Fostul mare portar al naționalei, Bogdan Stelea, a împlinit ieri 50 de ani. ProSport vă prezintă un material video exclusiv cu „Arnold” realizat la emisiunea ProSport LIVE.
La ProSport LIVE, în urmă cu nouă luni, Bogdan Stelea a vorbit la rubrica Totul despre colegii mei despre formula tip a naționalei de la Campionatul Mondial din 1994, ediție la care reprezentativa antrenată de Anghel Iordănescu a fost eliminată în sferturi de Suedia.
Florin Răducioiu – Antrenează la Atletico Madrid. Am fost la antrenament, am stat de vorbă cu el. Întâmplător, au terenul de antrenament foarte aproape de unde stau eu. Treceam cu mașina și, fără să vreau, m-am uitat, am văzut teren de fotbal și l-am zărit pe Radu. Nu puteam opri acolo, m-am întors, am intrat și m-am oprit la antrenament. Am stat puțin de vorbă cu el… Întâmplări cu Radu nu-mi vin acum în minte. În general, el fiind luat la prima echipă a lui Dinamo de foarte mic, avea 16-17 ani, era mai alintat, mai copilăros. Toată lumea îl proteja, se comporta de o anumită manieră cu el. În perioada respectivă era feblețea lui Nea Mircea, n-avea nimeni voie să se atingă de el.
Îmi aduc aminte că eram odată la un antrenament, Nea Mircea nu fusese, avea treabă și a venit puțin mai târziu. A ajuns în momentul în care se terminase antrenamentul. Avusesem un joc la două porți și Radu jucase contra mea. La o fază a scăpat singur cu mine, a vrut să tragă la poartă, eu m-am aruncat, a tras mingea și m-a driblat. Aruncându-mă, cu piciorul drept am încercat să-i agăț mingea. În vremea respectivă aveam o pereche de ghete, cu aia mă antrenam, cu aia jucam și pe mine doar mă chemau să mă antrenez cu echipa mare, nu eram încă în lot.
Când am tras piciorul, i-am dat pe tibie și l-am tăiat. A căzut pe acolo, pe jos, a plâns, dar nu foarte tare și a venit Nea Mircea, voia să vorbească cu noi, și stăteam pe iarbă. S-a uitat la el și i-a văzut tibia și zice ‘Ce-ai la tibie?’. ‘Nu, nimic, n-am nimic’. Voia să spună. ‘Mă, ce ai la tibie?’. ‘Am scăpat cu Bogdan și m-a lovit’.
Mămă, m-a făcut praf, m-a certat. ‘Să nu te mai prind cu ghetele astea la antrenament, să nu te mai văd în viața mea cu așa ceva. Accidentezi jucători!’. Mă uitam așa la el, nu i-am zis nimic, mi-era jenă să-i spun că altele n-am, că n-am cu ce. După antrenament m-a chemat în vestiar și mi-a zis ‘Să nu te mai prind cu ghetele astea, accidentezi jucătorii’.
Și atunci i-am spus că n-am alte ghete. ‘Cum n-ai?’. ‘Asta-i singura pereche de ghete pe care o am. Cu asta mă antrenez, cu asta joc, cu asta fac ce fac’. Atunci țin minte că mi-a dat prima pereche de ghete Adidas, din astea originale. Bernd Schuster. M-au ținut vreo doi ani, nu le foloseam decât la meci.
Gheorghe Mihali – Îmi aduc aminte că veniseră el și Dorinel Munteanu. A fost în anul în care i-am scos pe Sporting Lisabona din Cupa Cupelor, în ’91. Voia să-i ia Steaua, s-au dus au făcut pregătirea cu Steaua în iarnă, dar până la urmă Vasile Ianul i-a contactat, a vorbit cu ei și a reușit să-i convingă să nu se ducă la Steaua. S-au dus au mai jucat un retur la Sibiu și din vară au venit la Dinamo. Veniseră la Dinamo, eu eram căpitan de echipă.
Am tot jucat meciuri și câștigam și aveam prime de luat. Și tot veneau la mine și îmi ziceau ‘Băi, dar când ne dau banii? Că s-au adunat mulți’. ‘Stați, mă, liniștiți că ne dau banii. Nu-i problemă, ne dau’. După ce ne-am calificat cu Sporting Lisabona iar au venit. Aveam primă destul de mare. Le-am spus ‘Nu mai fiți mă atât de disperați, o să ne dea banii’. Cu Sporting, când ne-am calificat, cred că am avut vreo 2.000-2.500 de dolari.
Miodrag Belodedici – Are 53 de ani? Cred că arată de 51-52… Nu, nu, arată mult mai tânăr.
Didi Prodan – Cu Didi chiar sunt multe amintiri. Țin minte că eram la Steaua și ieșeam la antrenament și nu aveam nicio treabă… Făceam numai tâmpenii. Ieșeam pe teren, înainte să înceapă antrenamentul și începeam să ne jucăm. La vremea respectivă începeau și trăgeau la poartă, dar trăgeau cât puteau de tare. Se puteau întâmpla multe accidentări, dar nu aveam nicio treabă. Începeau să tragă la poartă și Didi intra în poartă și jucătorii trăgeau. Îi dădeau în așa fel încât să se arunce, cum se spune în fotbal să facă poză, și îl imita pe Prunea. Spunea că Prunea e genul care îi place să facă poză, se aruncă cu picioarele pe sus. Mai era o chestie. După ce se aruncă, ajunge pe sol și acolo se mai aruncă de 2-3 ori. Și Didi exagera chestia asta. Se arunca și începea și sărea pe acolo. Eram terminați toți, rădeam.
Îmi aduc aminte, tot așa, la anumite faze în timpul jocului, ajungea să fie obosit, pe final de meci sau… Venea la mine și începea să strige la mine ‘Nu mai pot, ieși! Tu ieși și eu mă duc în poartă’. Mă uitam unde era omul lui, de obicei ținea vârful, ori el, ori Toni (n.r. – Doboș). Și mă duceam dinainte pe omul lui. Era, din punct de vedere fizic, foarte bine clădit. Era curajos, se arunca. N-avea o tehnică extraordinară de portar.
Gică Popescu – Popescu glumea foarte mult cu Dan Petrescu și cu Ilie Dumitrescu. Am făcut meciuri bune și cu el în centru defensivei și am câștigat meciuri importante. Și în centru, și cu el mijlocaș. Fiind un jucător polivalent, el dădea randament în orice post. N-aveam timp să mă gândesc la asta, nu era chestie de teamă. Nu-ți este teamă. Dacă vrei să ajungi la poarta adversă trebuie să-ți asum, să pleci cu ea, să riști. El avea calitatea asta. De când juca libero asta făcea, ieșea cu mingea la picior și ajungea până aproape de poarta adversă.
Ionuț Lupescu – Am stat o perioadă în cameră cu el la echipa națională. Ne știm de la Dinamo, eram la copii și juniori. Am o amintire haioasă, cu el și cu doctorul Popescu în cantonament. Eram în Cipru și era un dulap din ăsta mic de tot. În Larnaca sau Limassol, cred că la Limassol era. M-am băgat în dulapul respectiv, el l-a chemat pe doctor și când a intrat, eu am ieșit din dulap!
Doctorul era să cadă pe jos, i s-a făcut rău. L-am pus pe pat. Bine, lui Pompiliu Popescu îi făceam multe. Îi puneam ceva deasupra ușii, cădea apă pe el. Aveam glume din astea tot timpul. Avea o perioadă când era pasionat de poze, făcea fotografii, dar a avut o perioadă în care filma tot. Mergea și filma. De multe ne și enerva. Stătea și te filma într-una.
Dorinel Munteanu – Îmi aduc aminte de o fază în meciul cu Portugalia, de la București. El era în teren. La un corner trebuia să bată Figo. El era atât de obosit și de stresat, probabil că nu și-a mai dat seama. Și eu i-am spus ‘Treci la bară’ și s-a dus la bară. Figo s-a dus să bată cornerul dintr-o parte, el s-a dus la bara cealaltă. Și stăteam și mă uitam la el, m-a pufnit râsul. Și zice ‘De ce râzi?’ ‘Păi nu vezi de unde se bate cornerul?’ Zice ‘Mamă, nu mai pot, zice, lasă-mă’.
Gheorghe Hagi – Între mine și el era tot timpul un duel. La valoarea pe care o avea era imposibil să nu-mi dea goluri și dovadă că nu sunt eu… M-aș fi simțit lezat dacă-mi dădea numai mie goluri, dar Hagi a dat goluri la toată lumea așa că nu este nicio problemă. Goluri primeam și la antrenament. Am primit goluri de maniera respectivă, de la distanță, și la antrenament. Era inevitabil. La antrenament, una că nu eram foarte concentrați și… Eu eram genul de portar, nu spun că am făcut bine lucrul ăsta, înaintând în vârstă și în carieră, nu mai eram atât de iresponsabil să risc chiar atât de mult. Erau momente în care riscam enorm. Stăteam foarte mult ieșit din poartă și… Reușeam să și opresc multe situații, dar mă și expuneam foarte mult. El reușea să marcheze pentru că riscam foarte mult, nu-mi plăcea să stau aproape de linia porții.
Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu – Fusesem să jucăm un meci cu lotul de tineret la Medgidia și ne-am întors seara cu trenul. Și, îmi aduc aminte și acum Ilie avea pe el un pulover din ăsta care se încheia la trei nasturi, galben. Dan Petrescu nu mai țin minte cum era îmbrăcat și când să ne ducem să luăm un taxi, un tip se ia de ei. Eu mă pregăteam… Bani de taxiuri aveam, ne permiteam să mergem cu taxiul. S-a luat un tip de ei. M-am dus și m-am băgat între și tipul respectiv încerca să, nu știu ce le-a zis, că am intrat într-o altercație și l-am luat pe tipul respectiv și l-am aruncat peste un gard, ne-am urcat în taxiul respectiv și am plecat. Nu m-am mai uitat în urmă.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER