Editorial CTP: Autogolul pluteşte în aer

30 mar 2009 69 afişări Nationala
Editorial CTP: Autogolul pluteşte în aer 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7952/4110107/2/gol-fa.jpg

Înainte de meci atmosferă apocaliptică, de bătălie parcă pentru supravieţuirea poporului român, a României pe hartă. Aut Caesar, aut nihil! (Dacă şi Cezar a dat-o în aut, atunci nu mai intră nimic! – n.trad.), Piţi, baţi sau pleci! Ori la bal, ori la spital! Înfrângerea, în orice condiţii, e o ruşine, victoria, în orice condiţii, face din Piţi şi ai săi nişte eroi ai neamului. Asta e filosofia cu care de ani întregi întâmpinăm meciurile naţionalei de fotbal a României. Acum, că am pierdut, încep execuţiile patetice: „Adio, generaţie care n-ai existat! Vai de capul vostru! V-aţi bătut singuri! V-aţi bătut joc de noi! Huo! Ciumeţii! De-mi-sia! De-mi-sia!“. Alţii analizează cu jale: dacă nu era autogolul lui Dorel Stoica, dacă se dădea penalty, dacă nu rata Mutu...

Cum v-am mai spus, nu sunt microbist. Nu mă dă afară din casă simpatia pentru dl. Piţurcă, nu sunt fan Mutu, nici Chivu. Tocmai de pe această poziţie „rece“ vreau să spun că nu consider meciul României cu Serbia o înfrângere. Am în minte atâtea meciuri pierdute la limită de mari reprezentantive ale fotbalului mondial care au fost înfrângeri doar pe hârtie. Mexic, 1970, Germania pierde în faţa Italiei, în prelungiri, 3-4, după un meci cu tribunele în picioare, încheiat de Kaiser Franz Beckenbauer cu mâna atârnată de gât. Spania, 1982, Franţa lui Platini şi Giresse e învinsă la penalty-uri, după ce condusese în prelungiri cu 3-1 în faţa Germaniei lui Rumenigge. În 1986, din nou în Mexic, vine rândul Germaniei să se încline, după un meci de infarct, în finală, cu 3-2, în faţa Argentinei lui Maradona. În 1990, în Italia, Spania e depăşită de Iugoslavia cu 2-1 printr-un gol marcat de Stojkovici în min. 92. SUA, 1994, Argentina părăseşte turneul final în optimi, fiind învinsă cu 3-2 de România lui Hagi. În Japonia, 2002, Suedia lui Henrik Larsson cedează în faţa Senegalului, 1-2, primind gol în min. 104. Niciuna dintre aceste mari echipe învinse dureros, la un moment dat, nu s-a prăbuşit ulterior. De aceea şi sunt mari, pentru că ştiu prin frumoase înfrângeri să anunţe marile victorii: Germania a ajuns campioană mondială în 1982, Franţa în 1998, Spania tocmai a câştigat campionatul european în 2008. Argentina sau Suedia sunt în continuare mari puteri ale fotbalului mondial.

România – Serbia 2-3 a fost o înfrângere frumoasă. Echipa a alergat, a luptat, a jucat fotbal, golul lui Marica, boltă din voleu cu şiretul peste portar, a fost o frumuseţe, pasele de gol date de Mutu – perfecte. Am primit, în schimb, un autogol stupid, un gol dintr-o învălmăşeală cu mingea sărind din om în om şi unul după un ricoşeu nenorocos din bară. Ceea ce nu înseamnă că sârbii nu au jucat foarte bine şi că nu merită victoria.

Dacă vom pierde calificarea pentru Africa de Sud, aşa cum se prefigurează, nu am pierdut‑o în meciul cu Serbia. Ratăm, din nou, datorită atmosferei din jurul echipei naţionale, prelungită până astăzi după ratarea calificării pentru Germania, în 2006. Iar atunci, nu 1-1 cu Armenia ne-a pus capac, ci efectele eşecului din 2002, pentru Coreea şi Japonia, când, iarăşi, nu Slovenia ne-a scos cu un gol norocos, cauzele fiind de găsit în vestiar, în presă, în aerul îmbâcsit din jurul stadionului, înainte şi după meci.

Câtă vreme selecţionerul echipei naţionale munceşte meci de meci sub presiunea devastatoare că va fi dat afară a doua zi în caz de înfrângere, câtă vreme, la rândul său, selecţionerul, între două drumuri la DNA, afişează, indiferent de situaţie, o aroganţă agresivă faţă de toată lumea, câtă vreme tricolorii privesc presa cu dispreţ şi chiar cu ură, iar gazetarii, când le vine la socoteală, îi fac ferfeniţă pe jucători şi pe antrenor, câtă vreme la alcătuirea echipei naţionale presează clanurile naşilor şi geambaşilor fotbalului românesc, iar în spatele imnului zbierat din bojoci cu mâna la inimă se ascund mâini care pipăie portofelul din buzunarul de la piept, acum nu pierdem doar calificarea pentru Africa de Sud, muncim deja cu spor la autogolul pentru Brazilia 2014.

"Ratăm, din nou, datorită atmosferei din jurul echipei naţionale" - Cristian Tudor Popescu

Citeşte si alte editoriale ale lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info





Golul lui Marica, de 1-2, ne-a dat speranțe pentru un rezultat care să ne mențină în cursa calificării (foto sus), dar vedeta sârbilor, Ivanovic, de la Chelsea, ne-a stins elanul (foto jos). El a înscris pentru 3-1, în minutul 59, iar până la final ai noștri au mai marcat doar o dată...



 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.