Rapidul roz-vișiniu

Suporterii adevărați nu se amestecă niciodată unii cu alții, cum nu se amestecă niciodată în aceeași pungă bomboanele agricole și alunele servite la peluză. Rapidiștii sunt singuri împotriva tuturor, dinamoviștii sunt doar câini până la moarte, steliștii sunt ultrași, la Craiova e doar o iubire alb-albastră și așa mai departe. Asta e la peluză. La tribuna VIP e altceva, lumea socializează, întotdeauna știe stânga ce face dreapta. Așa a ajuns dinamovistul Nicolae Badea să declare că stelistul sub acoperire Viorel Hrebenciuc va prelua Rapidul de la rapidistul Copos. Gigi Becali, stelistul numărul 1, a explicat: Hrebenciuc, combinatorul numărul 1 din politică, n-are el bani, da’ are investitori greci. Dar problema nu e politicianul rozaliu, care va deveni vișiniu.

Să fie primit, să-i ducă de mână în pelerinaj la Muntele Athos pe Becali, Copos, Borcea and company, să le ierte Dumnezeu și DNA-ul greșelile, să coloreze tricourile Rapidului în roz-vișiniu. Problema e că, dincolo de oarece urlete la televizor, în spatele termopanelor de la oficială, echipa de VIP-uri din fotbalul românesc e câștigătoarea veșnică a trofeului Fair-Play. Galeriile se înjură, echipele nu prea fac schimb de tricouri, dar sigur, în final, patronii din fotbal fac schimb de terenuri, de ponturi, de afaceri, de jucători. Așa a ajuns Pițurcă, antrenorul naționalei, să fie martorul lui Becali în cumpărarea terenului-valiză de la Cluj. Nea Mitică Dragomir are și el un meci cu Justiția după ce i-a pasat cu șpițul, printre picioarele Fiscului, un teren lui Gino Iorgulescu, și exemplele pot continua. Cum ar veni, câinii de toate culorile latră, caravana afacerilor trece.

Marius Nițu