Al doilea episod frizând penibilul s-a petrecut în campionatul 1986-1987. Pentru a înțelege cum a fost posibil ca un mare fotbalist, precum Rodion Cămătaru, să fie implicat într-o mascaradă atât de evidentă încât L’Equipe l-a premiat cu „Gheata de Aur” și pe ocupantul locului doi din acel sezon, austriacul Toni Polster, e nevoie să vedem contextul.
Mircea Lucescu venise la Dinamo în toamna lui 1985 și pornise reconstrucția echipei într-un moment de maximă expansiune a Stelei, care în primăvara lui 1986 cucerea Cupa Campionilor. În sezonul 1986-1987, la Dinamo apăruseră Lupu și Mateuț, fusese adus și Cămătaru de la Craiova. Întăririle n-au fost însă suficiente, Steaua a defilat.
Ultimele speranțe ale dinamoviștilor de a se bate la titlu s-au risipit pe 13 mai 1987, în etapa a 27-a, când derby-ul din „Ștefan cel Mare” cu Steaua s-a terminat la egalitate, scor 1-1. Mai erau șapte etape până la final, iar roș-albaștrii aveau nouă puncte avans în clasament. Din acel moment, Dinamo a renunțat la cursa de urmărire și s-a reorientat către un obiectiv internațional: „Gheata de Aur”.
21 din 23 de goluri – marcate de Cămătaru
Cel ales pentru a fi catapultat spre obiectiv: puternicul Rodion Cămătaru. Fotbalist foarte valoros, excelent marcator, participant la marea calificare a Craiovei în semifinalele Cupei UEFA, în 1983, „Cami” marcase în primele 27 de etape 23 de goluri. Ceea ce a urmat a fost însă halucinant.
În ultimele șapte etape, Dinamo a mai câștigat doar șase puncte, dar a înscris 23 de goluri, dintre care 21 date de Cămătaru! Au fost câte trei goluri cu Corvinul, Oțelul și Rapid, patru cu Sportul, cinci cu Jiul! Râdea toată lumea: jucătorii, suporterii adversarilor, până și fanii proprii. La blatul cu Flacăra Moreni, 2-3 în „Ștefan cel Mare”, în care Cămătaru a înscris de două ori, iar oaspeții s-au pus la adăpost de retrogradare, spectatorii de pe Dinamo au protestat la scenă deschisă.
Cum să faci echipa ca să iasă bine
Apogeul a fost atins în ultima etapă, la Rapid – Dinamo 4-3, toate golurile oaspeților fiind înscrise de Cămătaru. Galeria „feroviarilor” a ironizat teatrul de pe teren prin scandări rămase celebre în folclorul fotbalului nostru: „Cămătaru Rodion, nu e gheată, e șoșon!”, „Cămătaru, hai pe noi, să ne dai și golul doi!”, „Toni Polster, unde ești, să vezi circul din Giulești?”. Uneori, lucrurile se aranjau mult mai subtil. „Eu am făcut marcaj la Cămătaru… Nu mi-a spus nimeni că trebuie să-l las pe Cămătaru să dea goluri, dar eu abia debutasem, aveam 19 ani, n-am avut nicio șansă în fața lui, care era un internațional de 30 de ani, cu vastă experiență…”, povestește Adi Matei”. În general, foștii adversari ai lui Cămătaru admit că un asemenea record e imposibil de realizat „pe bune”.
„Ceva-ceva a fost”
Constantin Pană, mijlocaș la Sportul în meciul câștigat de „studenți” cu 5-4 în fața dinamoviștilor și în care toate golurile oaspeților au fost date de Cămătaru, garantează: „Mie, personal, n-a venit nimeni să-mi dea ordin să mă dau la o parte. O singură dată ni s-a atras atenția să ajutăm «U» Cluj și atunci am refuzat să joc. Nici la meciul cu Dinamo nu ne-a spus cineva ceva. Dar, într-adevăr, ceva-ceva a fost în acel an… Părerea mea e că nu se poate nicăieri în lume realiza așa ceva, să dai 21 de goluri în șapte etape!”.
L’Equipe i-a dat „Gheata de Aur” și austriacului
Finalul sezonului i-a găsit pe Polster cu 39 de goluri, iar pe Cămătaru cu 44. Francezii de la L’Equipe au fost nevoiți să-i acorde „Gheata de Aur” românului. Într-un act de justiție rămas fără precedent a fost premiat, tot cu „Gheata de Aur”, și Polster, ocupantul locului secund.
„Nu voi uita toată viața acel sezon! Citeam săptămânal rezultatele în ziar și mi-am dat imediat seama că se întâmpla ceva necurat!”, avea să povestească Polster, acum trei ani, într-un interviu din Evenimentul zilei. „Cămătaru nu putea da 21 de goluri în șapte etape. Așa ceva nu se poate întâmpla nicăieri în lume! Ca o recunoaștere a nedreptății care mi s-a făcut, ulterior am primit și eu «Gheata de Aur». Eu dădusem toate golurile pe bune. Cămătaru a fost un golgheter mare, care ar fi făcut carieră și fără aranjamente”.
„Măi, vă rog frumos, lăsați-mă-n pace! Mă luați cu vrăjeli din astea…„, Rodion Cămătaru, după ce a aflat subiectul discuției
„Mie nu mi-a spus nimeni să mă dau la o parte, dar ceva-ceva a fost atunci. E imposibil să dai 21 de goluri în șapte etape„, Constantin Pană, titular la Sportul în meciul în care Cămătaru a dat patru goluri
„Cangurii” au avut „doar” un jucător pe fals
În contextul obiceiurilor împământenite în România, șmecheria la care s-a recurs în 1981, când naționala sub 20 de ani a obținut bronzul la Mondialele din Australia folosind „doar” un jucător care depășise limita de vârstă, pare o bagatelă. Ioan Andone a fost luat în lot și titularizat în meciurile de la antipozi cu acte care atestau că se născuse la 1 august 1961, deși fotbalistul se născuse, în realitate, cu un an și jumătate mai devreme, la 15 martie 1960.
„Aveam 19 ani atunci, eram un copil, cum puteam eu să fac marcaj la Cămătaru?„, Adi Matei, fundașul care l-a ținut pe Cami la Rapid – Dinamo 4-3
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER