În 2012 Cristi Pustai alegea pentru lotul Gazului un albanez, care nu mai jucase la nivel profesionist niciodată. Era Azdren Llullaku, pentru care transferul în România a însemnat începutul fotbalului adevărat și posibilitatea de a renunța la muncă de la restaurant, pe care o facea în Italia, în paralel cu meciurile din Serie C. Cele 16 goluri din acest sezon de Liga I i-au schimbat din nou viața și din punct de vedere financiar. O semnătură pe contractul de 40.000 de euro pe lună, oferit de Astana, l-au făcut pe Llullaku să câștige din ianuarie cât lua într-un an la Mediaș.
Albanezul spune că a fost asaltat de oferte și că Steaua sau Dinamo n-au îndrăznit să intre cu adevărat în competiție și povestește cu ce a rămas din experiența româneasc, cine au fost cei mai „fotbaliști” cu care s-a duelat și pe cine vede golgheter în lipsa lui.
Ce te-a făcut să alegi Astana? E o echipă care va participa în competițiile europene și nu ascund că și partea financiară a avut un rol fundamental în alegerea mea.
E o echipă bogată. Ce te-a impresionat acolo? Voi începe pregătirea pe 15 ianuarie, când mergem în Dubai și o să am atunci ocazia să îmi cunosc colegii și tot ce înseamnă Astana. Sunt interesat doar de partea sportivă și ceea ce înseamnă fotbal, restul nu mă prea interesează.
Fără ofertă de la Steaua și Dinamo De unde ai mai avut oferte? Am mai avut destule oferte. Din Turcia, Belgia, Polonia, dar și de mai departe, China sau Japonia. Mă bucur însă că am ales Astana.
Steaua sau Dinamo te-au căutat? Am avut ceva discuții, dar nimic concret.
Cum e să treci la un salar de 12 ori mai mare decât la Gaz Metan? E un vis devenit realitate, faptul că pot să-mi ajut familia.
Poți să câștigi „Gheata de Aur”? Eu sper să mai marchez goluri. „Gheata de Aur” e ceva mare și foarte greu de atins și din cauza coeficientului de țară și pentru că sunt jucători în față de valoare mult mai mare decât mine.
2016 a fost un an perfect pentru tine. Ce mai poți să speri de la 2017? Sper la o calificare în Champions League. Ă‚sta e visul fiecărui jucători și sper să se îndeplinească.
„Săpunaru și Tamaș, cei mai buni fundași”
Cu ce amintiri rămâi din România? Amintiri frumoase și multe cuvinte de mulțumire. Am cunoscut persoane bune, cu suflet bun și jucători de valoare. Mediașul și Gazul vor rămâne întotdeauna a doua casă pentru mine.
Cine a fost cel mai bun fundaș pe care l-ai întâlnit în Liga I și cel mai bun antrenor? Săpunaru și Tamaș sunt cei mai buni fundași. Ca antrenor, pentru mine va rămâne întotdeauna Pustai. El a știut să scoată din mine toată valoarea pe care o am. Pentru mine e mai mult decât un antrenor.
Gazul prinde play-off-ul fără Llullaku? Sper că da. Sunt jucători de mare calitate și un grup frumos acolo. Eu am reușit ce am reușit datorită colegilor și grupului.
Cine va fi golgheter în Liga I, în lipsa ta? Sper să rămân tot eu, dar nu mi-ar părea rău dacă va fi Bud sau Axente. Ambii sunt prietenii mei și m-aș bucura pentru ei.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER