Gică Hagi dincolo de camerele tv în România – Bosnia 2-4: „Dă-o mai repede!”. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

La sacou, cu pas apăsat, Gică Hagi dincolo de camerele tv se mișcă foarte puțin după intonarea imnului național. Privește spre banca tehnică, apoi spre gazon, de parcă i-ar număra pe cei 23 din lot să vadă dacă lipsește cineva. Atent, preocupat.

Hagi de pe gazon, în doar câteva zeci de secunde, pare un vulcan gata să erupă, în care clocotește lava, asta e senzația când privești din tribune. Începe România – Bosnia 2-4. Cu Arena Națională, goală. Dincolo de camerele tv se aude și se vede aproape tot. Iată!

Gică Hagi dincolo de camerele tv în România – Bosnia 2-4

Pare calm după care izbucnește cu tot felul de sfaturi. Unele tehnico-tactice, altele de un amuzament teribil: „Bă, ești nebun!?”. Adresantul e Burcă, cel care complică o minge simplă.

Selecționerul se fixează scurt în șezut, ai senzația că e la școală, clasa a doua, și profesorul de educație fizică îl pune să facă „mersul piticului”.

Diferența e că acum el pune mâna în bărbie și gândește. Nu știm ce, cum nu înțelegem cum i-a trecut prin cap acest prim 11 de-a dreptul bizar, completat de sistemul ales.

Minutul 7 e momentul când Tabakovic scapă singur, nestingherit, cu Ionuț Radu, însă trimite pe lângă poartă absolut inexplicabil dintr-o poziție perfectă.

Hagi pare stană de piatră, nu zice nimic 6-7 secunde, după care deschide brațele și devine un vultur care privește de sus o națională dezorientată. Putea fi 0-1, dar e 0-0.

Bosnia deschide scorul în minutul 12, iar două minute mai târziu Hagi abandonează sacoul și preia geaca naționalei cu multe „scrisuri” publicitare.

Probabil s-a încins de la cât a vociferat. „Dă-o repede!”, apoi se apleacă iar ca și cum l-a luat durerea de burtă și a găsit prima toaletă liberă din Parcul Cișmigiu. Se ridică, se întoarce către secundul Gane, explică, se enervează.

0-2 și cumva se simt primele semne că e debusolat. Incapabil să mai gesticuleze. Îl ia însă pe Screciu imediat „la palme”, a se citi țipete.

Aplaudă din nou, dar distanța de la prima bătaie de palme și primul reproș e de ordinul fracțiunilor de secundă. Se trece de la o stare la alta. Golul lui Bîrligea îl face să zâmbească printre aplauze sacadate, se uită către secunzi dând din cap, a aprobare. 1-2, cresc iar speranțele.

Până și Gică Hagi a părut derutat de jocul tricolorilor FOTO: SPORT PICTURES

Golul lui Cicăldău nu-l mișcă. E 2-4 și pare degeaba, Gică Hagi dincolo de camerele tv

Îl felicită pe Eissat pentru incursiune: „Tot așa!”. Se bate un corner: „Dă-o repede”. Iar. Și iar se enervează teribil, nu poate fi calmat. Urlă, nimeni nu-l temperează. La 1-3, după momente bune de dominare ale tricolorilor, redevine blocat.

Fără reacție, fără gest. De la vestiare, după pauză, revine pe gazon purtând iarăși sacoul. La 1-4 se uită în gol, pierdut.

În minutul 61 se retrage pe bancă, abătut, resemnat. Ai senzația că se așază pe un loc disponibil pe banca tehnică, dar nu. Nu face asta, e iluzie optică. Cere o hârtie, foaia de joc, privește atent, comandă niște schimbări.

Iese la margine cu acea foaie în mână, probabil s-a încurcat în pași. Același îndemn către fundașul Ilie: „Dă-o repede!”.

Golul lui Cicăldău nici măcar nu-l mișcă. E 2-4 și pare degeaba. Nici el nu crede într-un 4-4. Pentru că simte că nu se poate mai mult. Minutul 67 e primul moment în care ambii antrenori dispar din dreptunghiul din fața băncii tehnice.

Reapar prin minutul 70 amândoi, și el și Barbarez. Nu mai au energie, a devenit ca un meci amical, de verificare. Cum noi îl și abordasem, din păcate, de la bun început! Altfel, nu se explică nimic.

Noi plimbăm mingea inutil, ei se găsesc mai bine, sunt mai tehnici. Gică Hagi pare împăcat că a greșit strategia, se vede pe chipul lui neputința celorlalți. Golul anulat al lui Dragomir nu-l „cutremură”. Deloc.

Gică Hagi s-a scurs repede, la finalul meciului, de rușine

„Veniți, bă, mai repede!” când uităm să facem presing. Și din nou obsesivul: „Dă-o mai repede!”. Adevărul e că am fost lenți. Se termină. Jucătorii se felicită după meci, selecționerii se îmbrățișează iute. Gică Hagi se scurge pe tunel.

Îmbrățișarea amară pentru noi, a selecționerilor, din final. Foto: Mihai Pop / ProSport

Nu știu de ce, probabil să uite cât mai rapid acest meci în care optimismul deșănțat i-a fost fatal. Plec spre casă, mă gândesc dacă 2-4 cu Bosnia e la fel de rușinos precum Bulgaria – Luxemburg 1-2.

Încep să cred că suntem totuși mai buni ca bulgarii, cei din Ducat măcar n-au fost la Mondialele lui Trump. În cap îmi răsună încă vocea răstită a lui Hagi: „Dă-o mai repede!”.