Stângăcii

Până mai ieri era inflație de stângaci în linia mediană a naționalei. Azi bate vântul în lotul lui Pițurcă. De-un leat cu Cociș și Nicoliță, Zicu putea umple golul la acest European. La 24 de ani îi venise sorocul să mute Alpii din loc. De pe un pat de spital însă, Zicu aruncă o privire tristă când către startul turneului final, când către piciorul beteag de un an. Probabil că s-a trezit asudând și mușcând din colțul pernei după ce a văzut lacrimile șiroind pe obrazul elvețianului Frei. Punga de gheață și cârjele proptite de banca helvetă cu siguranță că i-au redeschis rana din vara trecută, de la turul cu Lazio. Nu toate drumurile duc la Roma, ci și toate ghinioanele, în cazul lui Zicu. Destinul său atârnă acum mai puțin de acuratețea bisturiului și mai mult de ce i-e scris în stele. La rându-i, Zicu fiind una dintre stelele care și-au rătăcit drumul, sfidând legile astronomiei. Nici acum nu lasă impresia că l-a regăsit. N-ar grăbi recuperarea, dar îl și ard călcâiele să intre chiar din prima etapă a noului sezon. Parfumul irezistibil al ierbii, de înțeles. S-a mai fript însă o dată, în tentativa de a-i călca pe urme, cu nerăbdarea adolescenței, lui Mutu. Transfer la Inter, împrumutat la Parma și cam atât. Stângăcii manageriale agățate de un stâng pur-sânge.