Pe drumul ce iese din Bacău spre Roman și urcă în inima Bucovinei, Hagi ocupă un loc special într-o casă discretă din urbea moldavă. Aici auzim povești inedite cu Gică, scoase la lumină de fostul său coechipier și coleg de bancă din perioada ”Luceafărul”. ”La cofetărie comandam doar prăjituri Excelent. Mai încasam câte un 3 sau 4 fiindcă ne prindeau copiind la teze”. Gabriel Hodină e unul dintre cei mai buni amici ai ”Regelui” din perioada juvenilă. Acum în vârstă de 57 ani, ex-mijlocașul trecut pe la CSM Reșița, FCM Bacău și Farul are amintiri cât pentru două romane din perioada fotbalistică, iar albumele sale foto recompun o lume deseori uitată.
Hodină a fost unul dintre jucătorii cu care Bacăul a prins în toamna lui 1991 calificarea în Cupa Cupelor, după ce pierduse finala Cupei României cu campioana Universitatea Craiova. Au dat însă în primul tur peste Werder Bremen, care a defilat în dubla cu românii, 11-0 scor general, și avea să câștige ulterior trofeul. În echipa de atunci a moldovenilor mai evoluau Condurache, Gireadă, Căpușă sau Gică Burleanu, tatăl actualului președinte FRF.
Glumeam cu niște prieteni, care-mi ziceau că am fi putut câștiga Cupa Cupelor dacă treceam de Werder Bremen, ținând cont că nemții au pus mâna pînă la urmă pe trofeu. În Germania, la retur, ne-am mobilizat ceva mai bine și am luat doar cinci goluri în loc de șase, cum se întâmplase la Bacău”, Gabriel Hodină pentru Prosport
Înainte însă să bifeze singurele sale două jocuri în cupele europene, Hodină s-a format la ”Luceafărul”, unde a fost recrutat de la LPS Bacău. Iar în grupa condusă de Aurel Măndoiu a nimerit alături de Iașko, Titi Varga, Țârlea, Văsâi, Meszaros și, peste toți, Hagi. Numai că Gică a intrat cu câteva luni mai târziu în proiect, fiindcă, la sfârșitul lui ‘79, a fost suspendat de FRF pentru că refuzase să vină la ”Luceafărul”!
”Aveam cam aceleași calități cu Gică și știți cum e, cine se aseamănă se-adună!”, spune Hodină despre începuturile prieteniei sale cu Hagi.
Continuă: ”Era un băiat modest, care arăta încă de atunci o dorință senzațională de succes. Când văd azi ardoarea cu care vorbește, mi-l aduc aminte pe Hagi de la juniori. Pentru el exista numai victoria. Nu l-am văzut niciodată să dea cu pumnul în masă, dar se enerva teribil când nu băteam sau nu mergea ceva la echipă”.
Prin ‘81, am jucat un meci cu URSS la Erevan. Am pierdut cu 2-1 sau 3-1. Dar Hagi a marcat acolo un gol absolut senzațional. Gică a avut acea viteză de reacție nativă, prin care își domina adversarii. Știai că se va duce în stânga, dar tot nu puteai să-l blochezi”, Gabi Hodină pentru Prosport
Erau vremuri când a face rost de un echipament de soi aducea a veritabilă aventură: ”Când mai ieșeam prin străinătate, primeam diurnă 10 dolari. Nu prea aveai ce face mare lucru cu banii ăia. Dar tot alergam după un pantalon bun sau o gheată de joc serioasă. Cu ghetele o scoteam însă cumva la capăt la fosta fabrică Metalul din Pantelimon, unde ne rezolvau cu încălțări pe comandă, verzi, fosforescente, imitație de Puma sau Adidas. Fake, dar ne făceam treaba!”.
Cum era viața de zi cu zi a puștilor de la ”Luceafărul”? ”În afara antrenamentelor sau o orelor de la școală, mergeam să vedem un film la cinema Gloria în Balta Albă sau ne opream la cofetărie. Comandam de fiecare dată prăjitura Excelent, favorita noastră”, își amintește Hodină.
Nu lipseau din program nici farsele obișnuite în cantonamentele sportivilor: ”Ungeam clanțele cu pastă de dinți, strecuram gem în pantofi, multe năzdrăvănii coceam. Recunosc, eu eram un tip mai ghiduș la capitolul ăsta, mai făcea și Gică, dar el devenea mai mult victimă a glumelor. Atenția era însă cu prioritate spre fotbal, iar la capitolul ăsta timpul a dovedit că n-am stat degeaba la acel lot”.
Liceul l-au urmat la “Electroaparataj”, unde Hodină și Hagi au fost colegi de bancă: ”Fiecare mai aveam câte o materie preferată, dar cu matematica eram aproape toți certați. La examene ne scotea din necaz fiul comentatorului radio Nicolae Soare, coechipier cu noi. Dar am fost prinși și copiind, încasam câte un 3 sau 4, apoi o scoteam la capăt cu un 7 ca să iasă medie de trecere”.
Chiar dacă prioritar era fotbalul, aveam un respect pentru școală, dovadă că toți cei din lot am luat măcar Bacalaureatul. Astăzi a dispărut acest respect față de educație, ceea ce e îngrijorător. Poate și din cauza asta majoritatea capotează peste hotare. Întreabă direct de bani, iar pe gazon se lovește mingea de ei. Nu mai există bun simț”, Gabriel Hodină pentru Prosport
Arc peste timp, Hodină și Hagi au rămas până azi amici, iar băcăuanul îl ajută uneori pe ”Rege” cu recomandări sau evaluări despre copii talentați din zona Moldovei, pasibili de a intra în Academia de la Ovidiu.
E sigur că ”titlul ar trebui să meargă anul ăsta la Farul, pentru că Gică merită din plin acest succes. Are câțiva puști foarte buni, în frunte cu Mazilu și Grameni, cu care poate trece primul linia de sosire”.
Mi-ar plăcea să ciocnim un pahar de șampanie după titlu. Și-l aștept cu drag pe Gică la mine acasă, la Bacău, să mai depănăm amintiri”, Gabriel Hodină pentru Prosport
Crede că, mai devreme sau mai târziu, Hagi va reveni pe banca ”naționalei”: ”Să dea Dumnezeu să se califice acum România la Euro, dar sunt trist când remarc jucători care nu vin cu sufletul la lot. Sunt însă convins că Gică se va întoarce în fruntea reprezentativei. Așa e scris de Sus! Și ar fi formidabil să existe această paralelă cu Mondialul din SUA 1994, cu Hagi tatăl și fiul la turneul american din 2024. Unul pe bancă, celălalt pe gazon”.
Hodină duce mai departe poveștile pe culoarul meciurilor FCM Bacău – Werder din 1991, 0-6 la Bacău, 0-5 la Bremen. Sub comanda lui Otto Rehhagel, nemții aveau atunci o trupă redutabilă, cu Bratseth, Rufer, Votava, Klaus Allofs sau Neubarth.
Acasă, i-am văzut așa înalți, solizi, am zis că-i păcălim cumva cu mingea pe jos. Ne-am avântat un pic la început, dar au replicat băieții repede cu vreo două șuturi în bare, de striga disperat din poartă Nicu Alexa, Dumnezeu să-l odihnească!, să ne întoarcem în apărare, că e deranj grav”, Gabriel Hodină pentru Prosport
Continuă: ”Au făcut imediat 3-0, au oprit puțin motoarele, dar Macea Nedelcu l-a băgat pe Robert Ghioane, a început omul să bage alunecări la greu și s-au enervat iar ăștia de la Werder. Ne-au mai dat trei”, reconstituie Hodină scenariul unui meci de coșmar. Urmează pățaniile de la retur: ”La Bremen am jucat cu tricouri pe care ni le-au dat nemții la fața locului. Pe ale noastre nu se vedeau numerele cum trebuie, puteau apărea probleme pe transmisia TV, așa că ne-am îmbrăcat într-un echipament roșu-negru, pe care-l am și acum acasă”.
Deplasarea de la Bremen a venit la pachet și cu o ”evadare” în grup a suporterilor: ”Am plecat din țară cu un charter format din 104 persoane, 50 delegația oficială, restul – fani. Ne-am întors acasă numai noi, cei din club. Ceilalți au rămas în Germania”.
Azi, e dezamăgit că din istoriile Bacăului fotbalistic s-a ales praful într-un oraș care a abandonat complet sportul: ”Problemele pleacă de la Primărie, de la Consiliul Județean, unde oamenii nu sunt interesați de fenomen. E jenant cum a ajuns stadionul din Bacău, cu copaci crescuți prin tribune. A mai rămas în picioare doar proiectul lui Ciocoiu cu echipa din liga treia și o bază frumoasă”.
Când trec pe lângă ruinele stadionului mi se rupe inima. Am mâncat o pâine acolo și știu cum arăta arena arhiplină, la meciuri memorabile ale Bacăului. S-a dus totul de râpă, și atletismul, și handbalul, și fotbalul”, Gabriel Hodină pentru Prosport
Hodină este acum la pensie, cu grad de locotenent-colonel, după încă 21 de ani petrecuți în Inspectoratul pentru Situații de Urgență. A lucrat ca pompier, a condus echipe de intervenții, iar pe sub ochii săi au trecut grozăvii teribile.
”E o armă foarte frumoasă, dar grea. Pleci la o acțiune, nu știi însă dacă te mai întorci. N-aș dori nimănui să vadă ce am văzut eu. De exemplu, a fost un caz la Comănești, unde s-a produs o mare explozie la un bloc, la 4 dimineața. Ce-am întâlnit acolo, mi-e greu să și descriu. Morți, desfigurați, multă suferință și durere. Cel mai greu e însă la descarcerări, când ajungi lângă oameni încă în viață, care se chinuie îngrozitor ca să trăiască”, spune Hodină.
Au fost destule momente în care m-am simțit în pericol. Dar le spuneam și colegilor că suntem acolo ca să ajutăm oameni, nu să fim ajutați. Am avut colegi foarte dedicați, dârji și neînfricați, care au salvat copii de la înec, oameni din flăcări, de la înălțime, de pe blocuri”, Gabriel Hodină pentru Prosport
O viață plină de evenimente! ”Dacă aș lua-o de la capăt, aș urma același drum, cu sportul la început. A fost mai greu ca pompier, mai frumos ca fotbalist. Mi-ar trebui însă mintea de acum”, încheie Hodină, care plonjează apoi în mănunchiurile de fotografii, de unde, nostalgic, dă refresh periodic la amintiri emoționante, apăsătoare sau simpatice.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER