Matei Udrea trage concluziile unui derby (aproape) ratat: Dinamo – FCSB, meciul în care nimeni n-a driblat pe nimeni, iar românii au aflat surprinși că, la 18 ani, copiii mai fac și greșeli

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Poate că Dinamo a remizat cu FCSB și dramatismul ultimelor minute a salvat impresia generală, dar știrea e alta. Până la urmă, am ajuns și aici: în marele derby al României n-a existat niciun dribling. Nici măcar unul!

E greu de spus din ce se mai hrănește azi fotbalul intern. Dinamo – FCSB a spus, în 90 de minute, tot ce era de spus. Nu au lipsit complet doar driblingurile, dar n-am văzut niciun șut periculos de la distanță, nicio combinație specială în viteză, nicio schimbare surprinzătoare de direcție. Nimic!

A fost nevoie să așteptăm 83 de minute pentru prima – și ultima – centrare de clasă, „exteriorul” lui Budescu, îndeajuns pentru ca oaspeții să și marcheze.

Până la urmă, din cele patru goluri, doar unul s-a născut din plusvaloare. Celelalte trei au fost marcate din cauza unor grave erori ale apărătorilor.

Scuzele sunt puține și nu stau în picioare. Găman spunea, înaintea meciului, că pentru el partidele cu Dinamo sunt la fel precum cele cu Sepsi. S-a văzut pe teren: probabil că i-ar trebui patine cu rotile ca să se țină după adversari. Torje a marcat și asta l-a salvat de critici, dar jucătorul adus acum pe banii impresarului Opria și cel plecat în urmă cu un deceniu au în comun doar numele.

Am mai văzut la Dinamo – FCSB apărări prost așezate în teren, fotbaliști fie prea slăbănogi, fie prea grași, oameni care sar de fiecare dată în contratimp cu mingea sau pe care îi lovește de fiecare dată prin surprindere, antrenori complet neinspirați la schimbări. Foarte, foarte puțină substanță pentru cele două mari echipe ale Bucureștiului. Sau, în orice caz, la ani-lumină față de ce se întâmpla pe teren, la un astfel de meci, în urmă cu nu mai mult de un deceniu.

Ce i-a spus Bogdan Andone lui Robert Moldoveanu, autorul unui gol cu Farul, chiar în dimineața meciului!

01:06

Bogdan Andone, furios din cauza arbitrajului dupa FC Argeș – Farul 1-1: „Este în 99% din cazuri”

01:05

Tânărul portar fecesebist Vlad merită câteva cuvinte în plus: două gafe, două goluri. Drama nu este că a greșit. La ce te poți aștepta când ultimul apărător are 18 ani? Problema este la oamenii fără minte și fără scrupule care, din necunoaștere sau, pur și simplu, din slugărnicie, au supralicitat neobrăzat calitățile acestui copil. Fabrica de lozinci și propagandă care gonflează FCSB zilnic s-a apucat, din prima secundă a transferului lui Niță, să pompeze în Vlad, transformându-l în ceea ce nu este. Subit, toată lumea s-a felicitat și l-a felicitat pe Becali pentru „inspirația”, „priceperea”, „abilitatea” de a-l vinde pe titularul experimentat „exact la timp”, pentru că înlocuitorul său, adolescentul cu un meci oficial la activ, este „cel mai bun portar pe care l-a avut România în ultimele decenii”. În Dinamo – FCSB s-a dovedit că unele lucruri chiar nu pot fi rezolvate doar din vorbe.

Până la urmă, atât se poate. Sau, parafrazând un clasic în viață al fotbalului, „astea e rezultatele și altele mai bune nu se poate face”.