O victorie care n-a mai venit

ProSport a primit o scrisoare pe adresa redacției din partea unui supporter rapidist. În rândurile de mai jos, acesta a scris despre brichetă, așa cum a trăit-o el, dar și despre așteptările sale de la meciul de azi De fiecare dată când îmi aduc aminte de acea partidă, mă încearcă un sentiment ciudat. Mi-am propus să uit cât mai curând acele clipe de coșmar, acele mâini bandajate ale lui Lovin ridicate în aer, acel arbitru fricos, care nu a mai suportat presiunea...Dar nu pot. Pur și simplu nu pot... Începusem bine returul. După sincopa din Giulești contra „șepcilor roșii", a urmat o victorie chinuită la Galați și apoi două rezultate mai puțin reușite cu Timișoara și Craiova. Personal, îmi era frică de meciul cu Steaua, dar mizam pe ambiția nemăsurată a băieților mei în astfel de meciuri. Și îmi aminteam mereu figura războinică a lui Săpunaru, care, după plecarea lui Nico, s-a identificat parcă cu spiritul peluzei noastre. De unde să știe „Săpun" că tocmai el putea rămâne în inimile noastre definitv, dacă nu s-ar fi opus centralul Alexandru Deaconu.
O victorie care n-a mai venit

 ProSport a primit o scrisoare pe adresa redacției din partea unui supporter rapidist. În rândurile de mai jos, acesta a scris despre brichetă, așa cum a trăit-o el, dar și despre așteptările sale de la meciul de azi

De fiecare dată când îmi aduc aminte de acea partidă, mă încearcă un sentiment ciudat. Mi-am propus să uit cât mai curând acele clipe de coșmar, acele mâini bandajate ale lui Lovin ridicate în aer, acel arbitru fricos, care nu a mai suportat presiunea…Dar nu pot. Pur și simplu nu pot…

Începusem bine returul. După sincopa din Giulești contra „șepcilor roșii”, a urmat o victorie chinuită la Galați și apoi două rezultate mai puțin reușite cu Timișoara și Craiova. Personal, îmi era frică de meciul cu Steaua, dar mizam pe ambiția nemăsurată a băieților mei în astfel de meciuri. Și îmi aminteam mereu figura războinică a lui Săpunaru, care, după plecarea lui Nico, s-a identificat parcă cu spiritul peluzei noastre. De unde să știe „Săpun” că tocmai el putea rămâne în inimile noastre definitv, dacă nu s-ar fi opus centralul Alexandru Deaconu.

Deaconu, omul negru

Degeaba numele arbitrului amintea de un membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. În acea tristă seară de 20 martie el a jucat rolul diavolului.  În minutul 68, peluza bătrânului Giulești a explodat. Săpunaru reușea să deschidă scorul, iar la modul în care decurgeau ostilitățile ne îndreptam spre o victorie lejeră. În minutul 73, însă, totul s-a rupt. O brichetă aruncată prostește înspre fluierașul Deaconu a pus capăt visurilor noastre. Nu voi înțelege niciodată modul în care au evoluat ulterior lucrurile: steliștii fugeau de mâncau pământul, Maftei și ai noștri își mâncau tricourile de nervi, iar nouă nu ne venea să credem că o victorie care părea atât de aproape, n-a mai venit niciodată.
Poate ne răzbunăm azi!

Rapidistul

Comentarii 0

Lasă un răspuns

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
  1. Nu folosiți cuvinte care să aducă o vătămare morală celorlalte persoane care comentează.
  2. Vă rugăm să faceți referiri doar la articolul în cauză și să nu folosiți un limbaj vulgar sau care să jignească.
  3. Nu sunt permise comentariile discriminatorii.
  4. Pentru protecția dumneavostră nu folosiți în comentarii informații personale.
  5. Daca aveți vreo plângere legată de administrarea siteului vă rugăm să trimiteți un mesaj la adresa de mail: [email protected]