Poveste emoționantă de viață: obiectul pe care Ion Marin îl ține strâns în mână la fiecare meci și semnificația de suflet despre o luptă infernală dusă pentru fiica lui. „Îmi face bine pentru că știu că e de la ea”. EXCLUSIV

La 70 de ani, Ion Marin iubește clipa acolo unde, o viață, s-a simțit cel mai bine. În iarbă, în febra gazonului. În ultimii ani, fostul mare jucător dinamovist a interpretat cu succes rolul selecționerului. Iar vara aceasta, „Săpăligă” a trăit emoțiile unui turneu final în care „zmeii” săi de la U19 au impresionat la campionatul european disputat în țara noastră.

La toate meciurile României, tehnicianul a ținut strâns în mână un obiect cu o însemnătate emoțională imensă. De aici se naște o poveste de viață emoționantă.

Talismanul lui Ion Marin. Obiectul de care nu se desparte la niciun meci și povestea incredibilă de viață a selecționerului României

În vuietul meciului, Ion Marin se plimbă cu pași grei în spațiul delimitat băncii tehnice. Din când în când își încordează glasul aspru spre elevii săi. Apoi vorbește, într-o șoaptă asumată purtată sub acoperișul băncii, cu unul dintre colaboratori și revine, încordat precum o ancoră, cu pâlnia vocii spre jucători.

Vezi galeria foto
4 poze

Din mână în mână poartă, robotic precum un contabil prins în cheagul socotelilor, un pix. În pelicula meciului, antrenorul în vârstă de 70 de ani ține în ghemul pumnului obiectul care pare că are mai mult semnificația unui talisman. Asta și este!

Este un pix dăruit mie de către fata mea, Denisa, un pix luat de la Cambridge pe care eu îl țin în mână la fiecare meci și dintr-o stare emotivă. Îmi face bine să țin pixul ăla în mână și să știu că e de la fata mea. Sunt ani de zile, da. și nu am renunțat la el. Se pare că eu sunt o poveste întreagă, sunt un roman cu mai multe povești”, a dezvăluit fostul jucător și antrenor de la Dinamo într-un interviu oferit pentru ProSport.

Edi Iordănescu a publicat un singur cuvânt după tragerea la sorți a grupei României la Cupa Mondială: „Aveți nevoie de traducere?”

00:11

Ioan Andone a pus punctul de pe „i” pentru România lui Lucescu după ce a văzut cu cine poate juca în grupa de la Campionatul Mondial: „Nu ai frică acolo”

00:04

În romanul vieții, în firul poveștilor stoarse în ani, zile și anotimpuri, un capitol important – sau cel mai important- poartă numele Denisa.

Fata cea mică a lui „Săpăligă”, al doilea copil al familiei, a venit pe lume în 1996. La naștere, medicii au observat că fiica marelui fotbalist dinamovist suferă de o malformație congenitală în zona gurii, așa numitul „Bot de lup”. Din firele documentării sar așchii cutremurătoare. „La maternitate, doctorii au ezitat când a trebuit să le arate părinților copilul”. De aici a început lupta.

Ce este „Botul de lup” sau platochizisul:

Palatochizis, sau gura de lup, este o deschizătură la nivelul buzei superioare sau a palatului dur și moale (cerul gurii). Afecţiune apare ca urmare a dezvoltării incomplete a structurilor faciale ale fătului în viața intrauterină şi este una dintre cele mai frecvente malformații congenitale. Unilaterală sau bilaterală, frecvent apare ca afecțiune izolată, însă poate fi asociată și cu alte afecțiuni genetice. Palastochizisul este o afecțiune cu un impact psiho-social și funcțional important, însă, la majoritatea bebelușilor, cu ajutorul unor serii de intervenții chirurgicale, se poate restabili funcția normală și se poate obține un aspect firesc, cu o cicatrice minimă” – Sursa MedLife.ro 

Pixul care scrie o poveste de viață 

Când minutele meciului trec, pixul de la Cambrige dintre falangele antrenorului alunecă în căldarea mâinii tatălui, prin palmă, peste albia liniei vieții. Și ce greu trec secundele la fotbal! Parcă mai ușor decât s-au scurs anii.

Era 1996 și România adulmeca tușind de nevoi, griji și speranțe în fâșii mototolite de libertate. O tranziție oarbă, de multe ori sălbatică. Pentru Ion Marin și soția sa au urmat zeci de intervenții chirurgicale, avioane, camere reci de hotel, gestul lui Dan Petrescu, cel care l-a lăsat să stea în casa sa de la Londra între două operații. Gând, speranță, compromisuri, lacrimi. Bani. Mulți bani. Decizii luate crud din dorința surdă a vindecării Denisei. Totul pentru zâmbetul frumos al unui copil.

Sursa foto- Arhivă personală

Și România înscrie! Pumnul se face menghină și mâna e sărutată de bărbatul cu barbă albă, într-un ritual ferit de vitraliul altor pleoape.

Și filele romanului s-au scurs și s-au scris, povestea dură a avut o desfășurare fericită pe care azi, în manuscrisul prezentului, o mai amintește un simplu pix.  Un talisman de suflet. Un pix ținut, culmea, să nu scrie. Să spună doar povestea dintr-un pumnul unui tată.

• CITEȘTE ȘI – Selecționerul României care a învins boala de care suferea Mihai Leu, declarație sfâșietoare în ziua în care s-a stins fostul campion mondial: „Este foarte greu! Pe patul de spital mă gândeam cât o să mai apuc să trăiesc, câți ani vor mai fi, dacă vor mai fi”. VIDEO

În 2019, Denisa a absolvit, în Marea Britanie, facultate de psihologie din cadrul „University of Bath” și le-a umplut sufletele de bucurie părinților. Apoi Ion Marin, un tată fericit cu fibră de om călit, a mai driblat o cumpănă. Un alt paragraf din romanul vieții sale în care a luptat pentru a supraviețui după ce a fost diagnosticat având cancer de colon. 

Ion Marin in meciul de fotbal dintre Romania U19 si Muntenegru U19, contand pentru Campionatul European U19, desfasurat pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti, vineri 13 iunie 2025. © FOTO: Gheorghe Fluster/SPORT PICTURES

Denisa, Delia, Daviduț și Dragoș. „Mă bucur că am putut să le produc bucurie”

Și e gol din nou! De pe banca României sar, în toate direcțiile, antrenori, jucători, oamenii din staff fug în toate direcțiile într-o bucurie necontrolată. Ce poate fi mai frumos decât un gol într-un epilog de meci? Calm, Ion Marin se întoarce spre tribună și caută, în radarul privirii, un ciorchine de gradenă în care se află oamenii dragi. Apoi ridică pumnul spre cer. Spre zări, dincolo de emisferă.

Era Delia, fata mea cea mare, cu nepotul, Daviduț și cu ginerele meu, Dragoș, pentru că fata mea cea mică este în Anglia, locuiește acolo, lucrează acolo, iar acum este în Australia la o nuntă a unor prieteni. Este frumos să-i simți acolo, iar bucuria cea mare a fost că am putut să le produc bucurie” – Ion Marin