Prăbușirea fotbalului românesc, analizată în presa internațională! De la „Maradona din Carpați” și „Generația de Aur”, la „tineri jucători cu o mentalitate slabă” și „patroni care se amestecă în organizarea echipei”

Prăbușirea fotbalului românesc din ultimii ani este cât se poate de evidentă, atât pentru pasionații din interiorul țării, cât și pentru cei din afara granițelor. Presa internațională a încercat să afle cum s-a ajuns într-o astfel de situație, iar un jurnalist slovac sosit în România a realizat câteva interviuri interesante.

Prăbușirea fotbalului românesc a ajuns subiect în presa internațională

Jurnalistul slovac Lukas Vrablik, colaborator la multiple publicații internaționale, cum ar fi BBC, ESPN, Guardian, Independent sau Dennik N, a fost sprijinit financiar de organizația neguvernamentală BIRN pentru a veni în țara noastră și a documenta un material despre prăbușirea fotbalului românesc. BIRN (Balkan Investigative Reproting Network) este o organizație care realizează diverse anchete independente în majoritatea țărilor din Europa de Sud și Est.

„Așa că am călătorit în România și am scris despre ascensiunea și prăbușirea fotbalului lor, pentru BIRN, cu niște interviuri foarte bune”, a scris jurnalistul Lukas Vrablik, pe Twitter.

4 poze
Vezi galeria foto

În startul materialului postat pe Balkan Insight, care este titrat „Românii tânjesc după o întoarcere la Generația de Aur a fotbalului”, Vrablik explică pe scurt cât de bruscă a fost transformarea fotbalului românesc în ultimele decenii:

„Zilele de glorie ale fotbalului românesc sunt acum o amintire îndepărtată, consecință a lipsei de investiții în competiția internă, a amestecului pe care patronii neștiutori îl au în organizarea echipelor și a mentalității slabe de care dau dovadă tinerii jucători protagoniști”, se notează în articol.

În continuare, Vrablik amintește pe scurt de perioada de glorie a naționalei României:

„În România nu trebuie să insiști pentru a-i face pe suporteri să-și aducă aminte de gloria anilor ’90. După câderea dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, țara a creat o națională de fotbal care a făcut istorie. Cel mai bun jucător a fost Gheorghe Hagi, poreclit „Maradona din Carpați”, care a jucat atât pentru Real Madrid, cât și pentru Barcelona în anii ’90. Când Juventus și-a exprimat interesul de a-l transfera pe Hagi, o parte din ofertă ar fi inclus și construirea unei fabrici Fiat la București.

Această Generație de Aur a ajutat echipa națională să se califice la trei Cupe Mondiale consecutive, consolidând România ca putere fotbalistică la nivelul Balcanilor. Apogeul echipei a venit la Cupa Mondială din 1994, când a învins Argentina și s-a calificat în sferturile de finală.

Românii iubesc și astăzi fotbalul, dar naționala lor nu este nici pe departe la fel de puternică precum era pe vremea lui Hagi”, se mai arată pe Balkan Insight.

Miodrag Belodedici, primul intervievat: „De atunci, totul s-a dus la vale”

Mai departe, Vrablik vorbește de contraperformanțele naționalei de la ultimele campanii de calificări, iar apoi caută primele explicații prin intermediul unui interviu. Miodrag Belodedici, dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni, este luat la întrebări:

„După căderea sistemului (n.r. – decembrie 1989), am scăpat de comuniștii care se ocupau de sport. România a fost privatizată și democratizată, iar sectorul privat și-a făcut apariția. De atunci, totul s-a dus la vale în sport”, a declarat Belodedici, nemulțumit de felul în care s-a schimbat mentalitatea fotbaliștilor după căderea sistemului condus de Nicolae Ceaușescu.

Explicațiile lui Viorel Moldovan

Al doilea luat la întrebări a fost Viorel Moldovan, unul dintre cei mai prolifici atacanți ai echipei naționale.

„Terenul nostru era foarte prost, aveam mingi de proastă calitate. Dar eram acolo și am încercat să jucăm. Aveam o pasiune pentru fotbal, nu ne păsa de bani. Noua generație este diferită de a noastră. Au alte oportunități. Ei nu se gândesc doar la fotbal, se gândesc la alte lucruri.

A fost o perioadă grea sub sistemul lui Ceaușescu, dar apoi a venit Revoluția, s-au deschis porțile și eu îmi doream foarte mult să plec din România și să văd dacă pot juca în străinătate, să am o carieră profesionistă și să câștig și bani. Pentru că aici, în România, nu exista o astfel de posibilitate.

Pe atunci petreceam mult timp în cantonamente înainte de meci, uneori și două săptămâni, fără familie. Nu a fost ușor… În Elveția, eram liber ca o pasăre. Mă duceam doar la antrenamente, nu aveam nicio problemă cu banii. Ei intrau în contul bancar și treaba mea era doar să joc fotbal. Puteam să fiu și cu familia. În România, pregătirea era despre cantitate, nu despre calitate. În Elveția erau metode diferite, România avea metode sovietice.

Pe vreme mea, pentru selecționer era greu să aleagă un lot, pentru că eram atât de mulți jucători de calitate. Mulți nu prindeau naționala, pentru că nu era loc.

Uită-te unde joacă stranierii noștri astăzi. Doar câțiva mai sunt în primele cinci ligi europene. Sunt câțiva prin Italia, dar nu la echipe puternice. Pe vremea mea, mulți jucători evoluau în Bundesliga, în Franța, în Italia, în Spania. Nu poți avea o echipă națională bună dacă nu ai jucători din ligi străine”, a declarat Viorel Moldovan.

De asemenea, Moldovan a vorbit și el despre diferența de mentalitate pe care o observă la jucătorii din ziua de azi:

„Noi am crezut în abilitățile noastre. Nu ne păsa dacă jucam cu Germania sau Anglia, abia așteptam astfel de meciuri. Nu ne păsa dacă marile staruri veneau să ne înfrunte.

Acum, trebuie sa fiu realist. Când te uiți la rezultate, ele vorbesc de la sine. Ai putea spune că am avut ghinion, asta poate merge o dată, de două ori. După aceea, nu te mai poți scuza… Poate într-o zi vom putea construi o echipă bună, dar multe selecționate mai mici s-au îmbunătățit în ultimii ani. Aceste echipe progresează, noi suntem în declin”, a completat fostul mare atacant.

Daniel Pancu a încercat să vadă partea plină a paharului. Infrastructura s-a îmbunătățit

Component al unei generații mai recente, Daniel Pancu a încercat să găsească și un aspect pozitiv al modului în care s-a schimbat fotbalul din România. Față de anii ’90, Pancu spune că infrastructura din țară este mult mai dezvoltată pentru sport:

„Este o diferență uriașă, acum jucăm pe stadioane noi. Înainte aveam terenuri fără iarbă. Când ploua, trebuia să ne punem șuruburi la ghete. Acum, academiile de tineret au cele mai bune terenuri și ghete noi”, a declarat Pancu.

În continuare, atacantul a vorbit despre perioada bună pe care cluburile românești au avut-o la mijlocul anilor 2000:

„A fost un nivel înalt. Șapte echipe au ajuns în cupele europene. Erau salarii mari în campionat, unii jucători câștigau 800.000 de euro pe sezon. A fost incredibil pentru România.

(n.r. – după sezonul 2011 – 2012 a început decăderea) O mulțime de cluburi de tradiție au început declinul și banii s-au împuținat. Unele cluburi și-au revenit pe parcurs, dar lipsa banilor a rămas. La capitolul salarii, nu ne mai putem compara nici cu Kazahstanul sau Azerbaidjanul”, a adăugat Pancu.

În încheiere, Pancu a ajuns la subiectul inevitabil, mentalitatea jucătorilor:

„Fotbalul este o oglindă a societății. Dacă societatea nu funcționează, sportul cu greu va ajunge la cel mai înalt nivel. Jucătorii de astăzi nu se concentrează pe fotbal. Ar trebui să aibă 10.000 de ore jucate atunci când vin la echipa națională, dar ei nici 6.000 nu au. Este o mare problemă că, în afară de Farul și poate FCSB, nu prea sunt echipe în prima ligă care să le ofere o șansă tinerilor jucători.

Nu ne putem compara cu țările din Europa de Est, precum Croația, Serbia, Ungaria, Ucraina, Rusia, Slovacia, Cehia sau Polonia, doar din punct de vedere al talentului. Pentru că din punct de vedere al mentalității este foarte greu, suntem foarte departe”, a completat Daniel Pancu.

În încheierea materialului, toți cei trei intervievați au declarat că mai au o speranță cu privire la viitorul fotbalului românesc, deși au lăsat de înțeles că performanța din 1994, când naționala a ajuns în sferturi la Mondialul din SUA, nu va mai putea fi egalată.