Antrenorul cu portarii al Universităţii Craiova, Florin Tene (53 de ani), este unul dintre colaboratorii vechi ai lui Laurenţiu Reghecampf, cei doi lucrând împreună şi la FCSB, Al Hilal, Al Wahda şi Al Wasl. Tene spune că a ajuns la un nivel de cooperare cu Reghe în care nu mai este nevoie de cuvinte între ei, de multe ori.
„Relaţia mea cu Reghecampf decurge foarte bine, din moment ce lucrăm împreună de atâţia ani, suntem compatibili. Sunt momente în care pur şi simplu ne înţelegem din priviri şi acest lucru îmi dă mare încredere. Tot timpul am ceva de învăţat în cariera mea, mereu apare câte ceva nou şi trebuie asimilat. La mine în familie se mănâncă fotbal pe pâine, de dimineaţa până seara, iar soţia mea şi părinţii s-au obişnuit de mult cu asta. Sunt un tip de modă veche, îmi place socializarea faţă în faţă, nu cea online”.
Florin Tene îi pregăteşte pe Mirko Pigliacelli, David Lazar şi Denis Rusu, despre care spune că „sunt de mare caracter, sunt profesionişti, au calităţi deosebite, lucrezi de plăcere cu ei. Cât despre penalty-uri, cred că este şi meritul portarului când apără o lovitură. Penalty-ul se ratează când se trage în afara porţii, atunci când apără portarul nu trebuie să-i luăm din merite”.
Deşi a apărat în cariera sa la cele mai importante echipe ale Capitalei, Dinamo, Steaua şi Rapid, Florin Tene spune că echipa unde a avut confortul deplin a fost Gloria Bistriţa.
„Cel mai bine m-am simţit în cariera mea de portar la Gloria Bistriţa, acolo, Jean Pădureanu mi-a oferit liniştea de care are nevoie un fotbalist.. Am jucat şi am antrenat la toate rivalele Universităţii Craiova, dar de două ori, ca jucător, am avut oportunitatea să vin în Bănie, numai că de fiecare dată nu s-a materializat. Deci acum este o ocazie pentru mine să lucrez la una dintre cele mai bune echipe ale României” spune Tene.
Cu formaţia condusă de „Tata Jean”, Tene a cucerit Cupa României, în 1994, după o finală câştigată în „Regie” cu 1-0 chiar împotriva Universităţii Craiova, care avea atunci o generaţie de vis, cu Craioveanu, Stângă, Gane, Papură, Vasc sau Cristescu.
Florin Tene povesteşte că a fost marcat de întâlnirea cu doi uriaşi fotbalişti ai României, Ilie Balaci, cu care a fost coechipier la Dinamo, şi cu Gică Hagi, care i-a fost adversar în România şi în Turcia.
„Pe Ilie Balaci am avut bucuria şi onoarea să-l prind în ultimul an înainte de a se retrage. Eu eram al treilea portar la Dinamo. Era un artist al balonului, dar l-am cunoscut şi ca om şi chestia asta pe mine m-a dat pe spate, fiindcă am văzut ce fel de om era, ce caracter avea. M-a ajutat foarte mult, el ajuta foarte mult tinerii în general. L-au pus apoi la echipa de tineret a lui Dinamo şi acolo am mai colaborat foarte bine o jumătate de an. Pe Hagi când îl vedeam, îmi tremurau picioarele, ştiam ce poate să facă, că trage la poartă, era printre cei mai buni din Europa. Când eram în Turcia, la Karabuk, eu obişnuiam să ies în afara porţii, jucam un fel de libero, şi era să-mi dea gol de la jumătatea terenului. A şi ţipat la mine, zicea „unde ieşi?”, iar doi ani de zile n-am mai ieşit de pe linia porţii” spune Florin Tene.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER