Naționala lui Anghel Iordănescu a câștigat în Feroe cu 3-0 și revine la un turneu final de Campionat European. Au trecut opt ani de la precedenta calificare, însă rezervăm biletele pentru Franța după ce am terminat pe poziția a doua în grupa F, în spatele Irlandei de Nord.
Stadionul din Feroe trepidează. 100 de fani români pun într-o încurajare toată puterea lor. Și ei sunt „12”!. Și ei au dreptul să-și poarte idolii pe val. Dar și să-i conteste atunci când jocul o cere. Adrenalina le pompează în vene. Și lor. Și oamenilor în galben care ar trebnui să țină la degetul mic urmașii lui Knudsen. Așa va fi? Poate da. Poate nu.
Selecționerul apelează la câteva modificări. Și bine face! S-a consultat cu cei trei secunzi ca-n imaginea antologică din meciul cu Finlanda? Poate da! Poate nu! Dar cert e că au intrat Mățel, Budescu, Popa și Pintilii. Da! Stadionul din Feroe pontează crampoanele grele ale căpitanului Astrei. Jucătorul cerut cu insistență de majoritatea specialiștilor pare într-o formă bună. A reușit să-și facă parametrii pe care îi cerea selecționerul și intră bine în meci. E minutul 4 și dintr-un triunghi de pase se aprinde scânteia speranței. Torje execută o lovitură liberă în banda stângă, Raț are precizie învățată de la Ahmetov și îi pune mingea pe tavă lui Budescu. Omul Astrei teleghidează mingea în poarta feroezilor și visurile noastre prind contur! După opt ani Euro e aproape. Mai aproape ca niciodată.
Elevii lui Lars Olsen, omul venit de pe plajă pentru a câștiga Europeanul din 92 cu Danemarca, încearcă să răspundă rapid. Hoban și Pintilii închid bine culaorele, iar pe benzi nu se trece. Mățel aleargă cât Haile Gebrsselassie în zilele bune, iar Raț ară terenul mânat parcă de vocea aspră a mentorului său: Lucescu. Iordănescu se agită pe margine. Nici nu anticipează replica pe care i-o va da omul pe care l-a ținut în joc de glezne.
România practică un joc de așteptare, iar nordicii încearcă marea cu degetul. Centralul se pregătește să fluiere finalul primului act, dar România trebuie din nou să trăiască din nou ca într-o vedere! Hagi s-a lăsat demult, iar dintre urmașii săi… niciunul nu și-a cizelat tehnica pentru un turneu final. Pentru un meci încântător. Poate doar Sânmărtean. Dar bistrițeanul își încălzește exteriorul pe bancă. În locul său e Budescu. Sau Dublescu! Pentru că jucătorul Astrei avea să înscrie (poate) cel mai frumos gol al carierei. Din banda dreaptă, numărul 20 aruncă o privire scurtă în careul aglomerat și imprimă balonului un efect pe care doar Parisul lui Juninho Pernambucano l-a mai văzut. Portarul gazdelor, Gunnar Nielsen, n-are arcurile la el, și mingea schimbă tabela. 2-0 pentru România și întreaga bancă a României vibrează!
15 minute de pauză. Și încă 45 de minute venite ca o compresă rece pe frunțile asudate, în ultimii doi ani, de emoții sau din cauza neputinței. România controlează jocul și în partea secundă, iar jocul prestat aduce aminte de vremurile în care Răducioiu bătea de unul singur, în „pijamalele” galbene, niște băieți care abia scoteau nasul în fotbal. Și pentru ca toți fanii din tribune și cei de acasă să devină absolvenți de canto, Maxim face 3-0, la finele unui meci care nici nu ne trimite la Universitate și nici nu ne face să credem că vom câștiga Euro. Ne face însă să nu mai fim debuLOSAȚI. Ne face să gustăm din nou dintr-un fruct interzis. Ne face să credem că 0-0 și 1-1 rămân doar într-un album de amintiri. Ne face să strigăm din nou: Ro-mâ-ni-a! Ro-mâ-ni-a!
Articol scris de ANDREI PAL ________________________________________________________________________
Insulele Feroe 0 – 3 România
România: Tătărușanu – Mățel, Chiricheș, D. Grigore, Raț – Pintilii, Hoban – Popa, Budescu (”88 Prepeliță), Torje (”78 Maxim) – Stancu (”90 Alibec)
Insulele Feroe: Nielsen – Naes, Faero, Nattestad (”84 Baldvinsson), Sorensen – Bartalstovu, Vatnhamar (’69 Fredriksberg) – Henriksen, Holst (”69 Olsen), Hansson – Edmundsson
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER