Încep acest articol cu o întrebare simplă: ați mai fost de curând la un meci de copii sau juniori în România?
Lăsând la o parte bucuria din ochii copiilor, curățenia jocului, entuziasmul și dorința de afirmare, “peisajul” sonor este în mare parte dominat de abuzul verbal.
Unul permanent la adresa arbitrilor, de multe ori, și aceștia niste copii care iubesc fotbalul.
De la antrenori, toți cei din staff-ul tehnic și culminând cu mulți dintre părinții prezenți, cu ideea de a-și încuraja proprii pușți, toți au că țintă „omul în negru”. I se adresează un repertoriu variat de injurii, glume jignitoare, amenințări și proteste.
Chiar și la deciziile corecte. De unde pleacă acest comportament? Are vreo influență ceea ce se întâmplă la nivel de elită asupra bazei piramidei fotbalistice?
Într-un studiu amplu realizat de SkySports împreună cu Federația Engleză de Fotbal, au fost intervievați 2905 arbitri de la nivelul ligilor inferioare și copii și juniori.
Nu mai puțîn de 91 la sută dintre ei consideră că lipsa de respect arătată colegilor din Premier League, de către ceilalți participanți la joc, are un efect direct asupra comportamentului față de arbitri din fotbalul mic.
76 la sută dintre ei consideră că protestele și criticile părinților reprezintă o problema serioasă și un factor hotărâtor în decizia de a renunța la arbitraj de timpuriu.
Rugby-ul a fost dat de majoritatea ca exemplu de sport unde respectul față de arbitri este la nivelul pe care și l-ar dori și soluția propusă a fost că singurul jucător care să aibă permisiunea de a se adresa arbitrului să fie căpitanul echipei.
O altă soluție a fost că jucătorilor și antrenorilor să li se facă periodic instructaj de către Comisia de Arbitri prin care să le fie explicate mai clar anumite reguli și legi ale jocului, aceste informații ducând la o înțelegere mai bună a deciziilor luate de arbitri în teren.
Arbitri intervievați își doreau să fie văzuți că un factor cu efect pozitiv asupra jocului și nu că personaje negative care distrug meciul de fotbal.
Urmărind meciurile de fotbal din Liga 1, mai ales acum când se desfășoară fără spectatori, am remarcat un fenomen interesant: practic la fiecare decizie a arbitrului se aud țipete, proteste, uneori chiar urlete de pe bănci și din tribună, unde în mod normal nu ar trebui să se afle decât jucători și oficiali.
Decizii corecte sau greșite sunt însoțite de corul din exterior cu scopul precis de a pune presiune și de a influența deciziile viitoare. Este posibil la unii arbitri chiar să funcționeze, la alții poate nu.
Ceea ce știm sigur este că tot ce se înrâmplă „la vârf” influențează direct comportamentul oficialilor, antrenorilor și, cel mai grav, al părinților copiilor care își încep drumul în fotbal auzindu-și tatăl înjurând alt copil.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER