Edi Iordănescu dă toate cărțile pe față despre națională și Gică Hagi după Liga Națiunilor, într-o analiză de colecție fără menajamente. EXCLUSIV

Gabriel Berceanu
Edi Iordănescu, ultimul selecționer care a dus România la un turneu final, EURO 2024. FOTO: ProSport

Edi Iordănescu, 48 ani, oferă în exclusivitate pentru ProSport un amplu interviu în care, poate pentru prima oară, acoperă amplu realitățile naționalei, situația tricolorilor și oferă tranșant părerile lui despre parcursul cu selecționerul Gică Hagi în Liga Națiunilor.

Naționala României a încheiat pe ultimul loc în grupa B4 din această ediție a Ligii Națiunilor, ajungând la barajul pentru evitarea retrogradării în lumea a treia a fotbalului european. Iar perspectivele preliminariilor EURO 2028 par cel puțin îngrijorătoare.

Analiză fără menajamente a lui Edi Iordănescu despre națională și Gică Hagi după Liga Națiunilor

De ce l-am provocat pe Edi Iordănescu la acest amplu dialog devenit o analiză de colecție și fără menajamente? Dincolo de faptul că vorbim de un fost selecționer al României și de profilul lui analitic deja cunoscut, există un context aparte.

Și Edi Iordănescu, la fel ca Gică Hagi în acest al doilea mandat ca selecționer, a început drumul la națională cu două partide amicale, în 2022, apoi o ediție de Liga Națiunilor cu deznodământ trist. Ultimul loc în grupă, tot cu Bosnia-Herțegovina printre adversari!

Însă atunci, în toamna lui 2022, Edi Iordănescu a realizat o analiză „la sânge”, a „tăiat în carne vie” cum se spune și a construit foarte rapid ceea ce foarte puțini dintre români mai îndrăzneau să spere. O națională a României care să-i facă mândri și fericiți!

România s-a calificat cu Edi Iordănescu pe bancă la EURO 2024 fără înfrângere în preliminarii, apoi a trecut de grupa de la turneul final din Germania în care mai erau Ucraina, Slovacia și Belgia. Și am avut astfel „Generația de Suflet”.

Acum, după două amicale în vară și o ediție de Liga Națiunilor cu frustrare, neputință și rușine amestecate, selecționerul Gică Hagi speră să realizeze ceva similar spre EURO 2028. Poate? Pot tricolorii? Chiar putem?

„Campanie eșuată. A trecut perioada declarațiilor și a experimentelor!”

Edi, cea mai simplă și cea mai grea întrebare, de la bun început! Cu ce rămânem după Liga Națiunilor, cu ce trecem anul?

Cred că această campanie necesită o analiză profundă, obiectivă și responsabilă, din care trebuie să rezulte concluzii realiste și, mai ales, decizii concrete. Pentru că numai atunci când ai luciditatea să identifici corect problemele poți găsi și soluțiile potrivite!

Din punctul de vedere al rezultatelor, trebuie să fim sinceri: a fost o campanie eșuată. Cinci înfrângeri în șase partide, ultimul loc în grupă, 16 goluri primite și două înfrângeri extrem de dure, 0-6 și 2-4 pe teren propriu, reprezintă un bilanț care nu poate fi interpretat favorabil.

Dincolo de cifre, maniera în care am pierdut anumite jocuri ridică semne de întrebare importante în privința nivelului nostru de competitivitate, a organizării colective și a capacității de a gestiona momentele dificile.

Ce putem spune că s-a văzut din punct de vedere al analizei fotbalistice, dincolo de ce s-a văzut cu ochiul liber?

Am văzut un selecționer care a încercat să găsească soluții, care a experimentat, a testat jucători și formule diferite, iar pentru asta îi găsesc circumstanțe, dar care, pe parcursul campaniei, și-a modificat semnificativ abordarea inițială.

Gică a optat pentru un grup extins de jucători și pentru numeroase schimbări de la un meci la altul. A fost o strategie pe care și-a asumat-o, inclusiv din perspectiva responsabilității pentru rezultate. Din păcate, bilanțul final arată că această abordare nu a produs efectele dorite.

Sper ca această perioadă de căutări să fi oferit răspunsurile necesare. Sper ca selecționerul să aibă acum o imagine mult mai clară asupra grupului, asupra potențialului real al jucătorilor și, mai ales, asupra direcției tehnico-tactice pe care trebuie să o urmeze echipa.

Pentru că, din punctul meu de vedere, perioada declarațiilor și a experimentelor trebuie să lase locul faptelor, deciziilor și eficienței.

Edi Iordănescu, ultimul selecționer care a dus România la un turneu final, EURO 2024. Mediafax Foto

„Naționala nu poate să devină locul unde fotbaliștii încearcă să-și găsească ritmul competițional!”

De ce avem nevoie, concret, în barajul din martie al Ligii Națiunilor, pentru evitarea retrogradării, și în startul preliminariilor EURO 2028?

Urmează barajul din martie pentru menținerea în Liga B, o confruntare pe care, teoretic, ar trebui să avem capacitatea să o gestionăm favorabil. Apoi intrăm într-o campanie de calificare pentru EURO 2028 extrem de concentrată, în care marja de eroare va fi foarte redusă.

Nu ne mai putem permite să pierdem timp, puncte sau oportunități! Avem nevoie de pragmatism, de o organizare colectivă foarte bună, de disciplină tactică, de echilibru în toate momentele jocului și de o identitate clară, pe care echipa să o poată reproduce indiferent de adversar.

În același timp, consider că trebuie să existe și o schimbare importantă de mentalitate la nivelul jucătorilor.

Echipa națională trebuie să beneficieze de forma și de performanțele fotbaliștilor la cluburi, nu să devină locul în care aceștia încearcă să își regăsească ritmul competițional. Jucătorii au responsabilitatea să se impună la echipele lor, să acumuleze minute, să joace constant și să vină la lot pregătiți să contribuie imediat.

Tu simți că sunt speranțe care au în spate argumente solide, fotbalistice?

În ceea ce privește speranțele, cred că ele trebuie construite pe argumente reale, nu doar pe declarații sau pe potențialul teoretic al grupului. Avem jucători cu calitate și experiențe internaționale importante, dar aceste resurse trebuie transformate într-o echipă competitivă, coerentă și constantă.

Pentru mine, marea provocare nu este să demonstrăm că România poate face un meci bun, ci să construim o echipă care să nu mai coboare sub un anumit standard de performanță.

Aceasta trebuie să fie principala concluzie a campaniei: să transformăm experiența negativă în decizii corecte, potențialul în randament și speranța într-un proiect fotbalistic solid.

Pentru că, la acest nivel, performanța nu se construiește din intenții, ci din claritate, organizare, responsabilitate și rezultate.
Am mare încredere ca Gica va lua deciziile corecte și asumate.

„Asta trebuia să facem cu Bosnia! Nu înțeleg ce s-a întâmplat din minutul 60”

Care ar fi principalele trei semne de întrebare mari, lucruri pe care tu nu le-ai înțeles din ce s-a întâmplat cu naționala României în această campanie de Liga Națiunilor?

Sunt mai multe aspecte care, din perspectiva mea, ridică semne de întrebare și care necesită o analiză foarte atentă. Aș evidenția însă trei elemente pe care le consider esențiale pentru ceea ce trebuie să construim în perspectiva calificării la EURO 2028.

Primul dintre ele: gestionarea meciului cu Bosnia-Herțegovina, acest 1-2 în deplasare, și schimbarea de abordare după minutul 60. Mi-a fost greu să înțeleg pasul în spate făcut de echipa noastră după minutul 60 al partidei cu bosniacii!

Trebuie să analizăm foarte atent contextul în care s-a disputat acest joc. S-au întâlnit două echipe cu situații și obiective complet diferite.

România avea o miză majoră. Aveam nevoie de victorie, de un rezultat care să ne ofere un alt final de campanie, să lege două rezultate pozitive și, mai ales, să ne deschidă o perspectivă diferită pentru ceea ce urma.

Tricolorii, întorși de la 1-0 și învinși după o a doua repriză de coșmar cu Bosnia-Herțegovina. FOTO: Profimedia, 17.11.2026

De cealaltă parte, Bosnia nu mai avea o miză reală în clasament. Mai mult, avea opt jucători aflați la limita suspendării, motiv pentru care a și menajat anumite elemente importante.

Iar aceste detalii contează enorm la nivel internațional. Când un jucător știe că riscă o suspendare, există inevitabil o anumită rezervă, chiar și subconștientă, în agresivitatea duelurilor și în asumarea unor riscuri.

Ce ar fi trebuit să facă naționala României în viziunea ta?

Într-un asemenea context, consider că trebuia să menținem inițiativa, intensitatea și presiunea asupra adversarului. Să ținem piciorul pe accelerație și să căutăm victoria până în ultima secundă.

Șase puncte în ultimele două jocuri, coroborate cu rezultatul din Polonia, ar fi însemnat nu doar un alt bilanț, ci și o altă stare de spirit, un alt nivel de încredere și, posibil, un traseu diferit pentru viitor.

Mi-aș fi dorit să văd o echipă care să creadă în victorie până la final, care să lupte pentru fiecare metru și care să refuze înfrângerea până în ultima secundă, dar care sa nu uite ca veneam după 3 eșecuri consecutive împotriva aceluiași adversar și era nevoie și de o reacție de orgoliu.

Pentru mine, dincolo de organizare și strategie, aceasta este o componentă fundamentală a mentalității de performanță , sa nu cedezi.

Fluctuații majore de randament și instabilitate emoțională. „Pierzi 0-2 sau 0-3, dar 0-6?”

Bun. Hai să trecem la al doilea element? Ce te-a mai pus pe gânduri realmente după Liga Națiunilor din această toamnă?

Fluctuațiile majore de randament și instabilitatea emoțională! Al doilea mare semn de întrebare este legat de diferențele foarte mari dintre momentele bune și cele slabe ale echipei.

Am văzut secvențe pozitive, momente în care echipa a arătat organizare, calitate și potențial, dar și perioade în care nivelul de organizare, de concentrare și de competitivitate a scăzut dramatic.

Iar aici nu discutăm exclusiv despre probleme tehnico-tactice, ci și despre maturitate competitivă, stabilitate emoțională și capacitatea de a gestiona adversitatea.

Meciul din Polonia este un exemplu relevant. Sigur că eliminarea unui jucător modifică fundamental raportul de forțe și dificultatea jocului. Poți pierde cu 0-2 sau 0-3 într-un asemenea context, dar trebuie să găsești resursele colective pentru a limita proporțiile rezultatului.

Hindrich privește dezamăgit spre Ghiță în Polonia – România 6-0. FOTO: Mihai Pop, ProSport

Cum ai rezuma soluția pentru astfel de situație?

Nu trebuie să permiți ca un moment dificil să se transforme într-un dezechilibru generalizat, care să ducă la un rezultat precum 0-6 și care poate afecta profund încrederea și stabilitatea emoțională a grupului.

O echipă matură trebuie să știe să sufere, să gestioneze momentele de inferioritate, să reducă riscurile și să rămână organizată inclusiv atunci când contextul îi este complet defavorabil.

Fotbalul este un joc al momentelor. Iar diferența dintre echipele competitive și cele vulnerabile este dată, de foarte multe ori, de capacitatea de a identifica și gestiona corect aceste momente.

Nu poți controla permanent desfășurarea unui joc, dar poți controla modul în care reacționezi la ceea ce se întâmplă. Mi-aș dori să văd o echipă mai stabilă, mai pragmatică, mai echilibrată și, mai ales, mai matură în exprimare.

O echipă care să nu se piardă atunci când pierde controlul jocului. Pentru că performanța internațională presupune nu doar capacitatea de a produce momente foarte bune, ci și abilitatea de a limita consecințele momentelor dificile.

„Respect viziunea lui Gică, însă între ce ne dorim și ce putem realiza există asta!”

La nivel de posesie, că s-a discutat încă din mandatul lui Mircea Lucescu despre dorința de a controla jocului, putem face asta acum, avem resursele?

Tocmai al treilea mare semn de întrebare îl am legat de zona asta. Dar este vorba de raportul dintre posesie, controlul jocului și echilibrul colectiv. Este legat de filosofia de joc și de accentul foarte mare pus pe posesie.

L-am auzit pe Gică vorbind în repetate rânduri despre posesie, despre controlul jocului și despre dorința de a domina adversarul, inclusiv prin procente foarte ridicate de posesie.

Vreau să fiu foarte bine înțeles: respect această viziune și îmi doresc sincer să reușească să o implementeze. Este firesc ca orice antrenor să își dorească o echipă capabilă să controleze jocul prin intermediul mingii.

Dar între ceea ce ne dorim și ceea ce putem realiza există o etapă esențială: evaluarea obiectivă a resurselor de care dispunem.

Trebuie să analizăm profilul jucătorilor, nivelul competițiilor în care evoluează, statutul lor la echipele de club, experiența internațională și, foarte important, cât de familiarizați sunt cu un asemenea model de joc.

Gică Hagi se chinuie să vadă un viitor mai bun pentru naționala României. FOTO: SportPictures

Ți se pare utopic, nerealist, să visăm la așa ceva acum?

Nu mi-aș dori ca o idee fotbalistică, oricât de valoroasă ar fi ea în teorie, să se transforme într-o presiune suplimentară asupra echipei, dacă nu avem încă toate instrumentele necesare pentru a o susține.

Pentru mine, cuvântul esențial este echilibrul. Să avem capacitatea de a controla jocul prin posesie atunci când contextul ne permite, dar și inteligența tactică de a recunoaște momentele în care trebuie să fim mai direcți, mai verticali, mai pragmatici.

Să valorificăm calitățile reale ale jucătorilor noștri și să nu ignorăm faptul că inclusiv în această campanie am produs situații periculoase și am marcat în urma unor atacuri rapide, directe și a tranzițiilor pozitive.

În egală măsură, trebuie să acordăm o atenție fundamentală organizării defensive, echilibrului pozițional, protejării spațiilor și reacției colective la pierderea posesiei. Pentru că o echipă puternică nu se definește doar prin ceea ce face cu mingea, ci mai ales prin ceea ce controlează atunci când nu are mingea.

Crezi că am ajuns să amestecăm lucrurile cumva, posesia cu dominare și cu productivitatea?

Aceasta este o convingere foarte puternică a mea! Nu trebuie să confundăm posesia cu dominarea și nici dominarea cu eficiența. Poți avea foarte mult mingea fără să controlezi cu adevărat momentele decisive ale jocului.

La fel cum poți avea mai puțină posesie, dar să fii extrem de bine organizat, să controlezi spațiile importante și să produci ocaziile cele mai relevante. Controlul unui meci nu înseamnă obligatoriu să ai mingea mai mult decât adversarul, ci să ai capacitatea de a influența jocul în direcția dorită, cu și fără minge.

De aceea, cred că trebuie să căutăm un echilibru real între toate momentele jocului și să construim o identitate care să pornească de la potențialul concret al echipei, nu exclusiv de la un ideal fotbalistic.

Cum a creat Edi Iordănescu, tocmai din amarul Ligii Națiunilor, „Generația de Suflet”

Ai trecut printr-o campanie cu ultimul loc în grupa de Liga Națiunilor. Cum ai trăit atunci lucrurile și cum le vezi acum, privind la acea perioadă? 

Pentru mine și staff-ul meu, campania Ligii Națiunilor a reprezentat, paradoxal, una dintre cele mai importante perioade din întregul nostru mandat la echipa națională.

Este adevărat că am avut, cel puțin teoretic, adversari ceva mai accesibili decât cei întâlniți de România în actuala ediție. Am acumulat șapte puncte și am terminat pe locul patru, într-un context în care au existat echipe clasate pe poziția a treia în alte grupe cu un punctaj inferior.

A existat, poate, și o doză de neșansă, dar acest lucru nu a schimbat dezamăgirea noastră și nici responsabilitatea pe care ne-am asumat-o. Ceea ce părea atunci un eșec s-a transformat, ulterior, într-unul dintre cele mai importante puncte de plecare pentru construcția performanței.

Generația de Suflet la EURO 2024 cu Edi Iordănescu. FOTO: Mihai Pop, ProSport

Apoi ai revoluționat rapid lucrurile și a urmat marea performanță. Ce ar trebui să facem, bazat pe expertiza ta specifică?

A fost perioada în care am analizat în profunzime, am evaluat, am identificat problemele și am formulat concluzii clare. Am încercat să fim extrem de obiectivi, chiar și atunci când realitatea nu era cea pe care ne-am fi dorit-o.

Pe baza acestor concluzii am construit o strategie, am definit etapele și am luat decizii concrete, unele dificile, altele nepopulare, inclusiv decizii cu care nici eu, personal, nu eram pe deplin confortabil. Dar au fost decizii asumate, în care am crezut și pe care le-am considerat necesare pentru interesul echipei.

Am înțeles atunci că nu aveam nevoie înainte de toate, de mai multă claritate, de pragmatism și de eficiență. Acest lucru ne-a permis să accelerăm procesul de dezvoltare, să stabilizăm echipa și să construim premisele rezultatelor care au urmat.

„L-am auzit pe Gică vorbind despre așa ceva. Dar calitate, nu volum! Pentru că nu ai timp”

Bun, dar acum, pentru că rana aceea s-a închis și pe ea a crescut bucuria, dar acum avem altă rană deschisă, ce crezi că ar trebui făcut și cum?

Revenind la situația actuală, vreau să subliniez că sunt și voi rămâne un susținător înfocat al echipei naționale și al lui Gică Hagi. Îmi doresc sincer să reușească și să ducă România la EURO 2028.

Dar tocmai pentru că îmi doresc acest lucru, consider că această campanie trebuie analizată cu maximă luciditate, responsabilitate și obiectivitate. Nu mai avem timp pentru erori majore, așa cum spuneam, pentru că nu mai avem când sa le reparam. O campanie comprimată în 3 luni calendaristice, de a fi sau a nu fi la EURO!

L-am auzit pe Gică vorbind în repetate rânduri despre muncă și despre nevoia de a munci foarte mult. Sunt absolut de acord cu importanța muncii, însă cred că trebuie făcută o distincție esențială.

În ce sens?

La echipa națională, munca nu se măsoară în volumul antrenamentelor, ci în calitatea analizei, în precizia deciziilor și în eficiența timpului extrem de limitat pe care îl ai la dispoziție.

Gică Hagi, cu tricolorii la antrenament, la Mogoșoaia pentru Liga Națiunilor. FOTO: SPORT PICTURES

Un selecționer nu beneficiază de timpul unui antrenor de club. Ai, în multe situații, doar trei sau patru zile efective de pregătire. Nu poți construi atunci condiția fizică a jucătorilor, nu le poți oferi ritm competițional și nici nu poți forma de la zero toate automatismele colective.

De aceea, adevărata muncă la echipa națională se desfășoară, în mare măsură, între acțiuni: în birou, prin analiză, monitorizare permanentă, colectare și interpretare de date, evaluarea adversarilor, identificarea soluțiilor și pregătirea minuțioasă a fiecărui detaliu.

Când ajungi pe teren, trebuie să fii deja extrem de bine pregătit. Să ai o strategie clară, un plan tactic adaptat adversarului, principii bine definite și un nucleu de jucători care înțeleg ceea ce le ceri. În cele câteva zile disponibile trebuie să transmiți, să consolidezi și să ajustezi, nu să reconstruiești totul de la început.

La echipa națională, timpul nu îți permite să compensezi lipsa de claritate prin volum de muncă. Trebuie să compensezi lipsa timpului prin precizia muncii.

„Aici stă cheia viitorului pentru echipa națională!”

Strict în acest context la care faci referire, nu e și responsabilitatea tricolorilor? Unde începe responsabilitatea jucătorilor?

Am toată convingerea că Gică a făcut asta în amănunt, dar responsabilitate trebuie sa fie la fel de mare și a băieților. Munca ei trebuie sa si-o asume la nivel de cluburi.

Jucătorii au o responsabilitate fundamentală. Și îmi asum în totalitate această afirmație: ei trebuie să meargă la cluburi, să muncească, să se impună, să joace constant și să vină la echipa națională cu minute, cu ritm competițional, cu încredere și cu o mentalitate de performanță.

Echipa națională trebuie să beneficieze de forma și de statutul lor sportiv, nu să fie locul în care aceștia încearcă să își recâștige forma sau să acumuleze minutele pe care nu le au la club.

Dincolo de toate acestea, există un principiu în care cred foarte mult și pe care l-am urmărit permanent în activitatea mea: valoarea unei echipe nu este dată de cel mai bun meci pe care îl poate face, ci de nivelul sub care nu își mai permite să coboare. Acolo este, în opinia mea, cheia viitorului acestei echipe naționale.

Echipa de start în România – Polonia 2-1. Foto: Mihai Pop, ProSport

Revin la concretețe. Spune-mi câteva elemente esențiale de care trebuie să ne agățăm cu dinții la națională, acum, pentru performanța pe care o așteaptă toți românii!

Trebuie să reducem fluctuațiile majore de randament, să stabilizăm echipa, să construim omogenitate, continuitate și o identitate de joc definita. Nu putem vorbi despre performanță sustenabilă atunci când există diferențe atât de mari între evoluții, când pierdem cu 0–6, primim 4 goluri acasă sau încasăm gol în fiecare dintre cele șase partide ale campaniei.

Nu este vorba doar despre cifre, ci despre ceea ce reflectă ele în privința organizării, a echilibrului colectiv, a solidității defensive și a capacității de a gestiona diferitele momente ale jocului. O echipă competitivă trebuie să aibă un standard minim de performanță, indiferent de adversar, de stadion sau de contextul meciului.

Care ar trebui să fie prioritățile pentru EURO 2028 pentru că, așa cum știm amândoi, nu avem timp?

Pentru EURO 2028, cred că aceasta trebuie să fie prioritatea: mai puține experimente, mai multă continuitate; mai puține fluctuații, mai multă stabilitate; mai puține declarații de intenție și mai multe decizii concrete, susținute de argumente fotbalistice.

Pentru că o campanie nereușită poate deveni o oportunitate extraordinară de progres, dar numai dacă ai luciditatea să înțelegi ce nu a funcționat și curajul să schimbi ceea ce trebuie schimbat. Îmi doresc din tot sufletul ca Gică și staff-ul lui să reușească.

Noi am reușit să transformăm o perioadă de dezamăgire în fundația unei calificări istorice. Îmi doresc ca actuala echipă națională să găsească aceeași capacitate de reacție, aceeași claritate și aceeași determinare. În final, nu ceea ce promitem după un eșec ne definește, ci ceea ce suntem capabili să construim în urma lui.

„Susțin cu toată puterea mea echipa națională și munca lui Gică. Ne putem reveni, dar…”

Sunt și lucruri pozitive, până la urmă, după Liga Națiunilor? Realmente utile pentru viitorul pe termen mediu și scurt al naționalei?

Acestea sunt trei dintre principalele semne de întrebare pe care le-am identificat, pentru că m-ai întrebat. Sigur că există și alte aspecte care trebuie analizate, dar nu vreau să las impresia că această campanie a avut exclusiv elemente negative.

Au existat și lucruri pozitive, momente care au arătat că echipa are resurse și jucători capabili să ofere mai mult.

Am încredere în Gică, îi respect mult competenta si experiența și sunt convins că își dorește enorm să reușească. Sper să aibă inspirația și luciditatea necesare pentru a trage concluziile corecte și pentru a lua deciziile potrivite, inclusiv în ceea ce privește selecția și stabilizarea unui nucleu competitiv.

Gică Hagi a încheiat dezamăgitor prima campanie oficială la națională în actual mandat de selecționer. FOTO: Mihai Pop, ProSport

În același timp, responsabilitatea aparține și jucătorilor. Ei trebuie să se impună la cluburi, să acumuleze minute, să își ridice nivelul de pregătire și să vină la echipa națională cu o altă formă sportivă, cu încredere și cu stabilitate emoțională.

Pentru că la nivel internațional nu este suficient să ai talent sau potențial. Trebuie să fii pregătit să răspunzi unor exigențe foarte ridicate, într-un timp foarte scurt.

Crezi că România poate reveni la un nivel competitiv bun? Da sau nu, fără ezitări!

Cred, da, dar pentru asta trebuie să transformăm experiențele acestei campanii în concluzii obiective, decizii curajoase și, mai ales, într-o echipă mult mai stabilă și mai eficientă.

Nu avem nevoie să demonstrăm că putem domina orice adversar. Avem nevoie să demonstrăm că putem fi competitivi împotriva oricărui adversar.

Iar aceasta este, în opinia mea, diferența dintre o idee de joc și o echipă capabilă să obțină performanță. În final vreau să îi urez lui Gică baftă, inspirație si sa reușească sa ne duca la EURO 2028! Susține echipa națională cu toată puterea mea și munca lui Gică!

Comentarii 0

Lasă un răspuns

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
  1. Nu folosiți cuvinte care să aducă o vătămare morală celorlalte persoane care comentează.
  2. Vă rugăm să faceți referiri doar la articolul în cauză și să nu folosiți un limbaj vulgar sau care să jignească.
  3. Nu sunt permise comentariile discriminatorii.
  4. Pentru protecția dumneavostră nu folosiți în comentarii informații personale.
  5. Daca aveți vreo plângere legată de administrarea siteului vă rugăm să trimiteți un mesaj la adresa de mail: [email protected]