Piți, a fi sau a nu mai fi!** Remiza din Ungaria arată un selecționer care parcă și-a pierdut flerul. O analiză a antrenorului naționalei: slăbiciunile și ce trebuie corectat

Flerul și intuiția în alegerea primului 11, care l-au ajutat de atâtea ori în cariera de antrenor, l-au trădat pe Pițurcă la Budapesta

Actualele preliminarii au fost gândite inițial ca o șansă pentru reconstrucția naționalei și tocmai de aceea nimeni nu i-a cerut lui Pițurcă să ne califice la Mondialul de anul viitor. Nici măcar federația. Obiectivul lui principal e să ne ducă la EURO 2016. Întrebarea care ne macină după acest 2-2 de la Budapesta este dacă Victor Pițurcă mai poate să facă acest lucru.

Nejustificat de temători
Începem discuția de la ce am văzut cu toții vineri seară. Pe scurt, o echipă gazdă de bătut și o echipă oaspete, am numit aici România, mult sub așteptările tuturor. ProSport v-a ținut la curent cu intențiile tehnico-tactice ale lui Pițurcă în zilele anterioare partidei, iar la ora jocului n-am avut nicio surpriză. Ștefan Radu – fundaș stânga în locul lui Raț, Mutu, unicul atacant în absența accidentatului Marica, iar linia de trei mijlocași din spatele vârfului de atac a fost formată din Torje, Grozav și Bogdan Stancu. Practic doar două modificări față de victoria de la Istanbul (1-0), Radu și Mutu, dar și același stil de joc în teorie: apărare supra-aglomerată și lovituri pe contraatac. Revenim acum la meci, la ce am văzut. În fața unei echipe a Ungariei mai slab cotată decât Turcia ori Olanda și lipsită de aportul fanilor, România s-a prezentat nejustificat de temătoare și neașteptat de slabă ca exprimare.

Piți și fixurile lui
Oricât de fidel ai fi unui anumit stil de joc ori unor jucători care te-au ajutat la un moment dat, nu ai cum să nu iei în considerare parcursul unui club ca Steaua în cupele europene. Concret,  conform celor văzute vineri seară pe teren, titularizările lui Chipciu și Rusescu erau mult mai oportune. Iar cel mai bun argument este acela că după introducerea celor doi, dar și a lui Maxim, România a reușit să egaleze într-un final (2-2). Pițurcă a rămas fixist în alegerile lui, nu a ținut cont de forma de moment și a mers pe mâna unor fotbaliști care i-au adus victoria cu Turcia, cea care ne ține în viață și acum în cărțile calificării pentru locul secund. De ce ar fi trebuit să joace Chipciu și Rusescu? Un motiv ar fi faptul că cei doi se înțeleg din priviri cu Pintilii și Bourceanu, mijlocașii defensivi ai naționalei de la Budapesta. De data asta, flerul și fixurile i-au jucat o festă lui Piți. Dincolo de aceste aspecte, același Piți a părut un antrenor fără reacție în multe momente ale jocului. Odată cu vârsta, antrenorul și-a pierdut și reflexele. Când îți faci un crez din surperstiții și când singura regulă e flerul, la un moment dat nu mai găsești soluții decât în noroc. Cam așa a fost vineri seara la Budapesta!

De ce trebuie schimbat ceva
Mulți oameni de fotbal ori simpli microbiști s-au întrebat dacă ar fi bine sau nu să continuăm cu Pițurcă. Federația, prin vocea lui Mircea Sandu, susține că selecționerul are scaunul stabil deocamdată.

Și totuși, rămân anumite întrebări: de ce nici până acum România nu are un fundaș dreapta de meserie, deși dinamovistul Nica (19 ani) a fost convocat în stagiul din Antalya, dar uitat acum pentru „dubla” cu Ungaria și Olanda; de ce nu reușim să folosim la maximum forma de moment a unor jucători ce au făcut performanță în Europa League, cum e cazul Stelei acum, și mergem mereu pe un schelet care dă satisfacție din când în când; de ce Goian e în continuare titularizat, chiar dacă Gardoș a demonstrat că poate face față în meciurile tari? În momentul de față, la mijlocul preliminariilor, Pițurcă nu știe dacă a făcut schimbarea de generație de la națională și nu e sigur dacă ne va califica de la baraj. Ne întrebăm cu toții cum stă cu flerul, pentru că norocul pare și-a spus ultimul cuvânt vineri, la Budapesta, în minutul 93, la golul lui Chipciu!