Dronele erau în aer la propriu. În eter. Neinventate. Stadioanele nu erau tăiate de fire invizibile pe care să se plimbe camere deștepte programate sa surprindă și ce ai avea de gând să gândești. VAR-ul era pe tușă. Lumea și fotbalul erau într-o altă epocă. Legătura dintre atunci și acum e adusă de trăiri de senzații, de sentimente. Reperele sunt în 3D și cu detalii greu de imaginat atunci.
De exemplu, vă închipuiți momentul imnului pentru generația noastră nepereche pe ecran plat în 4K?! Privirile acelea care treceau ecranul. Driblau puricii si aprindeau lămpile televizorului. Până și mileul de deasupra tresărea. Era cate un stadycamist îndesat si asudat care ni-i aducea pe Gică, Ilie, Florin cântând „Trei culori” pe ecrane în alb si negru… Mulți ne sprijineam speranțele de privirea lui bleu albastră. Hotărâtă, limpede, neînfricata. 134 de astfel de momente a trăit el. Cele mai multe. Microbiștii adevărați au ratat prea puține dintre ele.
Superbet vă oferă un interviu cu cel mai selecționat jucător din istoria naționalei României, Dorinel Munteanu, despre meciul cu Suedia de la Mondialul din 1994, cea mai mare performanță a naționalei României, dar și despre cel de acum.
La ce se gândea Dorinel Munteanu la momentul imnului de dinaintea meciului cu Suedia în 1994? La ce m-am gândit de fiecare dată. Un amestec de trăiri pe care îmi e foarte greu să îl descriu în cuvinte. Mândrie, bucurie… Mă gândeam acasă. La ai mei, la românii care știam că ar da orice să iasă iar in stradă. La meci. La cât de departe am ajuns… La faptul că dacă trecem de meciul ăla ne vom oferi încă două astfel de clipe. Multe îți trec prin cap.
Să te întreb ce ți-a rămas la final… O tristețe. Mare. Transformată în timp in nostalgie. O amintire care doare, dar care și înfioară. Pentru că amintirea asta are în spate momentele frumoase de dinainte. Parcursul de până acolo. Adică Suedia nu a venit așa de niciunde. Au fost meciurile celelalte și amintirile de atunci. Acelea sunt mai puternice.
Strict despre jocul de atunci. Ce nu s-a spus în cei 25 de ani trecuți? Păi nu știu. Eram pe val, conduceam noi ostilitățile. Reușisem o egalare la un moment dat nesperată de alții în afară de noi. Îi simțeam puternici in teren, dar si noi eram. Am împins jocul, am egalat, am preluat conducerea…
Și mai aveam și om în plus. V-ați relaxat? Nu, nu de relaxare a fost vorba. Chiar vorbeam între noi că mai e puțin și că trebuie să rămânem concentrați. A fost greșeală în lanț. Acolo s-a făcut diferența. Așa se scrie soarta unui meci.
Era mai puternică Suedia de atunci decât cea de acum? Da. Clar. Eram în sferturile Campionatului Mondial…
Păi și în Rusia au fost în sferturi. Eu vorbeam strict de meciul de acum versus cel de atunci. De competiția în sine plus că să ne uităm la ce jucători erau și unde jucau. La forțe din fotbalul european.
Dacă nu i-am bătut atunci îi putem bate acum? Pentru a reuși asta e nevoie să prindem o zi cum nu am mai prins până acum. Cu jucătorii care să se motiveze ei. Să conștientizeze importanța meciului, a momentului. La astfel de meciuri nici nu mai contează ce îți spune antrenorul, prime sau alte lucruri de genul asta. Depinde numai si numai de tine ca individ si de cum se formează grupul.
Deci spui că e un meci care se câștigă cu inima, așa cum se spune. Indiscutabil. Un meci la care antrenorul are de făcut un singur lucru. Sa găsească și să trimită pe teren formula cea mai bună. Chiar daca ne trebuie victoria nu avem voie sa ne lăsăm duși de val. Să fim echilibrați. Și Cosmin e responsabil să impună acest echilibru prin alcătuirea primului 11.
Tu cum ai juca? E un joc pe care îl putem face, dar nu e neapărat relevant. Adică nu știm ce e acolo, cum s-au pregătit… Cosmin îi simte. Tot ce pot sa spun e ca dacă improvizăm iar suntem curățați! Ar trebui să avem o formula cat mai apropiata de meciul cu Norvegia când am jucat foarte bine. Și mai trebuie să jucăm tot meciul foarte bine. Nu doar bucăți de meci!
Ce aveați voi și nu au ei. E doar chestiune de valoare? Sunt și azi fotbaliști foarte talentați. Dar eu cred că e vorba de raportarea la fotbal, la tot ce se întâmplă azi. Lumea s-a schimbat! Noi, și nu vorbesc doar în numele meu pentru că știu cum gândeau și ceilalți, vedeam totul altfel. Voiam să evoluăm la echipa de club pentru că altfel nu aveam șansa să prindem naționala. Oricât de patriotard va suna, așa era. Eram înnebuniți pur și simplu să jucăm la națională. Asta era cel mai important. Apoi echipa de club, banii, faima…
Sună puțin anacronic ce-i drept și din cărți așa. Trebuia sa ne vedeți cum ne învârteam pe lângă camera unde era faxul clubului în ziua în care știam că trebuie sa vină convocările. Așa era atunci. Eu asta am trăit, am simțit. Nu vreau sa fiu greșit înțeles ca blamez fotbalistul român de azi. Noi atunci chiar puneam mai presus de orice interesul național.
Cum sună… Tu crezi ca eram prieteni toți cu toți?! Că nu aveam problemele noastre, frustrările, preferințele noastre, adversitățile noastre? Dar când eram în cantonament și era vorba de echipa noastră națională nu exista nimic altceva. Asta trebuie sa facă si ei. Sa uite câteva zile de tot si sa se gândească la fotbal si România.
Hai România!
Vezi pe superbet.ro și în aplicația de mobil Superbet cele mai bune cote la România – Suedia!
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER