"Muream toţi ca proştii. Habar n-aveam că Avram Iancu, Craiul Munţilor, a îmbrăcat cândva tricoul lui Dinamo". Mihai Ciucă scrie despre gestul lui Nedelcearu din meciul Sepsi - Dinamo

5 dec 2017 13776 afişări Liga 1
"Muream toţi ca proştii. Habar n-aveam că Avram Iancu, Craiul Munţilor, a îmbrăcat cândva tricoul lui Dinamo". Mihai Ciucă scrie despre gestul lui Nedelcearu din meciul Sepsi - Dinamo

Muream toţi ca proştii. Habar n-aveam că Avram Iancu, Craiul Munţilor, a îmbrăcat cândva tricoul lui Dinamo, cu alte cuvinte că a fost un fel de înaintaş peste vremuri al fraţilor Nunweiler sau al lui Dumitrache. Statistica orbecăie prin ceaţă, cine mai ştie, poate că a dat şi gol... Ne-a luminat însă Nedelcearu după golul reuşit în campionat cu Sepsi, atunci când fundaşul dinamovist a fluturat un tricou alb pe care era imprimat chipul lui Avram Iancu. Scorul săltase la 2-0 pentru Dinamo, iar Moţul devenise, nici mai mult, nici mai puţin, decât simbolul relaxării, al tihnei în echipa lui Miriuţă.

Nu l-am suspectat niciodată pe Nedelcearu că ar poseda prea mulţi neuroni. Lista boacănelor stă mărturie. "Doamne, fă o minune şi pentru mine..." după fiecare matoleală fie în avion, fie până la cinci dimineaţa în cantonamentul de dinaintea partidei de sub Pietricica, tricoul inscripţionat cu "Bandit" atunci când s-a dus la FRF să-şi încaseze perdaful...Trebuie să fii însă dus rău de tot cu pluta ca să fluturi ostentativ, provocator chipul lui Avram Iancu după o reuşită într-un meci cu Sepsi. În deplasare. Imaginea lui Avram Iancu chiar nu avea nicio legătură cu partida de fotbal Sepsi – Dinamo. Niciuna. Pe vremea în care Avram Iancu înflăcăra Ardealul acum mai bine de un secol şi jumătate, fotbalul ca sport, ca destindere nu făcuse ochi nici măcar în Anglia. Aşa s-a scris atunci istoria neamului, Imperiul îl ţinea în priză pe Avram Iancu cu alte preocupări.                                               

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Aduceţi-vă aminte de explozia de bucurie a lui Zelinski din sezonul trecut din meciul cu Dinamo. Bulgarul egalase la doi şi nu a găsit un alt loc unde să-şi manifeste bucuria decât la câţiva centimetri de banca de rezerve a lui Dinamo. Datul cu tifla, sâc, sâc, spuneţi-i cum preferaţi. Răcnea ca un smintit pe limba lui, chipul încordat, pumni războinici. Jurai că a înscris golul hotărâtor în finala Campionatului Mondial. Pe atunci pe bancă era vulcanicul Contra, căruia i-a sărit bineînţeles muştarul şi ştiţi ce a urmat. Contra azi nu mai e. Ionel Dănciulescu era însă şi atunci, şi acum. E unul dintre cei care ar fi trebuit să aibă habar ce mesaj (tălâmb) propune Nedelcearu. În emisiunile TV intervenţile lui Danciu sunt  şi calculate, şi tonice, şi bine ţintite, şi rezonabile. Pare însă prea îngăduitor cu fotbaliştii-problemă şi cu boacănele acestora.                                        

P.S.Replica săptămânii îi aparţine colegului Remus Răureanu la Digi: "până şi portarul lui Benevento are în cont un gol, spre deosebire de atacantul Alibec care nu a înscris nici măcar o dată în acest campionat".
 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.