Pe ce ne bazăm?

Din declarațiile jucătorilor, se pare că pe două lucruri. De exemplu, tricolorii ridică moralul fanilor înaintea confruntărilor cu Franța, Olanda și Italia cu o vorbă veche la națională de cel puțin 20 de ani. Este identificarea anatomică a sursei curajului în fața unui adversar puternic: „De ce să ne fie frică? Și ei au tot două mâini și două picioare, nu?”.

Iar când întrebările ziariștilor încep să cuprindă „metafore nelalocul lor“, precum posibilul statut de Cenușăreasă a grupei, replica, în același ton: „Ne bazăm pe forța grupului”.
Problema este însă că așa cum ne place să ne lăudăm că avem același număr de mâini și de picioare ca adversarii noștri, și ei se pot lăuda că formează grupuri puternice.

Suficient de puternice încât nu numai că se califică mai des la turnee finale, dar le mai și câștigă. Deci, pe ce ne bazăm? Pe ceea ce ne-a adus mereu succes. Chiar Raț o spune mecanic la cam toate conferințele: „Important este să ne facem noi jocul nostru obișnuit…”.