www.prosport.ro prezintă 10 din cele mai surpriznătoare mutări realizate în fotbalul românesc în ultimele două decenii. Dacă o înfrângere în fața rivalei de „moarte” poate fi acceptată mai devreme sau mai târziu de fani, transferul unui idol în curtea dușmanului e considerat un gest de trădare supremă. Trecerea lui Figo de la Barcelona la Real Madrid, în 2000, e probabil cel mai cunoscut caz oferit de fotbalul modern, însă și Liga I are suficiente exemple.
Dănciulescu – Dinamo – Steaua – Dinamo
A ajuns la Dinamo la 19 ani, în 1995 și a devenit în scurt timp favoritul tribunelor. „Danicu-Del Piero”, așa cum era alintat „vârful” de fanii „câinilor” a înscris 14 goluri în primul sezon la Dinamo și, după încă un an petrecut în „Groapă”, a semnat cu turcii de la Altay Izmir.
La doar câteva luni, Dănciulescu a făcut cale-ntoarsă, dar a semnat cu Steaua! Meciul de debut a fost chiar în „Ștefan cel Mare”, iar Dănciulescu a și înscris în poarta fostei sale echipe.
După cinci sezoane, două titluri, aproape 130 de meciuri și 54 de goluri, Dănciulescu a lăsat Steaua pentru „prima dragoste”, Dinamo. A avut parte de o primire de coșmar și timp de peste un sezon a fost în război deschis cu galeria „câinilor”. Pacea a venit abia după ce „Danciu-gol” a înscris peste 30 de goluri în tricoul roș-alb.
6 goluri a înscris Dănciulescu pentru Steaua, în poarta lui Dinamo
5 goluri a înscris Dănciulescu pentru Dinamo, în poarta Stelei
Mihăiță Plesan – Craiova – Dinamo – Timisoara – Steaua
Mihăiță Pleșan a reușit performanța de a se declara, rând pe rând, oltean, câine, bănățean și stelist „până la moarte”, în mai puțin de trei ani. Nu e singurul jucător român care a evoluat la mai multe rivale tradiționale, însă transferurile sale au născut controverse de fiecare dată.
Mijlocașul a câștigat respectul fanilor craoveni în 2002, când a refuzat să plece din Bănie odată cu celilalți jucători din „lotul Nețoiu” care au ajuns la Dinamo, însă și-a „trădat” echipa în 2005, după retrogradare.
Pleșan a ajuns în cele din urmă la Dinamo, echipă la care își jurase să nu joace. La doar câteva luni a plecat la Timișoara, fiind cerut insistent de Gică Hagi.
În 2007, Mihăiță s-a transferat la Steaua, după câteva zile în care a fost la un pas de o revenire la Dinamo.
Gabi Boștină – Steaua – Dinamo 2007
Boștină a ajuns la Steaua în 2002, odată cu instalarea lui Mihai Stoica în funcția de manager general.
În 2005, a fost unul din cei mai buni jucători ai ‘roș-albaștrilor’ în campania de Cupa UEFA și era considerat indispensabil de staff-ul tehnic și cel administrativ.
A câștigat două titluri de campion în Ghencea și a făcut parte din echipa ce a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA în 2006.
La scurt timp însă, Boștină a „intrat în gura” lui Gigi Becali și a fost forțat să plece. Nimeni nu se aștepta însă ca mijlocașul să aleagă să joace pentru marea rivală Dinamo.
Ianis Zicu – Dinamo – Rapid 2006
Deși Dinamo l-a trimis spre fotbalul „mare”, Ianis Zicu a ales să joace pentru Rapid, în 2006, sub comanda lui Răzvan Lucescu. Machidonul a ajuns în „Giulești” sub formă de împrumut, deși în ultimii doi ani jucase pentru Dinamo (împrumutat fiind de la Inter).
Revizalizat de actualul selecționer, Zicu a jucat senzațional timp de un sezon, la finalul căruia Cristi Borcea a reușit „să-și ia copilul înapoi”. Revenirea la Dinamo nu a fost ușoară, fanii taxându-l pe mijlocaș pentru anul jucat lângă podul Grant.
Claudiu Niculescu – Craiova – Dinamo – 2001
„Clau-gol” a semnat cu Dinamo în 2001, după trei sezoane excelente avute la Universitatea Craiova. Considerat deja un jucător emblematic al Științei, Claudiu Niculescu își declarase în nenumărate rânduri și își tatuase un cap de leu (simbolul galeriei craiovene).
Transferul lui Niculescu la „marele dușman” a amplificat și mai mult rivalitatea dintre cele două echipe, iar fanii din Bănie s-au „răzbunat”, în 2004, cu ocazia partidei Craiova – Dinamo, scor 0-1.
Ovidiu Todoran, cunoscut de fanii Craiovei ca „Poștașul”, i-a livrat în minutul 80 un „pachet” lui Niculescu. A prins momentul când Niculescu nu era atent, a alergat până la el, și i-a aruncat cu un fular de-al Craiovei în față, după care a urlat: „Ești un trădător împuțit”. N-a mai apucat să zică altceva, deoarece atacantul dinamovist Adrian Mihalcea l-a doborât la pământ.
Dan Petrescu – Steaua – Rapid
„Bursucul” s-a format ca jucător la Steaua și a evoluat pentru clubul din Ghencea timp de 14 ani (de la juniori, până la transferul la Foggia, din 1991).
În 2002, după ce a făcut carieră în străinătate și a devenit unul din cei mai iubiți jucători de la Chelsea, Petrescu a revenit în Liga I, pentru a evolua un sezon la FC Național. Mutarea fundașului la trupa antrenată pe atunci de Wlater Zenga nu a fost privită ca un act de trădare, însă Petrescu a greșit „fatal” în 2004, când a devenit atrenorul principal al Rapidului.
Deși nu a făcut prea mulți „purici” în Giulești, Petrescu a făcut un gest care a stârnit furia steliștilor: în momentul instalării a sărutat steagul „vișiniu”.
Mircea Rednic – Dinamo – Rapid – Dinamo – Rapid – Dinamo 🙂
„Puriul” a făcut carieră în tricoul lui Dinamo, pe care l-a îmbrăcat timp de opt ani, înainte să se transfere în Turcia, la Bursaspor.
În 1997 a fost chemat de Mircea Lucescu la Rapid și fără să stea prea mult pe gânduri a decis să-l urmeze pe cel care l-a „inventat” în Giulești.
A câștigat titlul cu Rapid, în 1999 și după încă un sezon a devenit antrenorul principal al giuleștenilor. În 2003 a cucerit al treilea și totodată ultimul titlu al Rapidului până azi.
În 2006, Rednic a ajuns antrenor la Dinamo și nu a avut parte de o primire foarte prietenoasă. Totuși, rezultatele bune și cei opt ani petrecuți de fundaș la clubul „roș-alb” i-au facut pe fanii dinamoviști să-l accepte în cele din urmă.
În 2007 a revenit la Rapid, mutare prin care a reușit să-și pună în cap ambele galerii. Pentru ca tacâmul să fie complet, a părăsit Giuleștiul după doar opt luni și în 2008 a revenit la Dinamo.
Cosmin Contra – Timișoara – Dinamo – 1996
Cel mai promițător tânăr jucător al Timișoarei a ales să plece la Dinamo, în 1996, la nici doi ani după ce debutase în prima echipa a lui Poli.
„Guriță” a fost adoptat rapid de dinamoviști și a ajuns în scurt timp cel mai bun fundaș dreapta din Liga I, însă a avut parte de o primire de coșmar „Dan Păltinișanu”, în 1997, când Dinamo a pierdut la scor de forfait cu Timișoara.
În 2005, Contra a revenit acasă, însă anii petrecuți de fundaș în străinătate, i-au făcut pe fanii bănățeni să-l accepte mai ușor.
Dan Alexa – Dinamo – Timișoara 2006
Născut la Timișoara și venit la Dinamo în 2002, odată cu lotul „Craiova”, condus de Gigi Nețioiu, Dan Alexa a câștigat rapid respectul fanilor din „Ștefan cel Mare” prin atitudinea arătată pe teren.
„Câine” cu adversarii, cel supranumit „Chirurgul” (aluzie la intrările ‘tăioase’ la adversari) și-a încercat norocul în străinătate, însă a revenit în „Groapă” după doar două sezoane. A fost primit cu entuziasm de suporteri, iar „Dan Alexa, unul dintre noi” a devenit scandarea favorită a acestora.
În 2006, Alexa a ales să revină în orașul natal, la Poli, trecutul dinamovist a făcut ca fanii Timișoarei să-l respingă inițial.
Gică Popescu Craiova – Dinamo
Bănia și-a uitat aproape instant idolul, în momentul în care acesta a decis să semneze cu Dinamo, în 2002.
Acuzat că „s-a vândut” pentru bani, Baciul a stat în „Groapă” doar un tur de campionat, în care a prins 8 meciuri, însă fanii Universității Craiova l-au declarat indizerabil. Omul care a avut forța să refuze Steaua înainte de 1990 se transferase la rivala de moarte, fix în anul în care în „Ștefan cel Mare” aterizase aproape toată echipa Craiovei.
„Transferul la Dinamo a fost cea mai proastă alegere din viața mea”, a recunoscut Popescu la ceva timp, însă oltenii au în continue „sechele”.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER