La aproape o săptămână de la plecarea de la Steaua, Mihai Stoica pare liniștit. Spune că acum are timp să meargă cu familia la cinematograf și să urmărească serialele preferate, lucruri care până nu de mult erau un lux. Îmbrăcat casual, în blugi și un tricou negru, fostul manager al roș-albaștrilor vorbește degajat despre carieră, fotbal și planuri de viitor. Spune că vrea să rămână în TV, dar n-ar refuza o ofertă bună de la un club. În final, recunoaște ceea ce pentru unii era evident: „Gigi avea dreptate, nu am mai fost cel din primul mandat”.
Domnule Stoica, a trecut aproape o săptămână din momentul în care ați demisionat de la Steaua. Ați resimțit trecerea de la un program stresant la unul lejer? Dacă ar fi fost o trecere bruscă, probabil că resimțeam. Poate că din afară așa pare, că a fost brusc, dar eu știam că se va întâmpla din momentul în care, din varii motive, n-am avut rezultatele dorite în campionat. Mă așteptam să plec. Nu știam cum și când, dar era foarte clar că nu voi mai sta. Să înțeleg că în ultima perioadă v-ați detașat de echipă, conștient fiind că veți pleca? Nu, nu! Nu pot să spun că a fost o eliberare faptul că am demisionat, dar nici că a fost motiv să cad în depresie. Gigi avea dreptate când zicea că nu mai sunt ăla care eram înainte. Are dreptate, pentru că în mandatul trecut toți trăgeam într-o singură direcție. Acum, am realizat că nu sunt bine-venit.
„Nu m-am mai implicat 1.000%!”
Și de ce nu ați plecat mai devreme? Am crezut că voi reuși să schimb atitudinea unora vizavi de persoana mea. Să nu crezi că oamenii m-au împiedicat să îmi fac treaba! Dar nici nu m-au ajutat și n-am avut sentimentele din primul mandat. Și, bineînțeles, nici eu nu am mai fost implicat o mie la sută, cum am fost prima dată. Am fost doar sută la sută. (zâmbește)
Mihai Stoica își comandă un cappuccino și o apă plată caldă. Se întinde pe scaunul împletit și explică: „Am ceva probleme la coloană, o să mă operez în curând, să scap. Trebuie să intru în reparații”.
În noaptea de joi spre vineri, după meciul cu AEK Larnaca, erați hotărât sută la sută să plecați sau încă aveați dubii? Singurul om căruia i-am spus că demisionez a fost Roni Levi. Eram la aeroport, el vorbise cu jucătorii și le spusese că e finalul drumului. M-am dus la el și m-a întrebat ce fac. Atunci i-am spus că voi pleca și eu.
Cu jucătorii nu ați vorbit? Nu! Am văzut că mi s-a reproșat că nu mi-am luat rămas bun de la ei. Dar n-am făcut-o dintr-un motiv simplu: nu mă pricep la despărțiri! Nu avea rost să mă încarc de pomană, mai ales că ei se pregăteau de meciul cu Oțelul. Sincer, nici nu le-am răspuns la telefon. Am mai vorbit doar cu Gabi Matei, cu Tătărușanu și Răduț, jucători care erau accidentați.
A surprins foarte mult când ați spus că acum nu ați suferit că ați plecat de la Steaua. E adevărat sau pur și simplu n-ați vrut să recunoașteți că sunteți afectat? Nu era aceeași situație! Cum să spun… E destul de greu de explicat. E o trăire a mea și mi-e dificil să o scot la lumină. Dar ăsta e adevărul. Puteam să joc teatru și să spun că sufăr. Dar nu sufăr deloc! Păi nici nu se compară cu prima plecare… Am fost distrus atunci.
„Mă doare că fostele glorii m-au jignit!” Dar trebuie să aveți și regrete, lucruri care vă lasă un gust amar… Uite, sufăr dintr-un anumit punct de vedere. Cu excepția episodului cu Pițurcă, om căruia i-am răspuns la același nivel și nu vreau să mai insist pe subiect, am fost jignit de fostele glorii și asta m-a durut. Unul dintre principalele motive pentru care am devenit stelist e că Tudorel Stoica a trecut de la Galați la Steaua. Foarte urât a vorbit el despre mine… Acum, nea Imi spune că m-am băgat peste Levi. Nu înțeleg de unde atâta răutate, că el știe că nu e așa. Poate să îl întrebe pe Oli, care e copilul lui, dacă m-am amestecat vreodată peste antrenor. Sau pe Lăcă, pe oricare dintre oamenii alături de care am lucrat!
Au fost și cazuri speciale, cum ar fi cel al venirii lui Sorin Cîrțu la Steaua… Acolo am făcut o greșeală că am zis că nu colaborez cu el. A decis Gigi peste capul meu, l-a adus… Dar apoi mi-am dat seama că aveam un scop comun.
Are două oferte din Liga I
Oamenii din fotbal susțin că nu ar fi prea multe echipe la care să puteți lucra în acest moment. În principal din cauza personalității dumneavoastră. Văd că sunt foarte mulți care se ocupă de mine. Și văd că tot îi întreabă pe diferiți patroni dacă mă vor la echipele lor. Și în exterior pare că mi se închid ușile. Dar sunt încă în postura să aleg. După 20 de ani în fotbal, pe care îi împlinesc pe 5 februarie, și cu foarte puține întreruperi. Nu știu dacă am lipsit, însumat, un tur de campionat. Parcă simt nevoia de o schimbare. Dar, dacă mi se va propune un proiect interesant, am să mă duc. Am două oferte până acum. Dar nu sunt nici de la Astra, nici de la Vaslui…
În toată această perioadă, în anii în care ați lucrat în fotbal, cărui lucru i-ați dus lipsa? Uite… Fata mea are 17 ani și habar n-am când a trecut timpul și a ajuns la vârsta aceasta! Dar nu vreau să mă victimizez. E o meserie frumoasă, am făcut-o cu plăcere, însă pentru mine totul a trecut în plan secund. Probabil acum soția mea are o problemă, că nu e obișnuită ca eu să stau pe acasă (râde cu poftă).
„Trebuie să înjuri ca să se vadă normalitatea!”
Asta se întâmplă tot mai des la noi… În România, în special în București, atunci când cineva te înjură, iar tu îi vorbești frumos, se spune ori că te are la mână cu ceva, ori că îi e frică de resÂpectiva persoană. Așa că trebuie să înjuri și tu ca să se vadă normalitatea. E un paradox.
Oamenii din fotbal se tot ceartă, apoi se împacă. Așa a fost și în cazul dumneavoastră cu Gigi Becali… Da, ne-am certat, dar acum avem o relație OK. El a fost foarte corect cu mine și nu am ce să îi reproșez. Ați obosit după atât timp în fotbal? Îmi place, e o viață frumoasă. Dar am 46 de ani și 20 în această meserie. Nu pot să spun că sunt obosit, chiar pot zice că sunt mereu gata pentru o nouă provocare. Uite că am dat-o în clișee! Dacă ar fi să aleg o echipă, probabil ar fi una unde e liniște. Pe de altă parte, e posibil să aleg și o rivală a Stelei, pentru că nu știi niciodată cum e viața. Dacă în 2007 spuneam că anumite chestii nu le voi face niciodată, acum spun că orice e posibil. Chiar Gigi mi-a sugerat să îmi deschid o firmă de impresariat, mă gândesc și la asta, deși nu mă pricep să fac bani.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER