Rară o asemenea coincidenţă! Dacă e cu Chile, e 3-2! Oamenii lui Contra, fabrica lui Hagi şi La Roja prinsă-n plasă

1 iun 2018 2541 afişări Nationala
Rară o asemenea coincidenţă! Dacă e cu Chile, e 3-2! Oamenii lui Contra, fabrica lui Hagi şi La Roja prinsă-n plasă

Rară o asemenea coincidenţă, ca două echipe, chiar naţionale, să încheie toate partidele disputate între ele la acelaşi scor, şi chiar unul nu tocmai comun. Că am jucat în Chile, în România sau acum pe teren neutru, am învins această reprezentativă sud-americană cu acelaşi scor, 3-2, unul nu prea des întâlnit. Au diferit, chiar complet, succesiunile scorurilor. La prima întâlnire, cea din 1982, de la Santiago, am avut la pauză deja 3-0, iar în minutul 62 s-a făcut 3-2. Acum un an, la Cluj, au avut ei 2-0 în minutul 18, dar cu 10 minute înainte de pauză am izbutit să reducem din handicap, pentru ca în minutul 83 să stabilim scorul final, 3-2. Iar acum, a fost 1-0, 1-1, 1-2, 2-2 şi 3-2. Ce mai, o nebunie. La viitoarea întâlnire, pe care doar Cel de Sus ştie când va mai fi, sunt sigur că vor exista pariori care vor lua în calcul şi un rezultat exact de 3-2.

A mai existat o similitudine, însă doar cu meciul de anul trecut, chilienii rămândând din nou în inferioritate numerică tot pentru aproximativ o oră. Diferenţa e că atunci a văzut roşu un om defensiv, Medel, iar acum unul ofensiv, Castillo. Am putut remarca încă o dată că sud-americanii au duritatea în ADN-ul jocului lor.

Jocul a fost unul destul de antrenant, plăcut ochiului, cu cinci goluri, iar atmosfera din micuţele tribune a fost una pe măsură. Prestaţia noastră a avut şi alb, dar şi negru, şi gri. Mă opresc însă aici cu aprecierile tehnice de care nu s-a dus lipsă, curgând cu duiumul în orele de după ultimul fluier al austriacului Jäger.

Mă voi axa doar asupra celor mai interesante aspecte istorico-cifrice, dincolo de uimitoarea coincidenţă enunţată în titlu şi la începutul textului de faţă. Cel mai îmbucurător eveniment este că am legat trei victorii consecutive, fie ele şi amicale. Nu mai reuşisem o asemenea ispravă din finalul anului 2014 şi începutul lui 2015, când am învins la rând Finlanda, Irlanda de Nord şi Danemarca, pe toate cu 2-0, primele în preliminariile Euro 2016, iar apoi 1-0 pe Feroe. Iar ultimul an calendaristic început cu trei victorii consecutive a fost 2004, când am câştigat cu Georgia, 3-0 (în Cipru), cu Scoţia, 2-1 (la ea acasă) şi cu Germania  în acel celebru 5-1 din Giuleşti.

Cu acest nou 3-2 am ajuns la 3 victorii din tot atâtea meciuri cu Chile. Cu ce echipe cu care avem peste două confruntări mai deţinem 100% procent de victorii? Cu Feroe şi Luxemburg câte 6 din 6, cu Azerbaidjan şi Liechtenstein câte 4 din 4, cu Moldova şi San Marino câte 3 din 3. Deci numai reprezentative de cotă joasă, foarte departe de anvergura naţionalei La Roja.

A fost meciul 688, din care al 75-lea pe teren neutru, obţinând a 305-a victorie, a 28-a pe teren neutru. A fost pentru a 23-a oară de-a lungul timpului când învingem cu 3-2.

Selecţionerul Reinaldo Rueda s-a confruntat pentru a treia oară cu România. Dacă prima oară, ca selecţioner al Columbiei, a obţinut în 2006 un egal, 0-0, în următoarele două partide a pierdut, primind câte trei goluri, mai întâi cu Hondurasul, în 2010, 0-3 şi acum cu Chile, 2-3. Acest ultim rezultat a fost totodată prima înfrângere la cârma reprezentativei Chile, la a treia partidă.

Graz a devenit a 198-a localitate unde a jucat reprezentativa României de-a lungul istoriei sale. De asemenea este a 5-a din Austria care a reprezentat un teren neutru pentru noi, după Villach, Sankt Veit an der Glan, Klagenfurt şi Altach.

Au avut loc două debuturi, Tudor Băluţă şi George Puşcaş, ambii având premergători cu aceste nume în echipa naţională, primul pe un contemporan şi totodată un concitadin din Craiova, Alexandru Băluţă, celălalt pe cunoscutul Marcel Puşcaş, provenit tot de pe plaiurile bihorene. Băluţă II şi Puşcaş II au devenit jucătorii tricolori cu numerele 840 şi 841. De asemenea, ei au mărit la 12 numărul celor care au debutat în mandatul lui Contra. Menţionez, ca o comparaţie, că în echipa adversă s-au produs 5 debuturi.

George Puşcaş mai oferă nişte elemente interesante. În primul rând, devine al doilea jucător din istoria echipei naţionale care e născut la Marghita. Primul fusese ex-dinamovistul Iosif Szökö, care debutase în echipa naţională tocmai la 28.06.1953, pe când cadavrul lui Stalin avea peste trei luni vechime. În al doilea rând, este al 20-lea fotbalist care debutează la echipa naţională fiind angajat la un club din străinătate, iar dintre aceştia al 5-lea care nu a jucat niciun minut în Liga I. Ultimul fusese Florin Andone, în 2015. Şi în al treilea rând, este al 24-lea jucător din istoria naţionalei angajat la un club de eşalon secund din străinătate. Ultimul fusese Adrian Popa, anul trecut, contra Armeniei, pe când juca la Reading FC. Şi la chilieni a fost un jucător legitimat la o echipă în Liga a 2-a, portarul Collao.

Despre Tudor Băluţă se mai poate spune că a devenit al 11-lea jucător legitimat la Viitorul lui Hagi ajuns la echipa naţională. Deci, se poate spune o echipă întreagă (chiar dacă lipseşte portarul). Într-o ordine cronologică: A. Chiţu (2013), Cr. Manea şi Fl. Tănase (2014), Benzar, R. Marin, Dr. Nedelcu şi Ţîru (2016), Cr. Ganea şi Ţucudean (în 2017), Cicâldău şi amintitul Băluţă (în acest an).

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.