INTERVIU | Fotbalistul din Liga 1 care a renunțat la fotbal și a mers la muncă în SUA: „Probabil voi lucra pe TIR”. Cum l-au făcut conducerea clubului și antrenorii să spună stop la 24 de ani

Răzvan Petrariu, portarul de la FC Voluntari, a luat o decizie radicală în această vară, hotârându-se să-și încheie cariera de fotbalist și să meargă la muncă în Statele Unite ale Americii, unde probabil că va lucra ca șofer pe TIR, așa cum a dezvăluit chiar el.

Născut în Bacău, Petrariu a fost transferat în 2015 de FC Voluntari, pentru aproximativ 80.000 de euro, de la echipa din orașul natal, acolo unde a evoluat cu regularitate în Liga 2. În cele patru sezoane la gruparea ilfoveană, portarul a apărut în doar 12 partide, în ultimul sezon fiind folosit de numai două ori.

Până nu demult un portar de perspectivă, cu meciuri la naționala sub 19 ani și cu două trofee interne în palmares – Cupa și Supercupa României, în 2017, cu formația ilfoveană -, Petrariu nu a mai suportat să fie mereu al treilea portar din lotul primei echipe și, neavând nici posibilitatea reală de a pleca la un alt club, a decis să își încerce norocul într-un alt domeniu de activitate. ProSport a stat de vorbă cu Răzvan Petrariu, care a povestit prin ce a trecut la formația din Liga 1 și a explicat ce va urma în viața sa.

ProSport: Răzvan, cum a venit această decizie de a te retrage din fotbal, la doar 24 de ani?
Răzvan Petrariu: Din cauza faptului că nu primeam nicio șansă, mereu eram al treilea portar. Rar s-au bazat pe mine, când am jucat cu Claudiu Niculescu am prins 10 meciuri. Jucasem bine. Aveam o perspectivă bună, dar tot au adus portar. A venit Mincă marți și sâmbătă a intrat titular. Decât să mă duc să mă chinui la Liga 3…

„Probabil pe TIR voi lucra”

Pare o decizie radicală, totuși. Nu au existat oferte de la alte echipe, fie din străinătate, fie din ligile inferioare?
Ba da, au existat oferte în fiecare pauză, dar ei au dat bani pe mine, undeva la 80.000-90.000 de euro, și nu au vrut să mă lase să plec. Eu am considerat că, dacă voi merge la o altă echipă, mi se poate întâmpla la fel. Decât să prelungesc agonia, să mă trezesc la 28-29 de ani fără să realizez nimic, am luat decizia de a renunța. E o decizie definitivă, aici nu am de gând să fac fotbal.

Ce vei face în SUA?
Probabil pe TIR, încă nu sunt decis 100%. Am mai multe posibilități, eu de-abia am ajuns. Eu sunt prins încă de Voluntari. Încă n-am reziliat contractul cu ei. Deci nici n-aș putea să merg în altă parte oricum. Ei au vrut să pună o clauză prin care echipa respectivă să plătească suma de bani pe care ei au plătit-o pe mine. Eu am fost de acord cu rezilierea, dar ei au fost prinși cu jucătorii, cu pregătirile și n-am mai apucat să semnez nimic. Și am plecat, aveam deja bilet, nu puteam să mai aștept.

Răzvan Petrariu, apărând poarta echipei FC Voluntari în meciul cu Dinamo, scor 0-2, din 11 decembrie 2017

„Portarii greșeau și se continua tot cu ei”

Cine crezi că este principalul vinovat pentru sfârșitul prematur al carierei tale?
Nu văd principalul vinovat pe nimeni, am tratat-o ca atare. Au fost mai multe lucruri care au dus aici. Nu pot să scot vinovat pe nimeni, nici pe antrenor, nici pe conducere. Au luat deciziile pe care le-au luat, am acceptat și am ajuns la decizia asta.

Tu ai ce să-ți reproșezi? Consideri că te-ai pregătit 100%?
Nu poți să ai zile bune mereu, am avut și eu forme mai slabe, mai bune, ca orice fotbalist, dar cred că meritam mai mult. Cum au primit alții șanse tot timpul, cred că meritam și eu una într-un sezon. Tot timpul am fost pe ultimul loc, portarii greșeau și se continua tot cu ei. Schimbau toții jucătorii, dar portarul nu.

Cu ce rămâi după cariera de fotbalist?
Rămân cu trofeele câștigate cu ei, cu echipa națională sub 19 ani, cu prietenii, cu băieții, cu amintiri frumoase.

Colegii din echipă ce te-au sfătuit să faci când au auzit de gândul tău?
Majoritatea mi-au spus să nu renunț, că sunt tânăr, că alții au debutat și au ajuns la 28-29-30 de ani.

„Cu Bergodi n-am vorbit niciodată personal”

Ai discutat cu Cristiano Bergodi sau cu antrenorul cu portarii? Ce ți-au spus?
Cu Cristiano Bergodi nu am vorbit. N-am vorbit niciodată personal cu el de când a venit. Nu am fost eu genul să cer explicații și el era un antrenor profesionist, care rar venea în vestiar, doar la ședințe înainte de meci și după meci. Nici cu antrenorul de portari n-am vorbit, n-am avut o relație prea bună cu el. Au fost niște neînțelegeri între noi. Nu de anul ăsta, de când am venit. El nu prea m-a dorit la club. Eu am înțeles mesajul lor în momentul în care au adus portar, și aici mă refer la Rîmniceanu. Dacă se bazau pe mine, nu-l aduceau. Decizia oricum era pregătită, m-am gândit din timp ce se va întâmpla dacă nu se va baza pe mine. Dacă mi se spunea că voi fi a doua opțiune, nu plecam. Nu avea rost.

Crezi că viața în SUA îți oferă o perspectivă mai bună decât cea de fotbalist în România?
Sper la o viață mai bună, eu așa vreau să cred. Familia a fost lângă mine, m-a susținut în toate momentele și în toate deciziile.