Trofeul "otrăvit"! Astra aduce al şaselea titlu provinciei, în ultimul deceniu, însă viitorul pare sumbru! Ce s-a întâmplat cu ultimele campioane ale Ligii 1 din afara Bucureştiului

13 mai 2016 10049 afişări Liga 1
Trofeul "otrăvit"! Astra aduce al şaselea titlu provinciei, în ultimul deceniu, însă viitorul pare sumbru! Ce s-a întâmplat cu ultimele campioane ale Ligii 1 din afara Bucureştiului
  • Astra este a patra campioană din afara Bucureştiului, în ultimul deceniu. Formaţiile din Bucureşti au câştigat 4 titluri din 2006 până în prezent, faţă de şase cucerite de cele din provincie
  • Unirea Urziceni (1 titlu), Oţelul Galaţi (1 titlu) şi CFR Cluj (3 titluri) sunt celelalte campioane ale provinciei
  • Dinamo Bucureşti a câştigat ediţia 2006-2007, în timp ce Steaua este câştigătoarea a trei ediţii din ultimele patru (2012-2013, 2013-2014, 2014-2015)

1.    CFR Cluj – 2007-2008, 2009-2010, 2011-2012

Totul a început după sezonul 2006-2007, când Dinamo Bucureşti, antrenată şi atunci de Mircea Rednic, a construit sezonul ideal, a câştigat campionatul la 6 puncte distanţă de rivala Steaua şi a oferit golgheterul ediţiei, pe Claudiu Niculescu (18 goluri). Totuşi, protagonista următorilor ani avea să fie echipa clasată pe locul 3 în acel sezon, CFR Cluj. Cu un patron îndrăzneţ (Arpad Paszkany) şi un preşedinte ferm şi calculat (Iuliu Mureşan), clujenii au început să scrie istoria cu un prim titlu câştigat la limită, tot în dauna Stelei. Prima prezenţă în Liga Campionilor nu a fost strălucită, însă au rămas două rezultate notabile în statistică: o victorie pe Stadio Olimpico (2-1 cu AS Roma) şi un egal în Gruia, 0-0 cu Chelsea.



Acest prim titlu a fost urmat de alte două, din doi în doi ani. Următorul titlu a fost câştigat în 2010, în defavoarea campioanei en-titre de atunci, Unirea Urziceni, o victorie a fost bariera dintre CFR şi echipa ialomiţeană. Un alt titlu, o altă participare în grupele Ligii Campionilor, o linie identică de clasament cu cea din 2008 (1-1-4). O victorie cu Basel, un meci dramatic pe Allianz Arena cu Bayern Munchen şi un egal fără importanţă în Gruia cu o cunoştinţă mai veche, AS Roma.

Alţi doi ani trecuţi, alt campionat câştigat de clujeni. De data asta, vicecampioana venea din Moldova şi se numea FC Vaslui, o echipă finanţată de fostul mare arbitru Adrian Porumboiu. Distanţa a fost milimetrică, iar CFR a câştigat la un singur punct diferenţă. S-a aplicat principiul "a treia oară e cu noroc", iar aceştia au reuşit cea mai bună campanie din Liga Campionilor şi a trecut razant pe lângă calificarea în optimi. Victorie istorică pe Old Trafford, dublu succes cu Braga şi o remiză la Galatasaray. Visul ardelenilor de a atinge optimile a fost  însă spulberat de o înfrângere pe teren propriu, 1-3 în faţa Galatei, deşi a fost egalitate la punctaj (10 puncte de fiecare), iar locul 3 în grupă a fost singura consolare. În acel sezon, CFR Cluj a stabilit un record pentru fotbalul românesc – cele mai multe puncte obţinute de o echipă românească în grupele Ligii Campionilor (10 puncte), record deţinut anterior de Unirea Urziceni (8 puncte, sezonul 2009-2010).

  • Performanţe interne – 8 trofee în 4 ani

Pe lângă cele trei titluri, CFR Cluj a mai cucerit trei Cupe ale României şi două Supercupe ale României şi a ajuns într-o finală de Cupă şi o finală de Supercupă.

  • Liga Campionilor – o mină de aur

Din cele trei participări în grupele Ligii Campionilor, CFR Cluj a încasat nu mai puţin de 44 de milioane de euro, un total între prezenţa în grupe, drepturi de televiziune şi bonusuri de performanţă (per victorie/egal).

  • Lacina Traore şi Alvaro Pereira – cele mai valoroase transferuri

Ivorianul Traore (foto jos) a fost adus în Gruia pe o sumă neglijabilă (aproximativ 20.000 de euro) şi a fost transferat pentru 4 milioane de euro la Kuban Krasnodar, echipă antrenată pe atunci de Dan Petrescu. Ulterior, transferul lui Traore de la Kuban la Anzhi le-a mai adus ardelenilor alte 2 milioane de euro în cont.



Alvaro Pereira, un jucător uruguayan ce s-a dovedit a fi de mare perspectivă, a fost adus de la Argentinos Juniors cu 2,5 milioane de euro. Transferurile în care a fost implicat, de la CFR Cluj la Porto şi de la Porto la Inter, au “alimentat” conturile clubului cu 6,5 milioane de euro.

Alte tranzacţii notabile făcute de CFR: Culio (cumpărat 600,000 şi vândut cu 2 mil. euro), Renan (venit liber de contract şi vândut 4,2 mil. euro), Ciprian Deac (adus cu 50,000 şi vândut cu 3 mil. euro);

  • Condiţia actuală – insolvenţă, play-out şi finala Cupei României

În februarie 2015, CFR Cluj a intrat în insolvenţă şi a fost depunctată cu nu mai puţin de 24 de puncte. Această problemă s-a resimţit în prestaţia echipei, care nu a mai atins gloria din anii precedenţi şi a intrat într-un con de umbră. În acest moment, CFR Cluj se află pe locul 3 în play-out-ul pentru evitarea retrogradării şi are emoţii minime în ceea ce priveşte “zona roşie”. Singura consolare pe care o mai au clujenii în acest moment este un eventual trofeu cu numărul 9 în vitrină, iar finala cu Dinamo este una accesibilă dacă luăm în calcul faptul că Mircea Rednic va părăsi clubul în curând, iar tensiunile sunt mari în interiorul clubului. Chiar şi în aceste condiţii, câştigarea Cupei României ar avea doar o semnificaţie simbolică pentru clujeni, deoarece statutul de insolvenţă nu le permite să mai participe în cupele europene.

2.    Unirea Urziceni – 2008-2009
În 2006, Unirea Urziceni, o echipă din Ialomiţa, aflată în cvasianonimat, promovează în primul eşalon al fotbalului românesc. Această ocazie a fost sărbătorită prin aducerea unui nume imens la conducerea echipei, pe numele său Dan Petrescu. Ulterior, în 2007, echipa ce avea să fie supranumită “Chelsea de Ialomiţa” a mai adus un nume “greu”: Mihai Stoica, manager general. În această formulă, Ialomiţa a căpătat o rezonanţă neaşteptată pe harta fotbalistică a Europei.



Între două triumfuri ale celor de la CFR Cluj, o echipă construită cum numai Dan Petrescu ştie a reuşit să scrie istorie într-un timp record. La doar trei ani de la promovarea în prima ligă, Unirea Urziceni a câştigat campionatul şi, ulterior, a stârnit un val de reacţii în întreaga Europă după o altă performanţă venită de nicăieri.

Calificată direct în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2009-2010, Unirea Urziceni a primit din start eticheta de “outsider”, într-o grupă din care mai făceau parte Glasgow Rangers, VFB Stuttgart şi FC Sevilla. Elevii lui Dan Petrescu au sfidat această etichetă şi au strâns 8 puncte în faza grupelor. O lecţie de fotbal aplicată lui Glasgow Rangers, chiar pe Ibrox (scor 4-1), şi un autogol al lui Dragutinovic (Sevilla) pe Ghencea au fost cele două episoade memorabile din istoria europeană a acestui club. În urma campaniei din Liga Campionilor, clubul Unirea Urziceni a primit aproximativ 13,3 milioane de euro.

A fost însă începutul sfrâşitului pentru Unirea Urziceni, iar echipa urma să treacă printr-o tranziţie extrem de rapidă şi de dureroasă.

După două finale de Supercupă pierdute în faţa CFR-ului, a urmat un play-off în Liga Campionilor, unde Unirea a cedat în faţa unei echipe net superioare a celor de la Zenit St. Petersburg. Aceste eşecuri s-au resimţit considerabil, iar echipa a decăzut într-o manieră dramatică într-un timp extrem de scurt. La începutul sezonului 2010-2011, Steaua cumpără “la pachet” cei mai buni jucători ai Unirii iar echipa retrogradează subit, dar oarecum aşteptat. În vara lui 2011, echipa se desfiinţează, iar Dumitru Bucşaru, finanţatorul de până atunci al echipei, se retrage din peisaj aşa cum a apărut: pe neaşteptate. Povestea acestei echipe a fost mult mai scurtă decât a CFR-ului, însă cărţile de istorie îşi vor aminti de victoria cu 4-1 de pe Ibrox în aceeaşi măsură în care îşi vor aminti de golul marcat de Luis Alberto pe Old Trafford, în cazul CFR-ului. Gloria europeană de moment este singura amintire palpabilă care rămâne în urma unei minuni care a durat…3 ani, nu 3 zile.

3.    Oţelul Galaţi – 2010-2011
În procesul de parcurgere al istoriei unui deceniu de fotbal românesc dominat de provinciali, trecem din Ialomiţa în Moldova şi ne întâlnim cu Oţelul Galaţi. Care este coincidenţa interesantă dintre Oţelul Galaţi şi Unirea Urziceni? Ambele echipe au câştigat titlul între două ediţii adjudecate de CFR Cluj. Nu este un detaliu cu o mare influenţă asupra jocului, însă reprezintă farmecul statisticii în sport.



Sezonul în care Oţelul Galaţi a câştigat campionatul, sub comanda fostului mijlocaş de naţională Dorinel Munteanu, s-a dovedit a fi unul premergător pentru o “invazie” a românilor în cupele europene. FC Vaslui, Gaz Metan Mediaş, Rapid, Dinamo, Steaua şi, evident, Oţelul Galaţi, au fost echipele care au mers la drum prin Europa în speranţa obţinerii gloriei de care România avea atât de multă nevoie pentru a traversa Europa cu capul sus.

Pe parcurs, din şase echipe au rămas patru în fazele grupelor: Oţelul în Champions League, iar Rapid, FC Vaslui şi Steaua în Europa League. Mai mult sau mai puţin ironic, campioana en-titre a României a fost cea mai uşor de răpus dintre cele patru. Într-o grupă C, pe care au “împărţit-o” cu Benfica Lisabona, FC Basel şi Manchester United, realitatea a fost mai dură decât speranţele patriotice ale microbistului român ca o echipă românească să răzbească între giganţii celui mai puternic continent din punct de vedere al fotbalului. Şase meciuri, şase înfrângeri – acesta a fost bilanţul moldovenilor în grupă. Nu au fost înfrângeri categorice, iar Manchester United a fost singura echipă care a câştigat la mai mult de un gol diferenţă împotriva Oţelului. Totuşi, factorul experienţă a făcut diferenţa, un factor pe care Oţelul Galaţi nu avea cum să îl deţină.

O imagine de ansamblu a lăsat-o pe Oţelul cu o consolare care ar fi putut “amortizat” dezamăgirea unei campanii dezamăgitoare. 18 milioane de euro a obţinut Oţelul Galaţi din participarea în grupele Ligii. Şi cum se spune că banii n-aduc fericirea, acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Galaţi: deşi o asemenea sumă ar fi asigurat stabilitatea financiară a clubului, situaţia a mers într-un sens opus prosperităţii.

ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din ţară, a cedat echipa locală către afaceristul Dan Adamescu, în septembrie 2012. În momentul in care a venit la Galaţi, Dan Adamescu a primit un club cu 7 milioane de euro în conturi, un lot de jucători şi o bază sportivă. Singura sa obligaţie? Să investească 10 milioane de euro în următorii cinci ani. Este mai mult decât evident că acest lucru nu s-a întâmplat, iar situaţia a degenerat.

Ajuns acţionar principal la Oţelul Galaţi prin firma TNG Group, Adamescu n-a băgat niciun ban la club, dar i-a golit conturile. Marius Stan a dezvăluit cum a procedat: „S-a încheiat un contract de asigurare cu Astra, în valoare de 4 milioane de euro! Patru milioane! Oţelul e, practic, cel mai asigurat club din România, atât de asigurat că se apropie de faliment!“.

„Schema“ Adamescu a fost simplă: Astra Asigurări făcea parte din TNG Group, care îi aparţinea tot patronului de la „România Liberă”. Practic, prin contractul de asigurări încheiat cu Oţelul, în valoare de 4 milioane de euro, Adamescu a luat banii de la club şi i-a virat în conturile unei societăţi pe care o deţine tot el. Şi aşa, averea omului de afaceri a crescut cu 4 de milioane de euro! Culmea, în momentul în care Astra Asigurări a semnat contractul cu Oţelul Galaţi, a anunţat pe site-ul ei oficial în ce constă parteneriatul: „E vorba despre o investiţie de 10 milioane de euro în următorii cinci ani“. Bineînţeles, niciun ban n-a fost investit.

În urma acestor "mutări" realizate de Adamescu, a început primul nivel al dezastrului la Galaţi: insolvenţa. Insolvenţa a fost doar “preludiul” unui alt proces tranziţional de tip roller-coaster. Suntem în 2016, la cinci ani de la un triumf istoric pentru Moldova, iar Oţelul pare să-şi fi “reglat” conturile cu fotbalul. La începutul lunii aprilie, Tribunalul Bucureşti a decis intrarea clubului în procedură de faliment, iar retrogradarea în liga a treia nu a fost decât partea a doua dintr-o piesă în trei acte: glorie, decădere, dispariţie.

Decizia Tribunalului a fost o “piatră” pusă sistematic pe un “mormânt” poate nemeritat al echipei din Galaţi, însă decizia este ireversibilă şi completează o retrogradare în eşalonul al treilea. La o altă privire către imagine de ansamblu, mai putem găsi o asemănare între Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi: ambele au apărut de nicăieri în lupta pentru titlu, au dominat un sezon de fotbal românesc, au căutat gloria europeană şi ambele s-au dezintegrat lent şi sistematic din cauza unor aşa zişi oameni de afaceri, veniţi la echipe cu scopul de a “căpuşa”, nu de a investi pentru performanţă.


Marius Şumudică şi Denis Alibec, oamenii cheie ai Astrei în cursa spre primul titlu din istorie

Reuşete Astra să rupa tradiţia campioanelor din provincie "scufundate"?
CFR Cluj este singura echipă care încă mai există din cele trei, însă condiţia lor actuală nu este una încurajatoare. O echipă în insolvenţă, fără drept de joc în cupele europene, protagonista unei finale de Cupa României, o finală amânată şi umbrită de moartea dinamovistului Patrick Ekeng. Un peisaj dezolant, descurajator şi lipsit de orice perspectivă al unui fotbal care a uitat de mulţi ani să se mai joace pe teren şi se joacă doar în conturi bancare şi în jocuri de culise.

Astra a câştigat frumos, fluent şi corect această ediţie de campionat, însă există alţi factori ce distrag atenţia de la performanţa sportivă. Patronul echipei este la închisoare, Marius Şumudică urmează să-şi ispăşească suspendarea, iar problemele financiare pe care clubul le-a avut de-a lungul sezonului îşi pot pune amprenta pe parcursul din sezonul următor. Din păcate pentru iubitorii fotbalului din România şi viitorul Astrei pare pus sub semnul întrebării, iar exemplele Unirea Urziceni, Oţelul Galaţi sau chiar CFR Cluj nu sunt deloc unele care să indice un final fericit al poveştii scrise în acest sezon la Giurgiu.

articol scris de Valentin Gherga

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.