Petre Grigoraș, fostul antrenor al „oțelarilor”, acum tehnicianul lui Poli Iași, se va afla vineri, pe Stadionul „Oțelul” pentru prima dată în postura de adversar, după ce a petrecut trei ani și jumătate la cârma echipei gălățene. Într-un interviu acordat unui ziar local, Grig a mărturisit că urmărește în continuare cu mare atenție evoluțiile roș-alb-albaștrilor, dar a ocolit întrebările incomode, preferând să nu-și mai amintească ce motive l-au împins să părăsească formația de la malul Dunării.
Se apropie ora reîntâlnirii cu fosta dvs. echipă. Aveți emoții?
Sincer, da! Am petrecut trei ani și jumătate foarte plăcuți la Galați. Nu știu cum gândesc alții, dar am rămas cu amintiri plăcute de acolo. Împreună am fost și la bine și la rău. Și cu jucătorii și cu conducătorii, iar publicul a fost mereu alături de noi. Cu siguranță, când voi călca pe teren, voi avea emoții mari!
Dacă ați putea transfera acum vreun jucător de la Oțelul, care ar fi acela?
Aș transfera mai mulți, nu numai unul! Dacă aș da nume, s-ar interpreta pentru că vine meciul direct, dar ar fi mult mai mulți decât ați crede. Le știu valoarea, caracterul. Cred că aș lua aproape o echipă.
„Nu-i asta valoarea Oțelului”
Mai urmăriți evoluțiile gălățenilor?
Cum să nu? Am lucrat cu marea majoritate dintre jucătorii de acolo, am lucrat foarte bine, ne-am înțeles foarte bine și nu pot uita lucrurile astea. Ei au fost principalii artizani ai rezultatelor și, stând zi de zi lângă ei, îi urmăresc și acum cu interes! De pildă, îl urmăresc și pe Bourceanu care a ajuns la Timișoara.
Oțelul a ajuns pe locul 15 în clasament. Este aceasta valoarea reală a echipei?
Nu, sub nicio formă. Sunt convins că, până la sfârșitul campionatului, lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Nu măgulesc pe nimeni, dar nu e locul Oțelului acolo. Au trecut doar zece etape și nu se poate face o evaluare acum.
Câștigați meciul de vineri, de la Galați?
Oricine poate câștiga oriunde. S-a văzut clar că în campionatul nostru nicio echipă nu e sigură de victorie. Noi am reușit un egal la CFR Cluj, Oțelul a bătut la Dinamo și așa mai departe. Oricum, la Galați se câștigă foarte greu. Știu ce presiune pune publicul pe adversar, știu ce înseamnă să ai suportul publicului pe acel stadion.
„Nu din cauza obiectivului am plecat”
Totuși, ultima victorie a Oțelului pe teren propriu s-a petrecut chiar cu dvs. pe bancă, iar presiunea publicului nu mai e aceeași…
Oțelul a mai trecut printr-o perioadă asemănătoare în 2006, când câștigam afară și nu ne puteam impune acasă. În fotbal se poate întâmpla orice. Depinzi și de șansă. Oțelul a avut meciul în mână la Bistrița, dacă dădeau gol la 1-1, câștigau. Și noi, dacă marcam cu Steaua la 0-0, poate luam toate punctele.
Credeți că va ajunge Oțelul în cupele europene la finalul campionatului, obiectiv care în vară v-a făcut să plecați?
Eu am spus atunci că nu pot fi de acord cu așa ceva. Aș fi putut să zic „da, da, da”, timpul trecea, leafa mergea, dar am vrut să fiu realist. La investițiile și la bugetul clubului, am considerat că nu avem șanse. Așa am considerat atunci, dar nu ăsta a fost motivul pentru care am plecat! A fost altul și nu are rost să dezgropăm morții, deoarece clipele frumoase au fost mult mai multe decât cele urâte și ar fi păcat să dăm cu piciorul unei perioade foarte frumoase. Dacă domnii din conducerea Oțelului cred într-un loc de cupă europeană, eu le urez mult succes!
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER