Anul trecut se zbătea între viață și moarte, acum a înscris în Superliga și i-a dedicat golul părintelui său: „Tată, Dumnezeu a învins!”. Gestul lui Andrei Nicolescu și coincidența cutremurătoare legată de accidentarea lui Homawoo. EXCLUSIV

Luca Mihai (22 de ani) a reușit să înscrie primul său gol după accidentarea teribilă pe care a suferit-o în luna aprilie anul trecut, atunci când a fost lovit dur, la cap, de dinamovistul Josue Homawoo și a avut nevoie de o perioadă importantă de îngrijiri medicale, viața sa fiind pusă în pericol. Mijlocașul a deschis scorul în partida Universitatea Craiova – UTA, iar la finalul jocului de pe „Ion Oblemenco” a mers spre tribune unde și-a eliberat emoțiile alături de familie.

Cu lacrimi în ochi, Luca a transmis că-i dedică golul părintelui său. „Cred că Dumnezeu dă lucruri grele oamenilor puternici. Am plecat de la 14 ani de acasă, în Germania, după am ajuns în Italia, am făcut totul pentru a-mi realiza visul. Lupt pentru familia mea și dedic golul tatălui meu. Doar el și familia mea știu cât am suferit”.

ProSport a luat legătura, a doua zi după partida din Bănie, cu Dumitru Mihai, părintele juctorului arădean, cel care ne-a oferit un interviu emoționant despre cel mai frumos moment pentru familia sa după cumpăna din primăvara anului trecut.

Interviu cu tatăl lui Luca Mihai: „Este o eliberare, un răgnet al fericirii. Prin golul ăsta am simțit că s-a întâmplat o minune. Viața lui a luat-o pe un făgaș normal, nu știa dacă mai poate juca fotbal”

ProSport: Ce ați simțit în momentul în care fiul dumneavoastră a înscris în partida cu Universitatea Craiova? 

Luca Mihai: Eu merg aproape la fiecare meci, trebuie să se întâmple ceva cu adevărat deosebit să nu fiu lângă el. Este o eliberare, un răgnet al fericirii. A încercat să se elibereze practic de tot ce s-a întâmplat în trecut. Trecutul l-a dominat foarte mult. În momentul în care a venit acest gol am simțit că s-a întâmplat o minune, iar viața lui a luat-o pe un făgaș normal. El a avut parte de lucruri anormale în sport. Ok, există accidentări, dar nu una anormală, cum a pățit el.

Spuneți că acum fiul dumneavoatră s-a descătușat cu adevărat după golul marcat cu Universitatea Craiova? A trecut un an și ceva de la acea accidentare dură…

14 aprilie 2024. Așteptam lucrul ăsta, e adevărat că postul lui nu impune neapărat să marcheze, dar ce e mai frumos în fotbal decât golul? Asta e esența fotbalului! A venit la timp, iar în Luca s-a declanșat un puseu de energie și de încredere. Sperăm să rămână sănătos, este lucrul pentru care-i mulțumim lui Dumnezeu după fiecare meci.

Cum a fost perioada asta, din aprilie 2024 și până astăzi pentru fiul dumneavoatră? Luca s-a despărțit de Iași și, înainte de a ajunge la UTA, a jucat la Buzău, o echipă care s-a desființat și a lăsat în urmă mari datorii financiare către jucători?  

Și el a fost unul dintre jucătorii de la Buzău, cum spuneți dumneavoastră, păcăliți din punct de vedere financiar. Dar noi nu luăm lucrurile așa și nu considerăm asta. De ce? El a ajuns la Buzău după perioada Iași în care… acolo au fost niște probleme și efectiv nu vreau să vorbesc despre asta pentrui că a căzut nevinovat la mijloc într-o situație. Iar perioada Buzău a venit extraordinar de bine pentru el. Domnul Neagoe (n.r. Eugen Neagoe) l-a sunat și i-a acordat șansa de a reveni pe teren, și-i suntem recunoscători. Și nu considerăm că a fost păcălit în perioada Buzău, a jucat meci de meci, Buzăul a fost ca un banc de probe pentru el, acolo s-a testat pentru că o să vă spun ceva, nu știa nici el dacă mai poate juca fotbal. Financiar nu a mai contat.

Andrei Nicolescu, primul care l-a felicitat pe Luca Mihai după gol

Dacă puteți să ne readați din intimitatea acelui moment, care a fost primul lucru transmis de fiul dumneavoastră după meci, când a venit la margine și, în lacrimi, și-a îmbrățișat apropiații?

Sigur! A spus ceva ce m-a emoționat foarte tare și mi-au dat și mie lacrimile: „Tata, Dumnezeu a învins!”. A spus asta pentru că s-a simțit protejat în fața răului, practic Dumnezeu a învins răul, asta a vrut să-mi transmită. Și acum când vorbesc cu dumneavoastră simt ceva în inimă și în glas, orice aș face nu pot să uit de trecut. Și mai este o chestiune pe care, dacă îmi acordați posibilitatea, aș vrea să o amintesc.

Vă rog! 

Sunt oameni care au fost alături de noi și atunci și acum, iar eu țin să-i apreciez și să-i amintesc. Orice familie are parte de lucruri bune și de momente rele. Când se întâmplă tragedii, toată lumea este alături de tine, după care te îmbățișează și trece în viața normală, iar tu rămâi cu durerea, cu suspinul, cu problemele. Au fost oameni care au fost alături de noi foarte mult timp. Unul dintre ei este… și o spun pentru că m-a emoționat la momentul ăla în care era vorba de viață sau de moarte. Și unul dintre cei care a fost alături de noi este domnul Andrei Nicolescu. A fost primul care mi-a trimis mesaj după ce Luca a marcat. Și i-am mulțumit.

„Homawoo s-a accidentat în secunda 8, fiul meu avea numărul 8 când a fost lovit. Mi-e greu, efectiv, să trec peste asta”

În luna septembrie a acestui an, Josue Homawoo, cel care l-a lovit involuntar pe Luca, a suferit, la rândul lui, o accidentare gravă la cap. A ajuns, la rândul lui, la spital. Nu e o întrebare ușoară, dar aș vrea să știu ce ați simțit în momentele acelea? 

Dacă mă credți am văzut meciul în direct. Am o aplicație prin care pot să urmăresc orice meci din lume. Și am ales jocul celor de la Standard Liege. Totul s-a întâmplat în secunda 8, șansele ca un fotbalist să se accidenteze în secunda 8 sunt extrem de mici. Șansele ca un jucător să se lovească atât de grav după opt secunde, sunt și mai mici. Acum să ne legăm de vifra asta, 8. Dacă vă amintiți, Luca în meciul acela în care a fost accidentat de Homawoo, avea numărul 8. Noi am trecut peste tot încă de atunci și am pledat pentru respect, iar fiul meu a spus același lucru. Se întâmplă în fotbal, nimeni nu-l acuza de nimic, dar eu leg totul de cifra asta, 8. Mi-e greu, efectiv, să trec peste asta!

Credeți că nu e o coincidență, e vorba de un semn… 

Ceva este! Nu vreau să spun ce, dar ceva este, e clar.