Pasiune, determinare, devotament. Sunt cuvintele care conturează cu linii fine portretul lui Novak Martinovic (32 de ani), fostul fundaș al FCSB, retras între timp din activitate din cauza unei accidentări. Unul dintre idolii peluzelor din Ghencea a acordat un interviu site-ului Eu sunt 12, în care a vorbit despre perioada petrecută la echipa lui Gigi Becali, suporterii care l-au idolatrizat, pe care i-a descris în 3 cuvinte, și cea mai frumoasă amintire din România. Fostul fundaș și-a spus părerea în legătură cu scandalul dintre CSA și FCSB și, printre altele, a abordat și subiectul incidentului de la Ploiești, din 2011.
Martinovic a plecat din România în 2011, a mers în China, la Wuham Zall, pentru ca mai apoi să ajungă în țara natală, la Steaua Roșie Belgrad. După ce și-a încheiat cariera profesionistă, Martinovic s-a apucat de afaceri în Belgrad și vrea să devină antrenor. În acest sens, fostul fundaș de la Pandurii și FCSB a început cursurile școlii de antrenori. „Voi fi fericit dacă voi face asta”, spune Martinovic. Fostul fotbalist a vorbit, în interviul pentru Eu sunt 12, despre meciul cu Napoli (3-3, pe Ghencea), despre derby-urile cu Dinamo și despre gesturile frumoase făcute de fanii roș-albaștrii, de la care și acum primește mesaje și cărora, la rândul său, le-a transmis un mesaj. „Ne vedem curând. În peluză”.
…despre cariera de antrenor și ultimele legături perioada petrecută la FCSB: „Când jucam toată viata am visat ca atunci când îmi voi termina cariera o să mă urc într-o mașină, într-o barcă, avion, orice, și o să călătoresc 6 luni sau un an în toată lumea. Acum sunt în Belgrad, încep niște afaceri aici și vreau să-mi iau licență de antrenor. Sunt sigur că voi fi fericit dacă voi face asta.
Nu țin legătura prea mult cu jucători sau cineva de la Steaua, dar mă bucur când mă întâlnesc cu cineva sau când ne auzim prin telefon. Ultimul mesaj a fost acum câteva zile. „La mulți ani, eroul nostru!”, de la un suporter. Mereu, de ziua mea, primesc mesaje de la cei din peluze și asta mă bucură mult. Lucrul asta îmi zice că am lăsat ceva în urmă acolo unde am jucat. Crede-mă, e cea mai mare plăcere pentru un jucător”.
„Toată această nebunie care se întâmplă de când am plecat, cu Ghencea, cu emblema, e ceva ce nu pot să înțeleg”
…despre suporteri, scandalul CSA – FCSB și faptul că a rămas un idol al tribunelor: „Nu că mi-e dor de perioada aceea din viață mea, (normal, acum că a trecut știu cât de frumos a fost), sincer, mi-e dor se fiu pe Ghencea acum. Știu că nu e posibil, dar dorința nu cunoaște logică. Să aud susținerea din inima a suporterilor Stelei. Sper că ne vedem în curând.
Pentru mine toată această nebunie care se întâmplă de când am plecat, cu Ghencea, cu emblema, e ceva ce nu pot să înțeleg. Pentru mine există o singură echipa Steaua, echipa cu care țineau oamenii, suporterii, echipa care a adus atât de multă bucurie și zâmbet pentru români. Echipa cu care au crescut generații de copii, generație de oameni buni. Steaua nu e o emblemă, nu e nume, nu e Ghencea. Steaua nu e Becali, MM sau nu știu cine. Steaua e parte din spiritul României, parte a corpului fiecărui român. Nu e interes financiar, e interes social al României. Dacă eu sunt un general sau cineva care poate să facă ceva important nu înseamnă că pot să iau o cutie, bag înăuntru emblemă, Ghencea, nume și tot. Cred că în câțiva ani dacă vei întreba un copil despre Ghencea o să spună că e doar un cartier la marginea Bucureștiului. Nimeni nu o să mai spună că acolo a fost centru fericirii pentru mulți oameni în ultimii 50 de ani.
Cum poți să te simți când oamenii te pun lângă o legendă a Stelei? Mândru, normal. E o emoție extraordinară. Dar știu foarte bine unde e el și știu exact unde sunt eu. Suntem pe steaguri din multe motive, dar unul e același: am jucat mai mult cu inima”. Pus să-i descrie în 3 cuvinte pe fani, Martinovic a fost clar în exprimare: „IUBIRE ADEVĂ‚RATĂ‚, LOIALITATE, PASIUNE”.
…despre ce i-a plăcut în România, ocaziile de a se întoarce, cea mai frumoasă amintire, dar și cea mai urâtă: „București e orașul meu preferat, mereu vin în București, îmi place să mă plimb, să văd străzile, monumentele, piețele. E un oraș cu o energie extraordinară pentru mine. România? Vai de capul meu, sper că românii sunt conștienți ce țară frumosă au. Și munte, mare, diferite culturi, diferite orașe. Sigur o să călătoresc prin România curând. Oamenii…eu am o părere foarte bună despre oamenii din România, am mulți prieteni în București, în Târgu Jiu, oameni care nu fac parte din sport. Am cunoscut și niște oameni care una spuneau și altă făceau, dar asta înseamnă lipsa de caracter. Îmi cer scuze, dar în afară de asta nu am avut multe lucruri care m-au enervat în România.
„Am avut ocazia să mă întorc în România, dar nu mai am 20 de ani și nu pot „mânca” minciunile pe care unii încearcă să mi le spună”
Am avut ocazia să mă întorc în România, ultima iarnă. Dar nu s-a întâmplat. De ce? Răspunsul poți să-l găsești în mai sus. Nu mai am 20 de ani și nu pot „mânca” minciunile pe care unii încearcă să mi le spună.
Acum, când mă întorc în viață, când văd de la distanță mai bine, înțeleg că toți anii pe care i-am avut în România au fost frumoși, de la venirea la Târgu Jiu până la perioada Steaua. Sigur, după episodul din Ploiești, am jucat pe Național Arena și suporterii mi-au oferit amintiri care îmi vor rămâne în suflet până la sfârșitul vieții mele. Ce mai tristă…da, când am plecat din România, am fost atât de mult conectat cu țară voastră că a fost o perioada foarte tristă”.
…despre meciul cu Napoli, încheiat 3-3, deși elevii de la acea vreme a lui Lăcătuș au condus cu 3-0: „La meciul ăsta am fost pe banca, dar țin minte că echipa a jucat în perioda aceea foarte slab și a venit Lăcătuș că antrenor. Meciul ăla a fost primul pentru el. El a fost sincer și cu suflet bun, dar nu a avut timp să facă ceva mai mult. Țin minte că la 3-0 pentru noi am vorbit pe banca cu Angelov și i-am zis că asta se întâmplă datorită energiei bună pe care a adus-o Lăcă. După, pe scenă a intrat Cavani și a distrus noaptea frumoasă pentru noi”.
…despre derby-urile cu Dinamo, cel mai frumos gest făcut de un suporter și un mesaj pentru fani: „Din ultimul derby în care am jucat pe Național Arena. Țin minte că noi am avut multe meciuri înainte (Europa League, campionat, Cupa) și nimeni nu a știut cum o să se simtă echipa pentru derby. A început meciul și după 20 de minute, 1-0 pentru Dinamo. Chiar dacă eram conduși și scorul nu era în favoarea noastră, ne simțeam invincibil și știam că o să câștigăm. Pentru mine, sentimentul asta rămâne cea mai tare amintire. Și așa a fost, normal. A fost 3-2 pentru Steaua, unul dintre cele mai frumoase derby-uri.
În meciul cu Maccabi Haifa mi-a dat cadou un steag de națională Serbiei. A fost un gest foarte emoționant. Un român în România avea un steag cu Serbia. Wow! Și acum am steagul acasă!”
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER