Să nu ne păcălim. Asta auzim din vocile mai tuturor prin fotbalul românesc. Iar fără o perspectivă sinceră asupra prezentului, naționala României nici n-are cum să viseze la EURO 2024. Cu două zile înaintea startului în preliminarii, mijlocașul Marius Marin oferă în exclusivitate pentru ProSport adevăruri dezvăluite rar. Fără clișee, limbă de lemn, declarații calde și dulci. Iar “adevărurile” tricolorului sunt poate cea mai bună avancronică la Andorra – România, start de campanie!
Căpitan la Pisa, cu care luptă pentru promovarea în Serie A, Marius Marin (24 ani) a fost și căpitanul României U21 la ultimul EURO de tineret. Acum, om de bază în angrenajul lui Iordănescu la seniori, are curajul unei provocări atipice sub forma unui interviu special în exclusivitate pentru ProSport.
“Dacă ar fi să avem penalty în minutul 90, în meci decisiv pentru calificarea la EURO, să știi că bat fără probleme! Când joci cu toată inima și prinzi un astfel de moment, nici nu contează cât de bun executant ești. Parcă nici nu mai bați tu, nu mai ești singur acolo!”
Câteva răspunsuri sau adevăruri dezvăluite vin la capătul unor întrebări simțite mai mereu de suporteri în ultima vreme. Și vizează zonele fierbinți ale echipei noastre naționale de azi. Unele acoperă curiozități din viața unui tricolor, altele construiesc situații inedite, dar nu toate imposibile.
Împreună însă, toate compun un exercițiu necesar înaintea primului meci dintr-o campanie de calificare la un turneu final. Și un prim pas, ca să nu ne păcălim. Sau să nu ne mai păcălim!
ProSport: Un coechipier de la națională ți se plânge că joacă Iordănescu îl joacă prea puțin. Vorbești cu el, cu Iordănescu sau cu amândoi?
Doar cu el. Decizia selecționerului e decizie, ce rost ar avea să mă duc eu cu așa ceva?! Aș vorbi cu colegul meu, pentru că e undeva poate un conflict la el. Poate că-și dorește prea mult și nu vede perfect realitatea, din cauza asta.
Ce ai gândit până acum când ai văzut colegi evoluând constant la națională sub nivelul pe care îl arată la club?
Să știi că deseori m-am gândit la treaba asta. Că am tot simțit și voiam să înțeleg și eu de ce. Concluzia mea e că totul ține de gestionarea emoțiilor, indiferent câți ani și ce experiență ai ca fotbalist. Sunt mulți maturi și cu sute de meciuri tari care tot pot să controleze asta. Iar la națională chiar e ceva total diferit. Dacă ei n-ar fi vrut să ofere naționalei, atunci nu mai veneau! E clar că au vrut, dar pur și simplu n-au putut să arate ceea ce arătau la club.
Mihai Stoica declara că nu trebuie să lipsești din națională, “un jucător care nu vrea să pară altceva decât este”. Ți s-a părut că ne-am păcălit în ultimele preliminarii cu un joc ceva mai spectaculos?
Marius Marin: Am vrut să îi mulțumesc de atunci domnului Stoica pentru apreciere, dar e mai bine acum, pentru că îi mulțumesc public. Chiar cred că e foarte important să nu fim altfel decât suntem, până la urmă. Am cam jucat un fotbal boem, iar azi dorința bate spectacolul. Fotbalul modern, mai ales ce vedem pentru turnee finale, îl joci doar la victorie, cu orice preț.
ProSport: Dacă ai face un interviu din postura de jurnalist cu un coleg de la națională obligat să spună doar adevărul, pe cine ai alege?
Sunt sigur că aș face cu Olimpiu Moruțan, care mi-e coleg și la Pisa. El e băiat sincer, dar îl aleg pe el pentru că, fiind obligat să spună adevărul și într-un interviu, adică public, s-ar aflat multe lucruri interesante, are multe de povestit. Mai ales că el e simpatic și le-ar transmite și frumos!
Au făcut vreodată glume coechipierii de la Pisa după ce România a pierdut un meci?
Au râs, e adevărat, dar nu după ce a pierdut România, au făcut mișto de mine după ce am debutat la România U21. Știi povestea, Mirel Rădoi m-a introdus pe teren în minutul 85, am luat roșu după un minut… Atunci, când m-am întors la club, toți îmi spuneau că m-am grăbit acasă, că mă aștepta soția…
Tot Rădoi te-a debutat la seniori, introdus pe teren în minutul 63 cu Liechtenstein. Sincer, te-ai gândit când ți-a făcut semn să te pregătești să ai grijă să nu iei iarăși cartonaș roșu?
Hahaha! Nu, dar țin minte perfect clipele alea și la ce m-am gândit. Mi-am adus aminte atunci ce mi-au spus părinții mei după ce am fost eliminat la debutul U21, că totul trece și eu am drumul meu, că voi ajunge să joc pentru România la seniori. Fix la asta m-am gândit în timp ce mă pregăteam să intru!
Ce scor la Andorra – România te-ar mulțumi atât pe tine, cât și suporterii români?
Nu cred că ar putea fi același. Eu sunt mulțumit cu 1-0 pentru noi dacă știu că batem și peste trei zile, acasă cu Belarus. Dacă cineva mi-ar garanta asta, aș alege imediat! Dar cred că românii se așteaptă poate la 3-0, 4-0. Dacă un 1-0 înseamnă că avem mai multe rezerve de energie pentru Belarus, deci și șanse mai mari să facem 6 puncte, nu există opțiuni pentru mine.
Ce nu faci niciodată înainte de meciul României și ce faci mereu în ziua meciului?
Când sunt acasă și sunt liber, mai stau până după miezul nopții, mă uit la seriale, dar aici mereu mă culc la ora 22:00. Sunt concentrat să mă odihnesc și recuperez la maximum, în ritmul antrenamentelor. Iar în ziua meciului, de fiecare dată îmi analizez încă o dată adversarii direcți. Iau materialul video primit de la staff și urmăresc iar. Ca să mă motivez, am o selecție de faze din meciuri recente, cu prestații bune pe care le-am avut și care mi-au dat bucurie.
Dacă ai putea aduce în naționala de azi un singur jucător român de la EURO 2016 și de la EURO 2008, pe cine ai aduce dintre Raț, Pintilii și Sănmărtean? Dar dintre Chivu, Rădoi și Mutu?
Sânmărtean! Făcea diferența într-un mod uluitor. Din 2008, pe Adrian Mutu.
Boloca te sună și-ți spune că a greșit optând pentru Italia, că s-a răzgândit și ar vrea să joace iar pentru România. Ce-i spui?
Măi, o a doua șansă în viață e mai greu să o primești la nivelul ăsta! E adevărul! I-aș spune că e ca și cum ai avea un copil. Îl ai pentru că ți-ai dorit să îl faci și să îl crești. Nu te duci, te-ntorci, stai așa… Nu se poate!
Dincolo de părerea lui Iordănescu, a cui e cea mai importantă pentru tine la finalul unui joc al României?
Crede-mă că atât de critic sunt cu mine și așa atent îmi fac analiza, cu faze urmărite de zeci de ori, fiecare secundă!, că nu-mi mai trebuie altă evaluare. Ascult și citesc toate părerile, dar știu că analiza mea e aplicată și sunt dur cu mine.
Care e cea mai mare jignire care ți se poate aduce ca fotbalist al naționalei din partea unui jurnalist?
Să știu că am dat totul într-u meci, pentru că așa e profilul de meu de fotbalist și e obiectivul meu mereu, dar să citesc sau să aud că n-am dat totul, că n-am alergat, că n-am pus suflet.
Pe ce stadion din România ți-a plăcut mai mult atmosfera la meciurile naționalei: Arena Națională, Ghencea sau Giulești?
Ghencea! A fost ceva special, mie atmosfera de acolo mi-a rămas cel mai tare în minte.
Dacă ar trebui să alegi un singur jucător din naționala de azi a României pentru a fi model pentru fiul tău, în afara gazonului, care ar fi acela?
Cu tot respectul și cu toată prietenia pentru colegii mei, pe mine m-aș alege. Din două motive: pe mine mă cunosc cel mai bine și știu că mereu am fost un băiat modest și muncitor, cu gândul la Dumnezeu…
Meci în Serie B, tackling la Dennis Man în minutul 90: dacă îl faci, salvezi golul și Pisa promovează în Serie A, dar Man se accidentează și ratează meciul României în preliminarii. Ce faci?
Dennis e nașul băiețelului meu, dar când joci, când ești pe teren, nu ești nici măcar frate cu cineva! L-aș face, e meseria mea. Păi dincolo de ce ne imaginăm acum, când am avut meci cu Parma sezonul ăsta chiar l-am împins tare în panourile publicitare pe Dennis! Și nici măcar nu era decisiv pentru promovare meciul (râde).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER