Marian Aliuță (38 de ani) s-a lăsat de fotbal în 2010, la numai 32 de ani. În 2007, se apucase de afaceri – a construit un bloc în Dristor – și până azi a rămas fidel noului domeniu de activitate, neimplicându-se în fotbal de la retragere.
Aliuță a fost unul dintre cei mai talentați decari din anii 2000 și a jucat în carieră pentru Șerif Tiraspol, Șahtior Donețk (a câștigat un titlu și două Cupe ale Ucrainei), Steaua, Rapid, Metalurg Donețk, FC Timișoara, FC Vaslui, Changhun Yatai, Iraklis Salonic și Neftci Baku (ultima echipă la care a evoluat).
De ce nu ai rămas în fotbal după finalul carierei? Am preferat să stau mai mult cu familia, pentru că am trei copii (n.r. – Bianca, 17 ani, Laurențiu, 14 ani, și Gino, 8 ani), la primii doi nu prea am simțit cum au crescut, pentru că am fost mai mult prin cantonamente, iar acum vreau să stau mai mult cu ei. Și mă ține în loc și ce fac eu acum, m-am băgat pe construcții. N-ai cum să faci două chestii bine, adică și fotbal, și construcții. Pentru fotbal, sunt încă tânăr să devin antrenor.
Bani mai mulți din construcții decât la fotbal
Câștigi mai bine ca în fotbal? Incomparabil. Dar e o muncă grea, ai responsabilități. Ai răspundere mare pe construcție, trebuie să fii mereu pe recepție dacă se strică ceva. Apoi, e muncă titanică pe documentație, acte, birocrația din România te omoară. Soția mea, Gabriela, mă ajută foarte mult.
De când te-ai apucat? Jucam încă. În 2007 am făcut primul bloc în Dristor. L-am închiriat atrunci, iar apoi l-am vândut.
Da, acum mi-aduc aminte, ți-a zis odată Marian Iancu, jucai la Timișoara, că ar fi bine să te lași de fotbal și să rămâi pe construcții. Da, așa e. Fiindcă a venit vorba de Iancu, îmi pare rău de situația lui. Pe mine chiar m-a respectat și m-a ajutat.
Fotbal mai joci? Mai joc, de plăcere, dar nici asta nu prea am mai făcut-o, pentru că nu am timp. Mai merg la un tenis cu piciorul. M-am și îngrășat… Încerc acum să țin regim de când am fost la evenimentul pentru Mihai Neșu. Mi-am dat seama acolo că eu sunt cel mai gras din generația mea și de atunci am luat-o ușor-ușor, am slăbit vreo patru kilograme. De când m-am lăsat, cred că am luat vreo 17-18 kilograme. Adică mult. Dacă dau 10 jos, sunt mulțumit.
Șahtior, cea mai frumoasă amintire
Unde te-ai simțit cel mai bine în cariera de fotbalist? Deși sunt stelist și am crescut la Steaua, cele mai mari satisfacții le-am avut la Șahtior, și ca sportiv, și ca performanțe – am jucat în Champions League în 2001 – și financiar, și condiții. Și apoi m-am simțit bine la Steaua, dar îmi pare rău că nu am stat mai mult, ca să demonstrez ce puteam eu. Am fost un fotbalist capricios, imediat mă supăram, hai că plec… Dacă aș da timpul înapoi, nu aș mai pleca de la Șahtior la Steaua, pentru că eu am vrut să plec de acolo, și aș veni pe final de carieră să joc aici.
E cel mai mare regret din carieră? Regrete sunt multe, și în viață, și în carieră. Am făcut multe greșeli și îmi pare rău că nu pot să mai repar nimic. Când mă uit la fotbalul de azi, mi-e ciudă că nu mai pot să joc. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar parcă se ajunge prea ușor la națională. Eu, ca să ajung la națională, a trebuit să ies cel mai bun jucător din România în 2003.
„Mereu sunt interese la națională”
Ai fost considerat un fotbalist extrem de talentat. Regreți că nu ai fost convocat mai mult la națională? Regret, cum să nu regret. Eu consider că puteam să joc mai mult, dar și atunci, ca și acum, erau interese. Poate că un anume jucător, impresariat de cineva, trebuie să joace ca să se poată transfera. Tot timpul a existat asta și va mai exista.
La meciuri te uiți? Mă uit, cum să nu mă uit? Urmăresc tot ce se întâmplă.
Unii jucători au ajuns prea ușor la națională
Cum ți s-a părut naționala în meciurile amicale? Meciurile amicale nu au o mare relevanță. La noi sunt în primul rând probleme financiare mari la cluburi și de aici pleacă totul, de la organizarea fotbalului. Și se văd și rezultatele. Centrele de copii și juniori aproape au dispărut, nu mai e selecția de altădată, sunt jucători normali, dar nu mai văd talentele de altădată. La echipa națională, sunt fotbaliști buni, dar și unii care au ajuns foarte ușor acolo. Ca orice român, îmi doresc să avem rezultate, dar în grupa asta…
Trecem de grupă? Ar fi o mare realizare, la câte probleme sunt în fotbalul românesc, dar mi-e greu să cred. Meciul cu Franța… Clar, francezii sunt favoriți. Ne întrebăm doar dacă va fi o victorie a lor cu handicap. Cred că va fi 2-0 pentru Franța. Nu trebuie să ne păcălim. Și nici nu trebuie să fie o tragedie dacă pierdem. Important e să jucăm bine.
„S-a greșit că Maxim nu a fost păstrat în lot”
Se simte lipsa unui lider la națională? Sunt jucători… Mie îmi place Sânmărtean, dar, din păcate, nu mai are vârsta și suflul să ducă un meci la o intensitate așa de mare, cum va fi cel cu Franța. Ca talent, el rămâne. Mie îmi pare rău că Maxim nu a fost oprit în lot. E un jucător care nu trebuia să lipsească de acolo. S-a greșit.
Nu prea a jucat la Stuttgart. Nu a jucat, dar sunt și alții care nu au jucat sau alții care, deși au fost pe teren, nu au jucat nimic. Maxim era unul dintre puținii care puteau să facă diferența, e genul care poate să scoată un om din joc, are execuții. Îmi pare rău pentru el.
Cine îți place mai mult, Alibec sau Andone? Alibec. E un fotbalist foarte bun. Și el, ca și mine, un fotbalist capricios. Are calitate foarte mare și, dacă joacă bine la Euro, poate prinde o echipă bună de afară. El nu e de campionatul României, la ce fotbal se joacă la noi.
Crezi că va juca la Euro? Ar trebui să-l bage, are execuții, are forță, e un fotbalist foarte bun. E un jucător care trebuie motivat, trebuie să îi dai încredere. E un jucător de moral. Dacă-i dai încredere, îl motivezi și îl lași să joace, poate da sută la sută.
Cum ți se pare faptul că golgheterul campionatului nu este la Euro? Campionatul României este foarte slab. Spune totul doar faptul că o echipă fără bani, cu salariile neplătite, câștigă titlul. Jucători buni, antrenor interesant, dar fără siguranța banilor. Nu se întâmplă nicăieri în lume să câștige o echipă cu asemenea probleme, cu patronul închis, cu jucători neplătiți. Nici ei nu credeau că vor câștiga. Când a venit Reghecampf la Steaua, toată lumea a zis că se schimbă totul, că Reghe ia campionatul.
„Șumudică, un antrenor nebun, dar bun!”
De ce crezi că nu a luat Steaua titlul? Pentru că Astra a jucat mai bine. Fără presiune, jucători cu experiență, un antrenor nebun, dar bun. Entuziasmul lui Șumi i-a adus aici. A știut cum să gestioneze vestiarul. Fără presiune, cu puțină șansă, au jucat și bine. Au câștigat meritat campionatul.
Steaua unde a greșit? În afară de Stanciu, nu a mai avut un jucător decisiv.
Stanciu cum ți se pare? Un jucător foarte bun, și-a făcut singur loc la națională, Iordănescu nici nu voia să-l cheme. L-a chemat pe ultima sută. Zicea că e bun, dar nu atât de bun pentru națională, și că trebuie să mai joace la echipa de club!
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER