Danemarca va trezi tot timpul amintiri în mintea celor care au reprezentat Generația de Aur și nu numai. Un meci cu Danemarca a fost ultimul jucat de echipa națională a României sub comunism. A fost ultima dată când jucătorii reprezentativei și-au pus mâinile la inimi, ascultând „Trei culori cunosc pe lume”, dar a fost și meciul unui nou început. Meciul care a venit exact la timp, înainte cu o lună de Revoluție, pentru ca cei mai importanți jucători ai naționalei să prindă „aripi” spre campionatele puternice, interzise până atunci.
Pentru toți cei care învingeau atunci Danemarca fraților Laudrup și duceau România la Mondial după 20 de ani a fost un meci special. Pentru Ioan Ovidiu Sabău a fost mult mai mult, însă. A fost unul dintre cele mai bune meciuri făcute la echipa națională și meciul care l-a propulsat „în rândul jucătorilor importanți”, cum singur afirmă „Moțul” într-un interviu acordat pentru ProSport. Atunci a marcat și a fost decisiv la golul 3, România câștigând acel meci importnat cu 3-1.
Sabău povestește cât de importantă a fost acea partidă din noiembrie 1989. Presiunile politice care se făceau, amenințarea de care aveau partea Steaua și Dinamo, în eventualitatea unui eșec și cum a celebrat o mare victorie pentru fotbalul românesc, mergând pe jos 3 kilometri și urmărind filme la video-ul primit recompensă.
Actualmente președinte la Universitatea Cluj, Sabău crede că actualei generații îi lipsește bărbăția predecesorilor și dorința de revanșă și speră să nu-i mai vadă pe tricolori la fel de cuminți. Fostul mijlocaș dreapta mai vorbește despre soarta lui Daum în condițiile ratării calificării și de ce l-au înțeles greu jucătorii români, dar și despre ce lipsește naționalei și cum ar putea fi salvat fotbalul de astăzi.
„Steaua și Dinamo ar fi avut probleme dacă nu câștigam”
La ce vă gândiți când auziți de Danemarca? Mă gândesc că, cu acel meci, am intrat în rândul jucătorilor importanți. Un meci de referință, de care se vorbește și astăzi. Contează să ai performanțe, să nu se uite de tine. Rămân aceste momente și vezi că au meritat toate sacrificiile pe care le-ai făcut. Vezi că a rămas ceva în urma ta.
A fost cel mai important meci la echipa națională? Unul dintre cele mai importante, pentru că am dat și gol… A fost și meciul cu Țara Galilor, când l-am avut pe Giggs adversar direct și am făcut un meci bun. Dar sigur, ținând cont de faptul că echipa nu se calificase de 20 de ani și toată atmosfera care era atunci…
În ce context se juca acea partidă? Exista o tensiune în jurul echipei naționale. Se spunea că ne gândim doar la echipele de club, că nu ne gândim la echipa națională. Se pare că au fost și amenințări către Steaua și Dinamo, că vor fi urmări destul de grave dacă nu ne calificăm. Nu că vor dispărea, dar că cele două echipe vor avea probleme. Noi am aflat după aceea de aceste lucruri. Atunci îl vedeam pe Valentin Ceaușescu, cel care venea zilnic și discuta de importanța jocului. Era o încărcătură extraordinară.
E meciul care a scos Generația de Aur în lume? A fost poarta spre Europa, ținând cont că a fost și ultimul jucat în comunism? Da. Dacă nu era acea calificare ar fi fost afectate transferurile noastre, sigur. Deja creșteam și la nivel de echipă națională. Erau doar jucători de la cele două echipe, Steaua și Dinamo și ăsta era avantajul. Ne cunoșteam foarte bine în teren. Și la alte echipe erau jucători de valoare, doar că nu aveau toți loc la Dinamo și la Steaua.
Acea calificare v-a dus și pe dumneavoastră la Feyenoord… Da, înainte de Mondial am semnat. Știu că mai erau oferte de la Atletico Madrid și Bologna, dar cei de la Feyenoord efectiv au și venit și mi-au pus contractul pe masă, în Italia. Sigur că te gândești la copii, la familie, Olanda îmi plăcea ca țară și acum consider că am luat cea mai bună decizie.
„Am mers singur vreo 2-3 kilometri. Ori nu realizam, ori eram prea bucuros”
Ce vă amintiți de momentele de după joc. Ați realizat că ați dus România la Mondial după 20 de ani? Nu am realizat cât de importantă era victoria, nu. Era încărcătura aia mare și abia după două-trei zile am realizat. A fost bucuria din vestiar cu Ilie Ceaușescu, cu Valentin Ceaușescu, Nea Mircea, oamenii de la Dinamo. Îmi amintesc că am plecat de la Hotelul Armatei și am mers spre casă pe jos. Am mers singur vreo 2-3 kilometri. Ori nu realizam, ori eram prea bucuros. Așa se întâmplă când ești prea tânăr și nu realizezi importanța lucrurilor pe care le faci.
La ei se forma echipa ce avea să câștige Euro în 92. Aveau o echipă foarte bună. Olsen, frații Laudrup, Schmeichel, jucători incredibili.
„Balint gândea jocul. Nu îl surprindea nicio fază”
Cum a fost golul? Am luat mingea de la mijlocul terenului, am ajuns aproape de careu și a plecat Dan Petrescu, cum pleca el, în spatele fundașilor. I-am pasat în gaură lui Petrescu, a ajuns singur cu Schmeichel (n.r.- Peter Schmeichel, portar în acea vreme la Manchester United), a reușit să-l blocheze și mingea a ajuns la mine. Am dat tare și am marcat.
Cum era să-l vezi pe Schmeichel în poartă? Părea cât toată poarta? Da. Un portar imens. Unul dintre cei mai buni din istorie.
I-ați pus pe tavă și golul lui Balint… Am alunecat în momentul șutului, după ce mi-am făcut preluarea printre doi fundași centrali. N-am avut o poziție bună a corpului și m-am lovit de Schmeichel, mingea a ricoșat și, sigur, unde era mingea era și Balint (râde). Avea un simț incredibil. Întotdeauna se spune că astfel de atacanți au noroc, dar nu e întâmplare. Astfel de atacanți gândesc și nu îi surprinde niciodată faza.
Ce ați primit pentru calificare? Un video și ceva bani, parcă. Nu ne-au mai dat player, ne-au dat video (râde). Eram cei mai tari. Cine avea video era cel mai tare.
Organizați seri de filme? Da, normal. Așa era perioada. Erai cel mai tare, tu făceai programul (râde).
„Eram ca un cal de curse la start, care așteaptă să-i dea drumul să fugă”
Cum e generația de astăzi? Merită la Mondial? Eu cred că sunt și momente bune și mai puțin bune. Le lipsește însă bărbăția, în sensul bun al cuvântului. Starea de spirit, mai mult curaj, mai multă inițiativă. Asta se câștigă prin ce faci tu. Trebuie să ai nervul acela de luptător. Asta lipsește, pentru că talent avem. Ei trebuie să se autodepășească, să înțeleagă cine sunt și pe cine reprezintă. Nu e indiferent cum te comporți. Cineva crede în tine, pe cineva dezamăgești. De-aia lumea i-a analizat destul de dur. Dacă lupți, normal că sunt limite, dar când lumea vede că lupți, te apreciază.
Asta avea generația 90 și nu are cea de astăzi? Totuși e și capitolul valoare, dar și motivație și orgoliu. Noi nu acceptam să fim dominați și altcineva să fie mai bun. Dacă ne-am făcut de râs la meciul cu Danemarca din tur, când am pierdut cu 3-0, ne-am dorit să batem în retur. Eu nu mai aveam răbdare. Abia așteptam să înceapă jocul. Eram ca un cal de curse la start, care așteaptă să-i dea drumul să fugă. Așteptam să-mi domin adversarul direct și să mă calific. Atunci noi am luptat foarte mult și pentru domnul Ienei. Îi purtam un respect deosebit. Nu era orgolios sau răzbunător, știa cum să aplice metode pentru fiecare în parte.
Ioan Ovidiu Sabău spune că membrii Generației de Aur purtau un respect deosebit pentru selecționerul Emeric Ienei
„Jucătorii de azi sunt prea cuminți și prea ascultători”
Mai sunt șanse la calificare? Da, da, eu zic că putem. Dacă toți jucătorii sunt apți și joacă la echipele de club îi putem bate pe danezi.
Se vorbește mult că ducem lipsă de lideri, la echipa națională. Asta nu era o problemă atunci. Atunci, pe postul lui, fiecare era lider. Cu mici excepții, pe fiecare post existau doi-trei jucători cu inițiativă, cu responsabilitate. Ce înseamnă să fi lider? Să îți asumi, să decizi în anumite momente ale joculuui, să te implici fizic, mental, verbal, să nu aștepti să ți se spună ce să faci. Astăzi nu sunt. Sunt prea cuminți și prea ascultători. Trebui să ai inițiativă, să iei decizii tu și câteodată să treci și peste ce spune antrenorul. El te invață, te instruiește, cu restul vii de acasă.
Primul 11 al României în meciul cu Polonia de pe Arena Națională, pierdut cu 3-0. Foto: George Filip (Mediafax foto)
Clasament Grupa E a Preliminariilor CM Rusia 2018:
1. Polonia 4 3 1 0 10-5 10 pct. 2. Muntenegru 4 2 1 1 9 4 7 3. Denemarca 4 2 0 2 7 5 6 4. România 4 1 2 1 6 4 5 5. Armenia 4 1 0 3 4 10 3 6. Kazakhstan 4 0 2 2 3 11 2 *locul 1 se califică direct, iar locul 2 merge la play-off.
Programa etapa 5:
26 martie Armenia – Kazakhstan / ora 20:00 Muntenegru – Polonia / ora 21:45 România – Danemarca / ora 21:45
„Dacă nu ne calificăm se vor lua măsuri, ne vom da seama că suntem prea jos”
Se vede vreun plus de când a venit Cristoph Daum? Arată mai bine echipa, față de primele jocuri. Cred că acum reușește să se facă înțeles. A avut nevoie de timp, nu a mai pregătit naționale. În plus, noi înțelegem că antrenorul tot timpul trebuie să ne spună ce să facem. Afară nu știu dacă a venit cineva să-mi spună că trebuie să alerg mai mult, să fiu mai serios, să fiu bărbat… La noi, dacă nu se spune asta, noi credem ca antrenorul e prea moale. Ne place să ni se spună.
Ar trebui menținut Daum, chiar dacă s-ar rata calificarea? Nu cred că va mai exista încredere. Sunt prea mari tensiuni, cum suntem noi așa „calzi” și radicali, nu cred că ar mai avea încredere jucătorii. Dacă nu ne calificăm se vor lua măsuri, ne vom da seama că suntem prea jos. Oricum suntem jos. Și ne vom gândi să implementăm o strategie care să ne ajute. Se vor lua măsuri care să ajute sportul să crească din nou. Să-ți facă plăcere să antrenezi, să nu mai dai faliment, să ai condiții, să scăpăm de amatorismele astea care nu ne fac bine.
Care e compartimentul în care suferim cel mai mult? Partea dreaptă ca fundași, fundașii centrali, destul de bine, ne-ar trebui un mijlocaș central mai inventiv, mai ofensiv. E bine cu muncă, dar un jucător care să aibă dribling șut, ultimă pasă ne trebuie. Hoban, Pintili, Bikfalvi, care a făcut un meci bun acum, Prepeliță care joacă într-un campionat puternic și are și un antrenor bun. Toți sunt jucători care joacă bine când sunt lăsați să joace, dar nu intră în zone dificile, unde nu sunt spații. Cam toți au aceleași caracteristici. E bine că Stanciu și Chipciu fac meciuri bune, nu mai sunt timizi, au viteză, continuitate, joacă la Anderlecht. Poate fi un plus. Andone, dacă va juca e și el un jucător care joacă în Primera.
România – Danemarca 3-1, 15 noiembrie 1989 Stadion: Steaua Spectatori: 30.000
România: Sil. Lung – D. Petrescu, Andone, Iovan, I. Rotariu – Sabău, Ghe. Popescu, D. Lupu, Hagi – Lăcătuș (Mateuț 76′), Balint (Ungureanu 86′) Antrenor: Emeric Ienei
Danemarca: Schmeichel – Sivebaek (Elstrup 73′), L. Olsen, I. Nielsen, K. Nielsen – M. Laudrup, Bartram, Jensen, Lerby – Povlsen, B. Laudrup Antrenor: Sepp Piontek
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER