O ceartă mascată de declarații pașnice la TV și o despărțire de Astra Giurgiu, echipă pe care a dus-o de la „evitarea retrogradării” specificată în obiective până în playoff. Edward Iordănescu, liber de contract, a acceptat invitația ProSport la o discuție pe larg despre actualitatea fotbalului românesc, dar și despre problemele antrenorilor într-o lume a finanțatorilor orgolioși. Totul într-un interviu cu întrebări și răspunsuri neconvenționale.
Edi, înainte de orice, subiectul zilei. CFR a câștigat titlul în ultima etapă, FCSB a eșuat al treilea an consecutiv. Ai niște explicații scurte pentru ambele „evenimente”? Este un subiect complex. O analiză profundă ar putea să răspundă mai concret la această întrebare. La prima vedere, o părere personală ar fi că per total CFR a fost echipa mai echilibrată. Atât pe teren, cât și în afara lui. Și-a construit mediul potrivit pentru muncă și performanță, lucru care la FCSB nu prea s-a întâmplat. Prea multe scandaluri și disfuncționalități interne au marcat activitatea celor de acolo. Lucruri care în timp au erodat și afectat.
Jocul CFR-ului ți-a plăcut? Poate că n-au avut cel mai estetic joc, însă cu siguranță a fost cel mai productiv. E campioana meritorie, iar conducerea a avut un rol extraordinar pentru că a oferit condiții extraordinare. Sigur, meritul principal rămâne al lui Dan Petrescu, a dovedit încă o dată că e un antrenor extrem de competent.
Ai plecat deja de ceva timp de la Astra și am tot auzit zvonuri cu privire la motivele plecării. Am plecat, da. Și e o decizie pe care am luat-o la rece și nu o regret. A fost o perioadă foarte grea, dar frumoasă. Asta pentru că au fost realizări mult peste așteptările oamenilor de fotbal. Am fost mereu adeptul continuității, însă sunt momente când trebuie să își păstrezi valorile și să nu îți încalci principiile. Cu orice risc! S-a speculat mult despre motivele plecării mele, însă lucrurile au fost clare. Sportiv, nu cred că cineva ne putea reproșa ceva. Obiectivul impus de conducere și asumat de mine la începutul anului a fost reconstrucția echipei și evitarea retrogradării, iar anul doi de contract participarea în playoff. Noi am dus echipa în playoff în primul an, cu 26 de etape parcurse fără să cădem sub locul 6. Din câte știu eu, din playoff nu se poate retrograda. Dar nu are rost să vorbesc despre rezultate, ele vorbesc de la sine.
Deci totul a mers în interesul clubului. Care a fost problema? Au fost mai multe în interesul clubului în cele 11 luni pe care le-am petrecut acolo. Media de vârstă a scăzut drastic, am devenit a doua cea mai tânără echipă după Viitorul, de unde eram cea mai bătrână echipă. Bugetul de salarii s-a înjumătățit, iar nivelul performanțelor sportive a rămas același cu anul care trecuse, în care Astra beneficiase de aportul unor jucători cu alt statut. S-au încasat bani foarte buni din TV tot datorită performanțelor sportive, Ioniță a fost vândut pe un milion de euro. Pe lângă el au fost scoși în față alți jucători foarte tineri jucători care vor reprezenta în viitor rețete financiare. Și nu în ultimul rând, au fost debutați 7-8 jucători din prima ligă, jucători care evoluaseră doar la nivelul ligilor inferioare.
Și tot nu văd unde s-a topit cablul de legătură între tine și conducere. După ce am intrat în playoff, viziunea și politica s-au schimbat brusc din partea clubului. Dacă toate deciziile importante le-am luat împreună până atunci, a fost un caz în care a apărut ceva spontan și unilateral. Am fost înștiințați că noul obiectiv urmează să fie atingerea locurilor 1-3 și că prima pentru playoff, 5000 de euro pe care oricum o consideram extrem de mică, a fost condiționată de noul obiectiv. La fel și prima de la meciul cu Dinamo. Aceste lucruri au intrat în contradicție cu modul în care eu vedeam lucrurile. Sigur, orice club își alege traiectoria, însă noi stabilisem anumite lucruri și am zis că e necesar să nu ne abatem de la ele. Era într-un proces nefinalizat de reconstrucție în opinia mea, erau etape, iar multe etape pot fi accelerate, dar unele nu le poți arde. Consideram că după playoff, care sigur că avea targeturile lui, ar fi trebuit să vină analiza, apoi completarea lotului cu 3-4 jucători ca să reprezentăm din nou o forță reală.
Diferențe ireconciliabile, așa v-ar fi spus judecătorul la divorț. Din păcate, după 11 luni de muncă și niște realizări de necontestat, am ajuns brusc să vedem lucrurile în lumini diferite. Asta a însemnat finalul colaborării, da.
Ai fost purtat în presă pe la Petrolul, la Chiajna. Polonezii au scris că te vrea Legia Varșovia. Cât adevăr a fost în toate astea? Au fost, așa e, foarte multe discuții. Nu are rost să le expun eu în mod nominal, au fost atât în România, cât și extern. În România au fost chiar două-trei propuneri imediat după ce am plecat de la Astra, dar nu cred că era normal să preiau o echipă cu o lună înainte de finalul competiției. Sper că din opțiunile pe care le voi avea să mă ajute Dumnezeu să am inspirație și să aleg locul potrivit și mediul potrivit.
Pentru că tot vorbim despre destinații. O poți lămuri, fără echivoc, pe cea conform căreia ești veșnică variantă la FCSB? Nu sunt multe lucruri de comentat pe acest subiect. Presa m-a transferat în mod constant pe la diverse cluburi, fac parte din fenomen aceste speculații. Nu pot comenta fiecare știre în parte, tot ce pot spune este că eu am fost mereu deschis discuțiilor. Indiferent de numele clubului. Cred că un antrenor, printre multe alte calități, trebuie să fie bun comunicator. Dacă la baza unui club există mereu un plan, o strategie, consecvență și comunicare corectă, atunci lucrurile pot căpăta o dinamică bună și activitatea poate merge pe o traiectorie pozitivă. Din păcate, nu toate aceste aspecte depind doar de antrenor. Pentru mine e important mediul, dar sunt importanți și oamenii care sunt la baza proiectului. Am principii și valori și cred că sunt elemente care îmi dau plus valoare. Iar dacă cineva se interesează de mine, trebuie să le perceapă în mod constructiv, nu ca pe o barieră în colaborare. Voi da curs unui proiect care mi se propune și în care mă regăsesc.
FCSB, brânză bună în burduf de câine? Mi-am propus să epuizez toate formulările tip clișeu. La FCSB s-au investit foarte mulți bani și ăsta e meritul exclusiv al patronului, însă nu e garanția succesului. E foarte important să ai o viziune, repere, să construiești o strategie clară. Nu toți jucătorii pot fi complementari, chiar dacă îi alegi pe cei mai buni. Jucătorii FCSB-ului sunt valoroși, cu calitate, iar cei tineri cu foarte mult potențial. Însă atunci când plătești foarte mulți bani pe ei faci, practic, doar primul pas. În continuare trebuie să le oferi mediul potrivit în care ei să lucreze și în final să îi faci să lucreze împreună. În viziunea mea, noțiunea de vedetă nu există. Vedetă trebuie să fie mereu echipa, iar singurul scop major să fie interesul ei. De aici puteți trage și dumneavoastră multe concluzii.
Când ai plecat de la Astra, ai constatat că îți lipsește ceva? Bani, telefon, poate niște carduri? Am auzit și eu despre acele evenimente neplăcute. Îmi pare rău. Totuși, știu că e o anchetă în desfășurare și nu aș vrea să fac greșeala să pun pe cineva la zid înainte ca lucrurile să fie clare. Dacă totuși s-a întâmplat, atunci e un lucru extrem de grav.
A fost blat Radunovic cu CFR? Niciodată! A fost o greșeală de joc. O interpretare greșită a unui moment de joc. Și dacă luați și revedeți ultima etapă din decembrie 2017, când am jucat și am bătut acasă cu 2-1 pe FC Botoșani, o să vedeți că ei au egalat dintr-o greșeală similară a lui Risto. Eu i-am reproșat la acel moment faptul că informarea lui pe teren nu a fost cea mai bună. Sunt lucruri care se întâmplă în fotbal.
Concret, dincolo de „aștept oferte”, ce faci? Ce profil de club vrei să ai drept viitor angajator? Petrec momente frumoase alături de familie. Momente care în perioada în care sunt sub contract devin un lux. Și continui să lucrez, chiar dacă mai mult din punct de vedere teoretic, la îmbunătățirea mea profesională. Mi-aș dori ca la următorul club să găsesc mediul pe care îl doresc și să îmi pot realiza obiectivele.
Ai lucrat la Vaslui, FCSB și Astra. Mai e patron care se bagă peste antrenor în Liga 1? Că e păcat să nu îi bifezi pe toți. Ha, ha! Da, dacă mă uit în urmă văd că nu am avut viață ușoară, dar am trecut peste ce e mai greu. Cred că mai greu de atât nu se poate. Patronul are tot dreptul să ia decizii, să aibă opinii, să solicite lucruri. Până la urmă el e cel care susține financiar clubul. Însă totul trebuie să aibă un sens, o logică, o limită. Sunt lucruri peste care nu poți intra. Altfel ce rost mai are să angajezi un antrenor? Eu am ținut mereu cont de părerile patronilor și am dorit comunicare, dar deciziile tehnice mi-au aparținut și îmi vor aparține mereu. Pentru că indiferent de numele clubului, antrenorul rămâne mereu cel mai calificat din punct de vedere tehnic și e normal să își asume lucruri și să răspundă de ele. Eu, dacă negociez o colaborare, îmi asum niște obiective. Garantez că le îndeplinesc. Dacă eșuez, sunt dat afară. Cred că e un proces normal, logic.
Sincer. Câte telefoane ai primit pe bancă de la finanțatorul Astrei? Direct sau indirect, prin „Mache” al lui Niculae. La mine pe bancă nu au avut niciodată semnal telefoanele. (râde)
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER