„Fără fițe la națională”

Mircea Lucescu condamnă atitudinea jucătorilor care n-au venit cu inima sub tricolor. El îi recomandă lui Răzvan să înceapă reconstrucția

Lucescu și-a desăvârșit opera. O finală de Cupa UEFA cu Șahtior e încununarea muncii unuia dintre cei mai buni antrenori români din toate timpurile. La 64 de ani, Mircea Lucescu nu pare deloc un bunicuț care spune povești nepoților. E chiar în mijlocul acțiunii, iar momentul culminant va fi la Istanbul, pe 20 mai.

 Domnule Lucescu, ce înseamnă pentru dvs. calificarea în finala UEFA?

 Ei, am avut de foarte multe ori șansa asta. Începând cu meciul cu Sampdoria, apoi cu Anderlecht, am ratat de fiecare dată la mustață. Mai bine mai târziu decât niciodată.

 Reveniți la Istanbul…

Asta e cea mai mare satisfacție. Am vrut mereu să mă întorc la Istanbul, la o echipă sau alta, dar iată că vin din altă postură, de finalist.

 Și nu mai e această oportunitate? Se vorbea de Fener într-un timp…

Acum, nu. Am decis să rămân aici, iar rezultatul finalei nu poate influența cu nimic viitorul meu, care e la Donețk.

 „Mutu e de Occident, nu are ce să caute la Donețk”

 Alături de Mutu?

În niciun caz. Am citit și eu că îi va plăti Ahmetov despăgubirea către Chelsea, o enormitate. Asta nu înseamnă că nu-mi place Mutu, dar el e de Occident. În plus, la anul trebuie să folosesc cinci jucători ucraineni în primul „11” în campionat, vor fi multe modificări în echipă. I-am și spus președintelui: anul acesta jucăm finala UEFA, să nu-mi cereți la anul finala Ligii fără alte investiții masive. Cu echipa de acum, ăsta e nivelul maxim.

 În România se vorbește de anul Luceștilor, dvs. în finală, Răzvan la națională…

Păi, de când e Răzvan antrenor, cam fiecare an e al nostru. Chiar dacă unii au încercat să creeze altă impresie.

 Să rămânem la națională… Ați spus recent că reprezentativa nu se refuză, dar dv. asta ați făcut…

Nu se refuză la vârsta lui Răzvan. Eu am spus de atâtea ori că nu mai vin la națională că m-am și plictisit. Ionuț mă tot căuta, eu îl știu pe băiatul ăsta de la 18 ani, i-am pus  banderola pe braț, nu puteam să refuz o discuție. I-am zis să vină la Marseille, am vorbit puțin, dar nici nu s-a pus problema să vin la națională.

 Sincer, știați că următorul pe lista lui e Răzvan?

Știam că e unul dintre candidați. Dar nu pot să spun acum tot ce știam, asta să mă întrebi  peste câțiva ani.

 „Toată presiunea la națională va fi pe umerii lui Răzvan. Nu va fi iertat dacă echipa va pierde”

 Răzvan spunea mai în glumă, mai în serios că se va sfătui cu dvs. la națională, când o să-i cereți și dvs. sfatul despre Șahtior…

Englezii au o vorbă pentru munca de selecționer: „It’s a one man job.”. La noi e altfel,  câte capete, atâtea păreri. Răzvan trebuie să adune de la toți, să asculte pe toată lumea, dar ultima alegere trebuie să fie tot timpul a lui. Pentru că toată răspunderea va fi numai a lui. El e responsabil acum de tot ce se întâmplă în fotbal, e la vârful piramidei. Fiind numit în această funcție, s-a pus toată presiunea pe umerii lui, ceilalți s-au spălat pe mâini. Orice nereușită va cădea pe capul lui. Degeaba e acum o campanie ratată, la națională nu te iartă nimeni dacă pierzi un meci, nu ai timp de experimente. Vor fi destui care vor sta cu lupa pe el.

 Revenind la alegerile lui Răzvan, el a spus că va decide singur căpitanul…

Așa și trebuie. Să-ți spun cum am făcut eu la Șahtior. I-am pus pe jucători să aleagă și a ieșit fundașul central Cigrinski. Brazilienii s-au votat între ei, în fine, mi-am dat seama că era o alegere greșită. Și atunci am intervenit și am zis nu! Srna va fi căpitan.

 Poate schimba Răzvan și mentalitatea de la națională, să aducă un suflu nou? Poate să scape de vedetisme, așa cum și-a propus?

 Este incredibil ce s-a întâmplat în ultimul timp. Am auzit despre jucători care spuneau: „Poate nu mai vin la națională”.  Asta nu e o opțiune, când vii la națională, n-o faci să obții un contract de imagine mai bun sau unul de joc mai bun. Nici primele nu ar trebui să conteze atât de mult. Am pățit și eu asta ca jucător. Era printre ultimele mele meciuri la națională, jucam cu Grecia în Ghencea, iar în vestiar era o atmosferă de mă luam cu mâinile de cap. Am câștigat cu 3-0, iar după meci eram atât de supărat de ce am văzut, că m-am dus și m-am îmbătat! Apoi, când am ajuns antrenorul echipei naționale, i-am înlăturat pe toți cei care făceau mofturi! Am reconstruit echipa.

 „Răzvan îmi calcă pe urme. Sunt foarte multe coincidențe”

 De asta e nevoie și acum, de o reconstrucție…

Nu vedeți că Răzvan îmi calcă pe urme? Sunt atâtea coincidențe… Sau nu. Eu am ajuns cu Corvinul din Divizia B pe locul III. Răzvan a făcut același lucru cu Brașovul, și dacă nu avea un ghinion fantastic în unele meciuri, putea să fie în locul Urziceniului. Înainte, Răzvan a fost vicepreședinte la Rapid. Puțini știu că și eu pe finalul carierei de jucător am fost vicepreședinte la Diamo. Eram accidentat, aveam piciorul în ghips și mi s-a dat această funcție. M-am și ocupat atunci de un turneu în Olanda, era greu pe atunci să ieși din țară, cât m-am zbătut!

Înseamnă că acum ar trebui să urmeze o calificare la EURO…

Da, ăsta ar fi următorul pas.

Care este răspunsul dvs. pentru cei care au contestat sau măcar s-au îndoit de alegerea lui Răzvan?

Răzvan este antrenorul cu ascensiunea cea mai logică. A dovedit că poate să construiască echipe de la zero. Aici iar se aseamănă cu mine. Eu am ajuns cu Șahtior în finala UEFA după ce acum doi ani am schimbat echipa de la zero. În afară de Srna și Raț, nu a mai rămas nimeni. Răzvan a început la Rapid, a ajuns în sfertul UEFA, unde a pierdut nemeritat pentru că a fost acel penalty la Buga. A luat de două ori Cupa și a terminat de două ori pe locul doi, când nu a câștigat din cauza jongleriilor de atunci din campionat. Dar cariera lui a fost tot timpul în sus și era cel mai nimerit!