Delir total cu Răzvan

Nu mă așteptam ca Răzvan Lucescu să demisioneze după eșecul din
Bosnia. Nu sunt sigur nici că ar fi trebuit să o facă. După cum a
vorbit însă la conferința de presă de ieri, poate că ar fi mai bine
să plece. E cel puțin caz de paranoia.

Orice om rațional ar fi vorbit în situația lui Răzvan pe un ton
calm. E ultimul care ar fi avut vreun motiv să se răstească, să fie
agresiv, să acuze în stânga și-n dreapta. Selecționerul le
nimerește tot invers: pe teren se apără când trebuie să atace, în
discursul public atacă, deși logic ar fi să se apere.

„Sunteți
puși pe atac”

Lucescu a început în forță, apărându-l pe un alt personaj care
avea impresia că vine după o victorie în Bosnia, Torje: „Hai că
înțeleg că sunteți puși pe atac și l-ați atacat pe săracul băiat”.
Crezi că poți să-i motivezi pe jucători?, vine întrebarea. „Nu
înțeleg ce întrebare este aceasta”, vine răspunsul, după care vin
calculele de domeniul fantasticului: „Am încheiat o serie
importantă afară, jucând în Belarus, Franța, Bosnia, urmează un
meci acasă. Obținând victoria, se fac cinci puncte și vom fi la
trei puncte de locul doi. Din momentul acesta vom juca noi acasă,
și eventualele victorii asupra Bosniei, Belarusului, ne împing cu
șanse foarte mari la obținerea locului doi”. Ce argumente avem că
acasă batem? De unde avem șanse mari la locul doi, când și
selecționerul credea necesar măcar un egal în Bosnia? Mai ales că
și naționala Luxemburgului e descrisă de mai era un pic și credeam
că e vorba măcar de Germania: „Întâlnim o echipă mică, dar care a
făcut din faza defensivă o artă, sunt foarte agresivi, sunt
șmecheri, vor juca de multe ori la intimidare”.

„Nimeni
nu mai crede în patriotism”

Întrebat de demisie, răspunsul își pierde total logica: „Nu este
vorba despre demisia mea, nu e vorba de un om, ci de o echipă
națională, despre o națiune, despre un patriotism pe care cu toții
ar trebui să-l avem. Nimeni nu mai crede în spiritul de patriotism.
Își vede de treabă și atât”. Dar dacă e vorba chiar de demisie, de
responsabilitatea fiecăruia, și nu de patriotism? Dacă suntem
patriotici ne calificăm? Ar fi prea ușor.

Florescu
vine pentru că a mai fost

Despre jucători, numai de bine. „Mutu a făcut ce trebuia, a
alergat, a fost disponibil”. Poate trebuia să facă altceva, mai
mult? Florescu e mai tare: nu e cel mai prost și vine la lot pentru
că a mai fost! „Florescu a crescut mult într-un an, ar fi fost
dificil ca într-un meci cu Bosnia să aducem unul cu două meciuri la
echipa de club și apoi stă cinci rezervă. Florescu nu a fost cel
mai prost de pe teren”.

Stați liniștiți, avem strategie!

În fine, dacă vi s-a părut cumva că nu avem nicio strategie,
stați liniștiți! Avem! „Există o întreagă analiză și strategie
vizavi de o campanie, nu se referă la un singur meci. Noi am jucat
trei meciuri în deplasare, urmând să evoluăm acasă pe final, mai
pot fi rezultate indirecte care te pot avantaja. Am anticipat că va
fi o grupă grea, sunt echipe din țările abia formate care au
investit, au strategii, există o altă stare de spirit, nu numai de
distrugere”. Pe scurt, strategia e clară: stare de spirit, nu
distrugere, meciuri acasă-depasare și rezultate indirecte. Dar
despre fotbal?

„La momentul acesta ce trebuia să fie la lot, a
fost” Răzvan Lucescu

„Șansele rămân intacte, în situația în care noi câștigăm
cu Luxemburg, venim la trei puncte de locul doi și jucăm
acasă”, Răzvan Lucescu