Interviu Lung Jr: **’Nu-mi plac oamenii cu două fețe’

Craiova e azi doar o amintire. O rană vie ce așteaptă un doctor priceput sau „un transplant de iubire”, cum sugera Cristi Minculescu, unul dintre marii suporteri ai „Științei”. Craiova Maxima a ridicat atât de mult ștacheta, încât povara a fost prea mare pentru generațiile următoare. Greutatea a apăsat și pe umerii urmașilor echipei lui Negrilă, Irimescu, Tilihoi sau Beldeanu. Doar copiii lui Silviu Lung au reușit să răzbată până în mijlocul scenei. Tibi, ghinionist, a ieșit prematur din joc. Ștafeta a fost preluată de Silviu Lung Jr, mezinul familiei. Un tânăr prea serios pentru vârsta sa, ce poartă banderola de căpitan al Astrei Ploiești. S-a maturizat rapid încercând să resusciteze Craiova. E printre puținii participanți la ultima retrogradare care nu poate fi acuzat de înaltă trădare. Urmăriți-l cu încredere.

Când ai realizat cine e tatăl tău?
Când am văzut primele meciuri cu el. Când aveam patru sau cinci ani, mă lua lângă el și ne uitam împreună la casete. „Hai, vino, fiule, să-ți arăt cine a fost tatăl tău”, îmi spunea.

Ce meciuri ți-a arătat?
Am văzut meciul Craiovei cu Bordeaux, meciul cu Kaiserslautern. Mi-a arătat și o partidă jucată de Steaua la Galatasaray, știu că a făcut un joc foarte bun. Am mai văzut și câteva meciuri ale naționalei.

„Întotdeauna mi s-au pus bețe în roate”

Cât de greu e să te cheme Lung, mai ales când ești și portar?
Nu e deloc greu, dar lumea mă raportează la ce a fost tatăl meu și la performanțele sale, care sunt foarte greu de realizat în momentul de față. Să aperi atâtea meciuri la națională, să fii căpitan, să joci o semifinală de Cupa UEFA și o finală de Cupa Campionilor, sunt niște perfomanțe greu de egalat.

Au fost discuții, unii probabil au crezut că ești favorizat.
Niciodată nu am fost favorizat, ba întotdeauna mi s-au pus bețe în roate. Toți se uitau ciudat. A trebuit să demonstrez prin muncă, prin talent că nu contează numele. Poate că, dacă mă chema altcumva, era mult mai bine acum.

Cum e să fii antrenat de tatăl tău?
Cred că este unul dintre cei mai buni, dacă nu cel mai bun antrenor de portari din țară. Știe să lucreze foarte bine, astfel încât la ora meciului să te simți pregătit, să te simți puternic. E o relație normală între un antrenor și un jucător, o relație de respect. Vorbim atunci când este cazul, ne sfătuim pe anumite teme de joc. Comentăm fazele, dar rămâne între noi ce îmi spune.

De ce ai ales postul de portar la fel ca fratele tău, Tibi?
Am talent pentru acest post. Am fost la o selecție când eram mic, am jucat și fundaș central, și mijlocaș dreapta, și atacant. Antrenorul mi-a spus să intru în poartă și acolo am rămas.

Ai și jucat ca atacant?
Da. Pe la 14 ani, ca să-mi îmbunătățesc tehnica, jucam o repriză portar, iar a doua repriză jucam atacant sau mijlocaș. Cred că antrenorul Dan Ustabacieff a avut o idee foarte bună.

„Tata îmi dă încredere”

Ce nu știe lumea despre postul de portar?
Nu sunt mari secrete în jocul de fotbal. Trebuie să fii foarte concentrat când intri în poartă, să dai încredere colegilor, să fii cât mai liniștit, cât mai calm, ca să-ți ajuți echipa. Portarul e jucătorul cel mai expus. Probabil că atacantul face de zece ori alte greșeli mai mari, dar se uită. Nu trebuie să se pună atât de mult accent pe greșeala unui jucător, să se demoleze un jucător dacă greșește. E fotbal, iar ca să dai maximum, trebuie să intri pe teren fără inhibiții, nu să te gândești că va scrie cineva urât de tine.

Cât de mult te afectează un gol primit?
Sincer, nu prea mult. Nu ai când să fii afectat, pentru că, peste un minut sau două, vine altă fază. Acesta e fotbalul. E un joc și trebuie tratat ca atare. Intri în poartă, scoți pieptul înainte, spui „sunt cel mai bun” și încerci să joci cât mai bine. Nu trebuie să fii supărat mai mult de o zi după un meci și niciodată nu trebuie să fii extraordinar de euforic după un meci.

Cum e omul Silviu Lung?
Sunt un băiat liniștit și muncitor. Am terminat Facultatea de Sport din Craiova și sunt în ultimul an la ISE, la secția Management.

Ce îți place cel mai mult la tatăl tău?
Calmul său și încrederea pe care mi-o inspiră.

„E păcat că s-a șters Craiova de pe hartă”

Când ai conștientizat că Universitatea Craiova va retrograda?
Cu vreo 10 etape înainte de final, văzând atmosfera foarte rea care era acolo, toate scandalurile, toate certurile. Mi-am dat seama că e foarte greu să mai salvăm ceva.

Ai mai juca la Craiova dacă ar reveni?
Da, normal.

Crezi că vom vedea din nou Universitatea Craiova într-un meci oficial?
Da. Este păcat să se șteargă așa de pe harta fotbalului românesc o echipă cu tradiția și suporterii Craiovei. Totuși, e un oraș unde îți vin 20.000 de oameni la meciuri. .

Silvian Cristescu spunea anul trecut că te-ai dat răcit înaintea unei partide cu Dinamo, când Pițurcă te-ar fi folosit titular.
Da, domnul Cristescu avea dreptate. Eram răcit. Dacă aveam febră 39, eram răcit, nu? Nu poți să intri în teren dacă nu te simți bine, dacă nu poți să dai 100%.

Cristescu susținea că nu ai fost bolnav, asta am înțeles eu, că ți-a fost frică să intri cu Dinamo și ai invocat o răceală.
Am fost foarte bolnav atunci.

Ai vreun meci favorit, pe care să-l prezinți mai târziu copilului tău? Eu te-am remarcat la amicalul Craiovei cu Lazio.
Tata a apărat în meciuri internaționale, trebuie să păstrăm proporțiile. Eu țin minte fiecare meci. Cel cu Lazio a fost foarte bun, dar e un meci amical. După Lazio, am apărat foarte bine cu Dinamo, 0-0 pe „Ion Oblemenco”, iar apoi am făcut un 0-0 la Rapid. Sunt partide care mi-au plăcut. În primul rând că nu am luat gol și așa am reușit să-mi ajut echipa.

„Scandaluri și mondenități”

Cum îți petreci o zi liberă?
Sunt o fire mai liniștită. Mă plimb cu prietena în parc, ne uităm la un film. Nu-mi place să ies în cluburi, nu-mi place să duc o viață agitată.

Chiar nu ieși deloc?
Nu. Cred că în vacanțe ies o dată sau de două ori. În timpul campionatului nu ies.

Ce portari îți plac?
Mie mi-a plăcut, de când eram mic, Bogdan Lobonț. Acum îmi place foarte mult Muslera, portarul Uruguayului, care joacă la Galatasaray.

Muslera e foarte bun la penalty-uri. Ai încercat să-i înveți trucurile?
Nu, la penalty cred că e vorba și de inspirație, și de modul cum bate atacantul, și de ziua pe care o ai atunci.

La Cluj, ai primit gol din penalty de la Adrian Cristea. Nu te-ai aruncat prea repede?
Ba da! Știam cum bate Cristea. Am încercat să stau cât mai mult, dar el bate penalty-urile foarte bine. Stă până în ultimul moment și a reușit să mă păcălească.

În ce campionat străin ai vrea să joci?
Nu ar conta. Schimbi aerul și pleci în străinătate, acolo se trăiește mai bine ca în România. La noi se pune prea mare preț pe scandal, pe mondenități. Prea mult sunt băgați în față patronii și nu sunt chemați jucătorii. Cred că e mult mai bine pentru un jucător tânăr să se dezvolte în străinătate.

De trei ori Silviu

Te supără imaginea pe care o au fotbaliștii?
Nu mă deranjează. Fiecare face ce vrea, fiecare își creează singur imaginea. Dacă zici de o blondă că este frumoasă și proastă, nu înseamnă că toate blondele de pe pământ sunt frumoase și proaste, nu?

Nu te-a deranjat că te cheamă tot Silviu? S-au născut confuzii prin casă.
E un nume frumos și nu e comun. Îmi place. Au fost confuzii. Când striga mama „Silviu!”, săream trei, că era și bunicul, tatăl tatălui meu. Îi răspundeam toți, era foarte drăguț. E o tradiție de familie. Probabil că pe primul meu băiat îl va chema tot Silviu.

„Suporteri mai mult la bine”

Ce face Tibi Lung? Știam că s-a operat la spate, iar înainte a jucat în Africa de Sud.
Din păcate, și-a rupt două inele la spate. A stat cam un an să se recupereze. Nici de mers nu putea să meargă, mergea foarte greu. Acum e bine, sănătos, e antrenor cu portarii la Centrul de copii și juniori al Craiovei, finanțat de Consiliul Județean. În Craiova nu mai e nimic, nici Divizia B, nimic, nimic!

Nu ai fi așteptat mai mult de la suporteri? Să se mobilizeze, să sensibilizeze autoritățile.
Nu știu cât pot sensibiliza cu un protest sau două. Dacă o decizie e luată, e foarte greu să o întorci. Suporterii Craiovei au fost suporteri mai mult la bine decât la rău. În returul campionatului trecut, când aveam mai mare nevoie de ei, veneau o sută la meciuri și ne înjurau. Adevărații suporteri puteau să ne ajute mai mult.

Nu crezi că sentința era scrisă? Craiova n-ar fi luat licența.
Oricum, veneau la spectacol, nu? Acum le este dor de Universitatea Craiova. Trebuiau să vină și atunci când aveam echipă. Cum era ea, rea, bună, era echipa lor. Trebuiau să o încurajeze. Asta înseamnă să fii suporterul unei echipe. Nu trebuie să vii, să arunci cu torțe, să provoci scandaluri.

„Maneaua este poluare fonică”

Ce te enervează?
Omul cu două fețe.

Ai întâlnit și în fotbal?
Da, și în viața de zi cu zi, și în fotbal. Din păcate, sunt foarte mulți.

Ce muzică asculți?
Orice, fără manele. Să nu aud manele! Maneaua este o poluare fonică.

Și când ascultă colegii tăi în vestiar?
Nu se ascultă. Nici la Craiova nu se ascultau. Dacă vrea cineva, își ia telefonul și ascultă. Nu am o trupă favorită.

Te afectează ce se scrie în presă despre tine?
Nu. În primul rând nu prea citesc ce se scrie. Dacă sunt implicat toată ziua în fotbal, când ajung acasă, cu tot respectul pentru jurnaliștii din România, prefer să mă uit la un film, la o emisiune, să mă plimb prin parc, să mănânc.

Ce emisiuni favorite ai?
Am o grămadă.

Spune-ne câteva.
„Vocea României”, iar acum a început pe Antena 1 emisiunea „Ghici cine sunt”, ceva în genul acesta, cu schimbare de roluri, tot cu muzică. Îmi plăcea „X Factor”. Îmi place și „Vreau să fiu miliardar” cu Virgil Ianțu.

Cânți și tu? Ai voce?
Nu, absolut deloc. Nu cânt nici măcar la duș. Nu trebuie să fiu ascultat vreodată.

De ce i se spune „Bulină”

Ce ai vrea să se schimbe în România?
Nivelul de trai, să avem și noi un nivel de trai mai bun, iar în lumea sportului să se oprească scandalurile.

Cum crezi că s-ar putea stopa scandalurile?
Cred că depinde foarte mult și de oameni, și de presă. E normal că un scandal generează interes și așa se vând ziarele, dar ar trebui să se promoveze și altceva pentru un timp. Să nu se mai pună accent pe ce spune un conducător sau pe arbitraj. Cred că noi comentăm extraordinar de mult arbitrajele, iar arbitrii intră cu teamă în teren și sunt predispuși să greșească.

Ce ai vrea să nu schimbe Silviu Lung jr?
Să nu pierd felul meu copilăros de a fi.

De ce copilăros? Pari un băiat foarte serios.
Așa par, dar înăuntru sunt un copil și nu vreau niciodată să pierd asta. Îmi place foarte mult să mă uit la desene animate, am foarte multe desene
care îmi plac, Tom si Jerry, Scooby-Doo. E postul Boomerang, care dă toate filmele ce rulau când eram eu copil. Mai e și felul meu de a fi. Dacă ai petrece măcar o săptămână cu mine, ți-ai da seama despre ce vorbesc.

Ești răsfățat?
Da, da, da. Sunt copilul cel mic al mamei.

Cum ți se spune acasă? Ai vreo poreclă?
Am poreclă, dar e mai ciudățică. O am de când mergeam la grădiniță. Mi se spunea „Bulină”.

Luai multe buline roșii?
Nu prea luam buline roșii și veneam acasă supărat și plângeam. Eram foarte copilăros, nu‑mi plăcea să învăț poeziile, nu-mi plăcea să fac ce mi se cerea la grădiniță, mai ales că am fost dat acolo de la o vârstă mică, de la trei ani. Mama mă întreba ce am. Iar nu am luat buline, îi răspundeam. Eram foarte trist. Săracul frate-miu, când am venit acasă, a făcut niște buline și mi le-a dat. „Ia, mă, buline!”. Și „Bulină” mi-a rămas numele.

77 de selecții a adunat Silviu Lung sr la echipa națională

70 de meciuri în Liga I a strâns Tiberiu Lung

21 e numărul partidelor în care Silviu Lung sr a purtat banderola de căpitan al Naționalei