Ne ajută discursul cu ”nu mai sunt echipe mici”. Ne ajută și statistica, Feroe a bătut Grecia de două ori în ultimii ani, a mai făcut niște surprize, deci suntem acoperiți. Cosmin Contra s-a străduit, precum un specialist din serialul ”Lie to me” să ne imprime în minte faptul că, la un Doamne-ferește în Torshavn, suntem datori să acordăm circumstanțe atenuante naționalei. Plus că, să nu uităm, se joacă pe ”sintetic”. Adică o suprafață complet nouă unui Bancu, cel învățat cu noroiul și cu nisipul de la Craiova, unui Hagi sau unui Coman, cei care au bătut maidanele Ligii 1 sau unui Anton, cel care în Rusia își joacă cel puțin jumătate de meciuri pe astfel de suprafețe.
Începem ofensiv, așa ni se spune când e prezentată formula de start. Ofensiv din fire, Florin Andone se pierde ca un adolescent în fața primului sărut la o fază din minutul 3, deși trebuia să finalizeze dacă se pretinde o amenințare pentru Falcao la Galatasaray. Benzar își face treaba pe dreapta, centrează pe fruntea lui Pușcaș, dar vârful lui Reading trimite în brațele portarului. Dominăm, dar cuminte, părintește, nu îi deranjăm prea tare. Andone mai ratează o șansă la o ieșire de amator a portarului, apoi Nedelcearu ne poate îngreuna misiunea. Face o gafă, apoi faultează din postura de ultim apărător, însă arbitrul azer îl iartă de ”roșu”. Imediat se accidentează și Chiricheș, iar noi continuăm tactica cu centrări de pe flancuri, deși e limpede că fundașii masivi ai feroezilor resping tot.
Începem repriza a doua după o sesiune de urlete din partea lui Contra. Cu doar câteva nopți înainte de 2020, selecționerul României își urlă nemulțumirea într-un vestiar cu pereți mai subțiri decât cei ai blocurilor din Popești-Leordeni. Tragem la poartă, dar deloc periculos, ne împiedicăm în gazonul sintetic și ne ținem respirația când mai scapă câte un feroez spre poarta lui Tătărușanu. Suntem imaginea neputinței, arătăm cum nu trebuie jucat fotbalul modern și, culmea, o arătăm prin puști. Hagi, Coman și Pușcaș s-au transformat în niște blazați fără pereche, iar trecerea timpului amplifică precipitarea.
Intră Keșeru doar pentru a șuta în adversari, iar Mitriță se zbate precum un junior între uriașii din defensiva feroeză. Evităm rușinea în minutul 75. O fază care nu anunță nimic, un șut modest al lui Pușcaș, cel care profită de o ieșire aiurea a portarului lui Feroe. Avem 1-0 și ne bucurăm cu rușine de ”performanța” obținută, transpirând încă un pic pe final la o ocazie mare a gazdelor. Mitriță ne liniștește cu un gol la scurt timp după intrare și face golul trei, în ultimele secunde, pentru Keșeru, iar România se întoarce cu 3 puncte. Chin, marcă înregistrată Cosmin Contra!
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER