Fostul căpitan al Oțelului, Vali Ștefan, brutar și campion în Cipru: „Nu mă mai întorc în România!”

Despre fostul căpitan al Oțelului din anii ’90, Vali Ștefan, ProSport a scris acum mai bine de un an, atunci când l-am vizitat în Cipru, în brutăria unde lucra. Nici acum, fostul fotbalist n-a renunțat la jobul său de brutar, însă noutatea este că mai are un job, acela de antrenor al juniorilor under 17 ai Omoniei Nicosia. Recent, Vali Ștefan a câștigat campionatul U17. În plus, fosta glorie a Galațiului a mărturisit că este dezamăgit de ceea ce se petrece cu fotbalul românesc, dar și că nu se va mai întoarce niciodată din Cipru, acolo unde s-a stabilit din 2006.

Ce faceți? Din România vă sun…
Oo, ce surpriză plăcută. Mă bucur mult să primesc vești din țară. Nu prea am mai păstrat legătura cu multă lume de acolo. Ce să fac? Tocmai am terminat un antrenament…

V-ați întors în fotbal? Știu că o perioadă v-ați despărțit de teren și v-ați îndreptat către altceva…
Am fost tot timpul în fotbal. Nu pot să mă separ niciodată de el, mi-a intrat în sânge. Și da, acum antrenez echipa de juniori U17 a Omoniei Nicosia. În Cipru nu e ca în România, aici majoritatea locuitorilor au două joburi. Așa și eu, dimineața muncesc în același loc în care mă știți, adică la brutărie, iar după amiază la antrenamente.

Este adevărat că ați câștigat campionatul cu juniorii?
Da da, așa este. Sunt foarte încântat de acest lucru, am muncit mult și acum începem să culegem roadele acestei trude. În ultimele patru etape am fost neînvinși și am luat titlul cu două etape înainte. Omonia este un club minunat, mi-e ca o familie pentru că este echipa oamenilor simpli și muncitori de aici din Cipru. Mă bucur că am putut să le ofer acest prilej de a fi campioni și sper să ajungem și mai sus de atât.

Vă gândiți chiar să antrenați echipa mare a Omoniei într-o zi?
Nu zic că nu mă gândesc pentru că aș minți. Da, aș vrea să fac asta, dar e mult până acolo…

Cum vă împărțiți între cele două joburi?
Păi la ce vremuri grele trăim, credeți că îmi permit să nu mă descurc cu ambele? Cum ziceam, dimineața fac pâine, apoi o livrez, iar după amiază plec la copii.

Și cu familia când mai stați?
Soția s-a obișnuit să fiu mai mereu plecat. S-a învățat să fie pe locul al doilea, din păcate la capitolul familie am cam pierdut pentru că am stat mai mereu pe drumuri. Chiar și copiii au crescu neavându-mă clipă de clipă lângă ei.

În România vă mai întoarceți?
Nu cred că am să mă mai întorc acolo pentru că am plecat cu un gust amar din cauza celor întâmplate cu Oțelul. M-am stabilit aici pentru totdeauna, îmi merge bine și la Omonia, n-am cum să mă despart.

Sunteți dezamăgit de faptul că nu lucrați în prezent la Oțelul?
Ați atins un subiect delicat pe care nu vreau să-l dezbat prea mult. Îmi pare rău de Oțelul, că nu am putut s-o ajut mai mult, dar a fost atunci acel conflict și rana a rămas vie în inima mea. Sunt un pic dezamăgit de felul cum am fost înlăturat, dar nu întotdeauna e cu vrem noi.

Mai urmăriți fotbalul din Liga I?
Da, da, atât cât îmi permite timpul. Ce s-a întâmplat cu Rapid e absolut incredibil, e inadmisibil. Rapidul e un simbol al României, nu e normal să dispară, dar din păcate nu mai putem face nimic.

„De România mă mai leagă doar mormântul mamei. În rest, nu mai am niciun motiv să mă întorc acolo niciodată.”