Fost căpitan la Steaua, regretă despărțirea de roș-albaștri:** „Mi-am distrus cariera în B!”

Sorin Paraschiv a jucat opt ani în Ghencea, unde a câștigat trei titluri și a ajuns într-o semifinală de Liga Europa. A fost în multe meciuri și căpitan, dar acum, la 30 de ani, nu reușește să-și găsească nicăieri un angajament convenabil. Mijlocașul vorbește cu plăcere despre perioada petrecută la Steaua, dar surprinde: „Jucătorii de acum sunt mai buni decât cei din 2006!”

Ce mai faci, Sorin? Tot liber de contract?
Da, din păcate stau pe „bară” de trei luni. Sunt șanse să-mi găsesc un contract zilele acestea, în perioada de întrerupere a campionatelor, deși mai sigur este să îmi găsesc o echipă în pauza de iarnă. Pe vremea când jucam meci de meci îmi spuneam că mai evoluez un an, doi, și mă retrag. Dar acum, când sunt liber de contract, atât de mult vreau să intru pe teren, încât mi-aș dori să mai joc până la 45 de ani!

Cum te menții în formă?
Momentan, sunt cam la 60-70% din potențialul meu fizic, dar asta datorită faptului că mă antrenez în fiecare zi cu Inter Clinceni, echipă din liga a treia, pregătită de domnul Țiți Dumitriu. Mai merg și la sală seara.

„La Volyn făceam toate deplasările cu trenul!”

De la Volyn Luțk ai plecat din cauza vreunei neînțelegeri?
Am reziliat contractul de comun acord, dar acum regret. Mă înțelegeam bine cu antrenorul, dar am avut câteva accidentări. Astfel, cei de la club mi-au propus rezilierea, iar eu am fost de acord, fiindcă toate deplasările se făceau cu trenul. Mergeam și câte 24 de ore, așa că de multe ori eram obosiți. Din sezonul acesta, clubul a fost preluat de un miliardar, iar primele jucătorilor au crescut considerabil. În plus, acum deplasările se fac cu avionul. Mai vorbesc acum cu Buta și Izvoranu, care sunt încă la Luțk, și mi-e cam ciudă că am plecat…

Este surprinzător că un jucător cu palmaresul tău nu-și găsește echipă…
Am vorbit și cu Oli, cu Rădoi, Zenga, Meme… Ei au încercat să mă ajute, dar impresarii pe care îi cunoșteau nu mi-au putut găsi ceva convenabil. Nu pot pleca în orice condiții, având în vedere că am o familie în România. Eram la un pas să semnez cu Chiajna, dar am fost întors de o ofertă din Israel, care nu s-a mai concretizat. Apoi, aș fi putut merge la Mioveni. Totul era OK, dar ar fi trebuit să fac naveta, fiindcă nu-mi puteam aduce soția și copiii acolo. Într-adevăr, la argeșeni joacă Neaga, joacă Dică, dar ei au toate rudele
aproape.

Când crezi că s-a „rupt” cariera ta?
În momentul în care am plecat la Rimini! Dacă mai așteptam un pic, prindeam sigur ceva la un nivel mai înalt. Hagi, care abia venise antrenor la Steaua, îmi spusese: „«Para», mai așteaptă un pic, o ofertă mai bună. Eu știu ce înseamnă să joci în Serie B”. Dar am ținut-o pe-a mea… Totuși, în acea perioadă, liga a doua italiană era foarte puternică, comparabilă cu prima noastră
divizie.

Ai petrecut 15 ani în curtea Stelei. Cum ți se pare actuala echipă?
Să știi că Gigi Becali a luat cei mai buni jucători! Problemele echipei au apărut din cauza lipsei omogenității, dar mai ales din cauza faptului că Steaua nu mai joacă pe Ghencea. Cu galeria în spate e altceva. Țin minte că, înaintea meciului cu Lens din Cupa UEFA, în 2005, fusese instalat Lăcătuș președinte la club, iar la încălzirea de dinaintea partidei, 26.000 de suporteri au început să strige: „Lă-că-tuș, Lă-că-tuș!”. Atât noi, cât și francezii ne-am oprit din antrenament, pentru că eram pur și simplu emoționați de atmosferă.

„Jucătorii de azi ai Stelei sunt mai buni ca în 2006”

Zici că sunt fotbaliști buni, dar parcă nu se compară cu cei ai generației voastre…
Să știi că luați individual, poate sunt mai buni, dar noi eram foarte uniți. Păi pe mine toți mă strigau „Păruță”. Adică, dacă era unul care să mă antipatizeze, sigur îmi spunea pe nume, în cel mai bun caz. Nici nu conta cine ne era coleg de cameră, fiindcă ne înțelegeam cu toții la fel. O dovadă în plus este faptul că acum suntem vecini. Lângă casa mea, au locuințe și Dică, Oprița, Bănel, Mirel Rădoi…

S-au vindecat rănile de la meciul cu Middlesbrough?
Au trecut anii, dar dacă ne calificam în finală, sigur ajungeam cu toții mai sus. Mai ales că englezii erau o echipă de bătut, iar la București puteam tranșa calificarea. Am fost foarte afectați cu toții, dar cel mai mult a suferit Oli, care nu a dormit deloc. De la trei noaptea, până la primele ore ale dimineții, când am avut avion, a stat ghemuit pe o canapea mică din camera lui, iar dacă îl întrebam ce are, îmi repeta: „Nu mai pot. Mă doare capul de mor. Simt că-mi explodează”.

După ce ați eliminat-o pe Rapid în sferturi, ai zis că era cel mai accesibil adversar…
După ce am aflat că vom juca cu giuleștenii în Europa, am fost muți de supărare. Niciunui jucător nu i-a convenit faptul că am picat cu Rapid, fiindcă ne gândeam și noi: „Am ajuns până aici și acum să ne scoată rivalii din campionat?!”. Dar atunci a intervenit Meme Stoica și ne-a zis: „Reveniți-vă, mă! Ce naiba? Le voiați pe Schalke sau pe Sevilla? Nu realizați că Rapid e cea mai accesibilă?”. Ne-am revenit pe loc!

„Vreau să fiu conducător!”

Spre deosebire de majoritatea fotbaliștilor, Sorin Paraschiv nu-și dorește să devină antrenor, ci i-ar plăcea să se apuce de management. „Aș vrea să fac ceea ce face Mihai Stoica, adică să conduc o echipă de fotbal. Nu știi ce-ți rezervă viitorul, dar nu mă văd antrenând. Toți jucătorii vor să se facă tehnicieni după ce se lasă, așa că peste câțiva ani vor fi sute de antrenori”, a explicat fostul căpitan al Stelei pentru ProSport. Totuși, fostul jucător stelist are simpatiile sale în rândul antrenorilor din noul val: „Ionuț Badea îmi place foarte mult și cred că va avea succes în carieră, la fel cum cred și în Ilie Stan. Se va vedea mâna lui la Steaua”.

Pe mine, Gigi Becali nu m-a criticat decât o dată, dar în vestiar. S-a întâmplat după meciul retur cu Rosenborg, dar a avut dreptate, fiindcă jucasem slab. Deși am câștigat trei campionate cu Steaua și am aproape 50 de meciuri în Cupele Europene, nu m-am considerat un jucător de echipa națională. În ultimul timp, am văzut accidentări tot mai grave. Jucătorii ar trebui să fie atenți și să se ferească, fiindcă de multe ori se aruncă după minge, deși n-au șanse să o mai prindă.
Sorin Paraschiv

15 ani a petrecut Paraschiv în curtea Stelei, de la vârsta de 11 ani, când a venit la grupele de copii ale echipei roș-albastre