Legende fără sfârşit! O privire asupra istoriei frumos colorate a două echipe de tradiţie aflate în suferinţă: Rapid şi "U" Cluj

17 mai 2013 1048 afişări Liga 1
Legende fără sfârşit! O privire asupra istoriei frumos colorate a două echipe de tradiţie aflate în suferinţă: Rapid şi "U" Cluj
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

"Glasul roţilor de tren", cea mai fidelă oglindire a istoriei rapidiste de dinaintea primului titlu recunoscut: "Rapid, greierele care cântă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun"

Fostul mare gazetar Ioan Chirilă a fost printre primii care au vorbit despre faptul că Rapid ar putea revendica un titlu din 1942

„Rapid este un greiere care cântă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun decât este“. O metaforă de final perfectă pentru o operă pe care suporterii giuleşteni o văd drept o „biblie“ a rapidismului. Fostul gazetar Ioan Chirilă a ştiut mai bine ca oricine să aştearnă pe hârtie spiritul echipei de lângă Podul Grant. Iar în cartea „Glasul roţilor de tren“ istoria fotbalului românesc este „înţepată“ discret pentru că în dreptul Rapidului primul titlu oficial apare în 1967! „…Istoria fotbalului pretinde că Rapid a câştigat campionatul abia în 1967, la Ploieşti. Probabil că nu se ţine seama de campionatul 1941-1942. Poate pentru că a fost un campionat fără meciuri de provincie, fără meniscuri mângâiate, fără tendoane lustruite. În sfârşit, n-am să mă cert pentru atât lucru. Vreau să vă amintesc, însă, că de îndată ce campionatul a luat ceva din sistemul Cupei, n-am mai avut obstacol“, stă scris la pagina 153, vizavi de o poză ce-i înfăţişează pe Lengheriu, Bogdan, Baratky, Rădulescu şi Vintilă, adică cinci dintre emblemele Rapidului interbelic.

E vorba despre Cupa Basarabiei sau campionatul de război, care nu a fost recunoscut niciodată drept competiţie oficială. Cu toate că motivele sunt încă neclare, Gheorghe Scurtu – cunoscut statistician şi rapidist înfocat -, cel care a intrat în posesia trofeului de ceva timp, explică: „Aici, pe verso, scrie «Oferită de ziarul Universul spre cinstirea celor care luptă împotriva hidrei bolşevice pentru reîntregirea ţării». În situaţia asta, crezi că autorităţile vremii ar fi putut omologa aşa ceva?“.


Remus Câmpeanu, omul care este de o viaţă la „U“, acuză Comisiile FRF de rea intenţie: "Este doar un moment de cumpănă"

Preşedintele de onoare al lui „U“ simte că acest moment este la fel de greu ca acela din timpul războiului sau al retrogradării în Divizia C

Persoana care a suferit poate cel mai mult după decizia Comisiei de Apel este Remus Câmpeanu. Nu concepe viaţa fără „U“ şi nici n-ar avea cum. A intrat pe porţile clubului prima dată în 1960 şi de atunci este nedespărţit de echipa care l-a făcut celebru. Culmea ironiei, a primit titlul de cetăţean de onoare al Clujului, chiar la trei zile după aflarea veştii, în pauza meciului U Cluj – CSMS Iaşi, scor 0-2. A fost o sărbătoare tristă. „A fost un moment de stăruire a amintirilor. M-a făcut să mă gândesc ce i-a determinat să-mi acorde această distincţie. Pentru mine au fost fapte normale, prin felul în care am fost crescut şi prin responsabilităţile pe care mi le-au fixat părinţii, fraţii, profesorii şi mai apoi clubul „U“. Din păcate, a venit într-un moment trist“, recunoaşte Remus Câmpeanu.

Refuză să accepte decizia Comisiei şi, pentru prima dată, discursul său pare mai dur, alimentat de frustrarea dată de o hotărâre pe care o consideră nedreaptă. „Mi s-a părut un gest total lipsit de bun simţ. Nu ni s-a acordat şansă. Am fost judecaţi înainte ca Tribunalul să dea un verdict. S-a motivat că nu aveam ratificată decizia de reorganizare, dar era imposibil pentru că Tribunalul a fixat decizia pentru data de 22 “, a fost reacţia unui om care simte că i-a fost interzis şi lui accesul într-o Ligă unde a evoluat 328 de meciuri.

„Universitatea nu poate fi omorâtă“

Remus Câmpeanu pare că le-a trăit pe toate la „U“. A marcat golul prin care echipa a luat Cupa României, în 1965, singurul trofeu din istoria echipei, a fost prezent la retrogradări, promovări sau situaţii disperate. „A fost un moment de îngrijorare, dar sunt convins că va fi doar un nou episod tulbure al echipei şi al vieţii mele. Este doar un moment de cumpănă, clubul îşi va continua lupta. Universitatea nu poate fi omorâtă, va exista în permanenţă. E o istorie întreagă“, e convins fostul fundaş stânga.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.