Era „copilul” lui Pițurcă

La instalarea în funcția de selecționer pentru a doua oară, în 2005, Victor Pițurcă (foto) și-a făcut un plan de întinerire a echipei.

A mizat pe Tamaș, Ov. Petre, Mazilu, Cociș și Daniel Niculae. Piți a mers până într-acolo încât a insistat cu Nico în detrimentul lui Dănciulescu, chiar dacă la vremea respectivă dinamovistul era mai bun marcator decât rapidistul. Niculae a fost convocat constant, inclusiv în momentele în care nu era în cea mai bună formă la echipa de club, iar la Euro 2008 a început cu Nico titular în primul joc, deși în preliminarii jucase aproape numai cu Marica.

În acest context, în care Pițurcă îl considera pe Daniel Niculae unul dintre copiii săi, decizia jucătorului de a nu mai veni la națională cât timp e el selecționer a fost percepută ca o palmă puternică primită de antrenor. Mai ales că, de la Hagi și Gică Popescu, în 1999, nimeni nu i-a mai făcut așa ceva. În plus, selecționerul are un principiu: nu cheamă decât jucători în care are încredere maximă. Cel mai bun exemplu e cel al lui Rădoi, care a plecat în 2005 din cantonamentul naționalei și pe  care nu l-a mai convocat până nu și-a cerut scuze public și a recunoscut că a mințit când a spus că avea acceptul lui Piți.