Momentul de vârf al „Generației de aur” a fost partida Suedia – România, 10 iulie 1994. Azi se împlinesc fix 31 de ani de la acel meci. România ratează șansa de a juca semifinala cu Brazilia.
După 1-1 în timpul regulamentar, 2-2 după 120 de minute, am pierdut la lovituri de departajare, ratând Dan Petrescu și Belodedici pentru tricolori.
Eroul acelei partide de poveste a fost Florin Răducioiu, 3 goluri marcate: 2 din acțiune și unul la loviturile de departajare. Azi are 55 de ani și povestește mult mai relaxat.
După mai bine de trei decenii, fostul mare internațional povestește cum a trăit clipele acelei înfrângeri. Eșec care se digeră greu și azi. Mai ales că nu jucase în „optimi”, cu Argentina, fiind suspendat pentru cumul de cartonașe galbene.
„Cel mai mult am plâns după meciul cu Suedia pentru că nu a fost numai meciul… Partea a doua, la hotel, alt chin.
Eu am plâns foarte mult în cameră, după aceea. Lupescu nu știe, stăteam în baie, m-am închis. Am plâns, nu mă mai opream deloc.
Ionuț Lupescu e mai german. El e mai german, dar ar fi trebuit să fim toți acolo în momentul ăla. Am plâns, am plâns. Am plâns și după meciul când Mircea Lucescu mi-a dat faimoasa palmă, cu Anderlecht, când am ratat acea calificare în finală. Și acolo am plâns, dar nu așa mult.
Și de frustrare. Dar aici am plâns pur și simplu ca un copil. Am plâns, am plâns. Și cu Didi, Dumnezeu să-l ierte. Dar am plâns pentru că nu-mi venea să cred.
Și am plâns, am plâns la hotel și m-am oprit așa către dimineață. După aia, îmi aduc aminte la micul dejun, pe la 11-12 așa, am venit la restaurant și mă aștepta Ionel Stoica. Știi, cu un mic interviu.
Acum nu mai plâng. Și acolo am zis, o premoniție. Nu o să ne mai facem… Nu o să mai putem. Acesta, vedeți, nu o să mai fie… Mai bine tăceam din gură.
Nu o să ne mai întâlnim cu această ocazie. Mă răscolesc foarte mult acele imagini.
Da, mă uit tot timpul la acele imagini. A fost și ocazia unică, unică, ocazie fantastică, m-am uitat din nou foarte bine, cu ochi de expert acum. Eu chiar am jucat bine, în afară de golurile superbe.
Am ajutat echipa, am văzut, am recuperat mingi, am luat, m-am bătut. Am jucat chiar bine. Am avut ocazie mare și cu Statele Unite. M-am uitat foarte bine la TV acum. Am doar un CD, un compact disc, care le-am pus pe o cheie de asta USB, în care am toate golurile de la echipele de club
Sunt toate golurile acolo. Nu sunt multe, dar sunt, să zic așa, de neuitat. Adică sunt niște goluri care au intrat, să zic așa, în mintea oamenilor, mai ales în țara noastră, pentru că, e adevărat, cariera mea la națională a fost foarte scurtă, dar foarte intensă.
Au fost trei turnee finale foarte bune și, e adevărat, n-am câștigat o medalie, din păcate, rămân amintirile din păcate, zic sincer, din păcate”, a declarat Florin Răducioiu pentru ProSport.
Această „Generație de Aur” a atins apogeul la acest turneu, în special după victoria memorabilă cu Argentina (3-2).
10.07.1994 San Francisco: ROMÂNIA – SUEDIA 2-2 (1-1, 0-0), 4-5 /d.l.dep./ t.f. CM
Stadion: Stanford. Spectatori: 81.750. Marcatori: Răducioiu (88, 100) – T. Brolin (76), Kennet Andersson (114). Arbitru: Don (Anglia). C.R.: Schwarz (101).
Desfășurarea loviturilor de departajare: H.Mild (-), Răducioiu (+), Kennet Andersson (+), Gh.Hagi (+), T.Brolin (+), I.Lupescu (+), Ingesson (+), D.Petrescu (-), Rol.Nilsson (+), I.Dumitrescu (+), H.Larsson (+), Belodedici (-).
ÎNTREGUL INTERVIU CU RĂDUCIOIU POATE FI VIZIONAT AICI