacă unii n-o cred de Superliga! Doar că resursele fizice încep să saboteze construcția.
Pe fondul acesta, Carnat vrea să ne-aducă aminte că a fost pe la Wolverhampton și șutul lui, de calitate, înfășoară tăcerea în jurul plonjonului lui Krell. Trage și Onișa, pe lângă, ridicând Voluntariul din perfuzii către fereastră. Până la urmă, și Onișa a fost cândva jucătorul lui Torino. Serios!
Slobozia a mai „picat” fizic deseori în acest sezon, pe finaluri de meci dacă nu în toată repriza secundă. Să fie boală fără leac ori măcar azi, la ora decisivă, se șterg din adrenalină slăbiciunile? Onișa și Dumiter trag în aceeași fază, Krell scoate miraculos inclusiv din doi metri. Cert, Voluntari e mai proaspătă de-acum, fie doar prin schimbările lui Pârvu, fie per ansamblu.
Doar că plusul de funcționalitate ca echipă al Unirii Slobozia și evidenta disponibilitate fizică superioară a celor de la Voluntari se anulează în ultimul segment de minute. Arabuli preia prea larg în careul advers, Pospelov trage bine dar nu țintește sub transversală, ilfovenii pompează prin Schieb și Carnat legând fazele fixe de un presing admirabil în tot contextul! Patru minute peste 90. Se merge în reprizele de prelungiri. Iar Voluntari intră pe val! S-a ridicat ancora!
Cu cine să echilibreze Slobozia diferența de energie? Intră Constantin Toma, la 38 de ani, fotbalistul care a petrecut o viață întreagă de sportiv la Unirea, minus trei săptămâni când a plecat la muncă în Germania. Seria ocaziilor e înlocuită iarăși de seria faulturilor. Vojtus recuperează prin alunecare în propria jumătate, retezând vârful de contră al Voluntariului.
Toma centrează la foc automat, se respinge sec de fiecare dată. Prima repriză de prelungiri, pe tiparul primelor 45 de minute. Ilfovenii au pierdut plusul fizic. Mini-pauză, se schimbă porțile, și dirijorul. Guțea trage puternic din unghi, Krell deviază aproape cu sufletul, peste două plonjoane de coechipieri la disperare. Trecem la penalty-uri!
Dumiter, sigur și sec, nici n-o „miroase” Krell: 0-1. Vojtus trage pe centru, unde rămâne Chioveanu și scoate cu piciorul! Panțîru, trei cruci largi, șut mult pe lângă poartă! Arabuli, tehnic, nonșalant și 1-1, cu Chioveanu rămas iar fix pe centru. Carnat trimite tare și bine plasat, în dreapta lui Krell, însă plonjonul e de poveste și de manual în același timp! Penalty apărat, cu litere mari, nu ratat! Iar Perianu face 2-1, elegant spre vinclu.
Mai sunt câte două „cartușe” de fiecare echipă. Crișan, tare, pe jos, transformă pentru Voluntari. Bărbuț pune balonul în plasa laterală. Ultima serie. Guțea îl culcă pe Krell fără ezitare. Marchează Constantin Toma, la 38 de ani, omul cu o viață de sportiv doar pentru Unirea Slobozia? Da. Magic. Ce poveste!
Bărăganul petrece în Superliga! Toată Ialomița și Bărăganul înfășurat în ea. Oamenii plâng însă, de fericire, în tribunele de la Clinceni, în Ilfov. Poate de-acum, că Adi Mihalcea, Ilie Lemnaru și alți nebuni au făcut alt imposibil, nu vor mai trebui fanii să facă 300 de kilometri, dus-întors, pentru un meci al Unirii. Poate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER