Viața de fotbalist este surprinzătoare, de multe ori. Andrei Burcă este exemplul de jucător căruia viața i s-a schimbat în câteva minute. În urmă cu patru ani era la 5 minute de a semna cu o echipă ce avea să retrogradeze din Liga a 3-a.
În gând și-a fixat un ultimatum. Avea 6 luni la dispoziție să-și demonstreze că poate face carieră în fotbal. A primit un telefon care i-a schimbat direcția în viață. A ajuns la FC Botoșani, iar astăzi este nelipsit din prima echipă a liderului din Liga 1. Burcă a vorbit pentru Prosport despre momentele care i-au conturat cariera, despre destin sau despre sacrificiile care l-au făcut să reușească. Fundașul din Liga 1 cu cele mai multe oferte citește cărți de dezvoltare personală și este convins că a reușit pentru că a fost mereu exigent cu el însuși.
– Andrei, cu ce îți ocupi timpul în această perioadă? – Dimineața îmi fac antrenamentul, ce ne-au dat de la echipă sau fac forță și am 3 zile când ies la alergare. Apoi citesc ceva, încerc să dorm o oră și seara mai fac un antrenament. După asta mă uit la un film sau ascult ce mai zice lumea la tv, investighez și eu să văd ce e și în celelalte țări, ca să vedem când vom începe și noi.
– Ce citești? – Acum citesc o carte de la un prieten: Factfulness. Este vorba despre felul în care interpretăm lumea. O carte de dezvoltare. Încerc să-mi ocup mintea. Îmi place să citesc pentru că imi ține mintea ocupată și nu mă gândesc la alte lucuri.
– Cum caracterizezi ce ți s-a întâmplat în ultimul an? Ai jucat în Europa, ai ajuns la națională… – Muncă, multă muncă. Ambiție și muncă. Și mi-am demonstrat că, muncind zi de zi și având o viață strică, făcând sacrificii, poți realiza ceva. Acum știu că alegerile pe care le-am făcut sunt cele bune. Este anul care mi-a demonstrat asta.
– Ce înseamnă o viață strictă? – Ești concentrat cam sută la sută la fotbal. Rar ai timp de alte lucruri. Mai ales acum, cu meciuri din 3 în 3 zile, nu ai timp de altceva. Anul trecut mi-am văzut de două ori familia. În iunie și de Crăciun, atât. Nu ai timp să ieși în oraș sau cu prietenii. Se vede și la jucătorii mari. Dacă vrei performanță, nu poți doar cu cele două ore pe teren. Nu poți să acoperi așa tot ce îți cere organismul. Trebuie să faci antrenament individual, nu-ți permiți să pierzi o noapte… Mi-am dat seama că doar din talent nu se poate. Și când eram copil, nu tabere, nu excursii, nu vacanță, nu puteai să ieși la o petrecere în week-end, că erau meciuri. Am avut o viață ordonată și strictă și nu-mi pare rău.
– Cum ai ajuns de la Bacău, o echipă cu probleme din Liga 2, la CFR, liderul Ligii 1, în 4 ani? – Eu mereu am crezut în mine, dar ăsta a fost drumul meu în viață. Așa a ales Dumnezeu. Dintr-o șansă am ajuns în Liga 1, poate continuam în Liga 2 și mă lăsam. La un moment dat ești răsplătit.
– De ce spui că dintr-o șansă ai ajuns în Liga 1? – Trebuia să semnez cu Suceava și cu 5 minute înainte să ajung la stadion să semnez mi-a sunat telefonul și mi-a spus că domnul Șfaițer mă vrea la Botoșani. Pentru 6 luni, ca o probă, și pe un salariu mic, dar am acceptat imediat. Asta a fost o șansă. Ceva de la Dumnezeu.
– De câte ori te-ai gândit să renunți? – Mi-am pus în cap că, dacă nu o să meargă în următoarea jumătate de an, înseamnă că nu e de mine și trebuie să înțeleg, chiar dacă era o realitate dură. Eram conștient că aveam 22 de ani și ori continui și am un viitor, ori mă las și produc bani. Continuam cu facultatea. Poate reușeam și de la Suceava, chiar dacă a retrogradat în acel an. Dacă îmi pun ceva în cap, ori e albă ori neagră.
– De ce fundaș central? – Astea au fost calitățile. La juniori jucam fundaș dreapta, vreo 6 ani am jucat fundaș dreapta. La 15 ani eram la Aerostar, în Liga a 3-a și Aerostar avea două echipe. M-au trimis să joc la echipa secundă, în Liga a 4-a și lipsea fundașul central. Mi-au spus să joc eu fundaș central și am dat două goluri, cu capul. De atunci mi-au spus: „Gata, ți-am găsit postul”.
– Aveai idoli pe această poziție când erai copil? – Da, idolul meu era Roberto Carlos și de aceea am jucat fundaș lateral.
– Fundași centrali nu aveai ca idoli? – Nu, dar îmi plăcea dintotdeauna Chiellini. E cel mai bun și cel mai complet din lume. Un fundaș de top ar fi și Sergio Ramos, care le are pe toate, dar pentru mine Chiellini e primul.
– Ești astăzi la nivelul pe care ți-l dorești de la tine? – Nu. Consider că încă mai am foarte mult de muncă. Când mă uit la unele meciuri încă văd că fac greșeli. Mi-e și ciudă în perioada asta pentru că făcusem un cantonament bun, eram toți în formă, primisem doar un gol în 6 meciuri și a venit această pandemie. E trist pentru toată lumea, dar sper să revenim cât mai repede. Cred că acum toți au realizat cât de scurtă este viața de fotbalist pe care o avem și o să revină toți cu o ambiție mai mare. Acum realizăm că este foarte dificil când o să te lași și trebuie să tragem cât mai mult acum.
– Care a fost cel mai greu meci pentru tine în acest sezon european? – La Celtic, când ne-au bătut 2-0. Când au vrut să demonstreze că a fost o întâmplare că au pierdut cu noi. De pe tunel și de la încâlzire se vedea cât de montați sunt. N-am putut nici „respira”. Au jucat foarte bine. Ritmul, pasele, o ploaie măruntă care a mărit viteza paselor, stadionul… A fost foarte dificil. Toți alergau și nu știai pe cine să marchezi.
– Poți face un top 3 al atacanților cu care te-ai duelat în Europa? – Edouard, de la Celtic. Avea viteză, tehnică, forță, tot. Un atacant complet și cred că va ajunge foarte bun. Apoi De Jong, de la Sevilla. Incredibil aerian. Ce timing avea și cum proteja mingea… Și Coreea (n.r. Lazio). Foarte tehnic și viteză foarte bună.
– Dar cei din Liga 1? – Sunt atacanti de valoare și în Liga 1. Țucudean, când îl aveam adversar, Alibec, un atacant foarte bun…
– Sunt mai dure duelurile cu atacanții din Europa? – Sunt mai bărbătești și asta îmi place mai mult. Dai și iei, cam așa e în Europa. Cu Slavia, vedeam cum se împing când săreau la cap și arbitrul nu dădea nimic. Asta îmi place. Cel mai dur atacant a fost cel de la Maccabi. Dădea cu cotul, te impingea, venea din offside.
– Ai avut oferte în acest sezon? – Au fost discuții și oferte, dar momentan sunt la CFR și caut să joc să am și pe viitor oferte bune.
– De unde au fost? – Din străinătate, din mai multe țări. Erau oferte bune, dar am vorbit și cu clubul și am decis împreună să rămân. Sper ca pe viitor să fac pasul și afară.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER