Ei sunt Steaua!** Ignorați de clubul pentru care au făcut istorie, câștigătorii CCE și-au aniversat momentul de glorie în munți

7 mai 1986! Momentul zero al fotbalului românesc. O generație de excepție condusă de pe bancă de Emeric Ienei câștiga Cupa Campionilor în fața Barcelonei și stabilea o performanță fără precedent în Europa de Est. La 26 de ani distanță, protagoniștii acelui mare meci s-au reunit la Cheile Grădiștei pentru un meci demonstrativ organizat de un suporter. Actualul club Steaua i-a uitat.

Naționala artiștilor din România vs. Steaua ’86. Meciul vedetă al zilei pare dezechilibrat la prima vedere. Primii sunt tineri, în formă, în timp ce roș-albaștrii sunt trecuți bine de tot de prima tinerețe. Terenul de dimensiuni reduse al bazei turistice Cheile Grădiștei se umple cu vedete. Belodedici, Pițurcă, Balint, Bumbescu jonglează la încălzire cu mingea. Fotbalul nu se uită, chiar dacă ai 20-30 de kilograme mai mult decât acum 26 de ani. Sărbătoarea începe, nu înainte ca Lucian Bălan să-i facă o invitație de a veni pe bancă lui Valentin Ceaușescu. „Haideți să stați lângă singura echipă pe care ați iubit-o!”. Fiul fostului dictator, discret ca de obicei, răspunde emoționat, dar în șoaptă. „Lucică, n-am iubit-o, o iubesc!”.

Imperialul Belo și ratangiul Pițurcă
Pe teren nu se vede diferența de vârstă. Dimensiunile mici îi permit lui Bumbescu să compenseze prin plasament lipsa vitezei. „Tehnic e Bumbi ăsta”, se aude de pe bancă după ce fostul fundaș îl ia pe sus cu minge cu tot pe artistul Adrian Enache. În fața apărării, Belodedici e impecabil. Cu un fizic uimitor pentru anii săi, Belo conduce atacurile Stelei acompaniat de „ceasul” Tudorel Stoica. Pasele sunt trimise pe vârful Pițurcă, însă selecționerul ratează. „Pomanagiu ca întotdeauna, Piți”, țipă Ienei de pe bancă, după care îl schimbă cu Balint.

Pe tabelă se fac mișcări. Belo deschide scorul, iar artistul Andrei de la „Alb și Negru” egalează. „Mițiiii, ține la Kamara!”. Majearu, om cu Cupa Campionilor în CV dă replica zilei. „Cine e Kamara?!!!”. Se termină 3-3, după un alt gol al lui Belo și o reușită a lui Tudorel Stoica și se trece la penalty-uri. Arbitrul Duckadam nu se bagă, îl lasă pe Gherasim, cel care aduce victoria Stelei ’86. Bucurie, apoi șpriț! Ca pe vremuri, doar că atunci erau în centrul atenției, nu în exil la Cheile Grădiștei.

Dacă Tibi Bălan nu știe ce se serbează pe 7 mai, înseamnă că era prea mic atunci. Sau poate că ținea cu Sportul Studențesc. Să pună mâna pe o carte de istorie, să se lămurească!
Miodrag Belodedici

A fost un eveniment plăcut, o atmosferă de calitate și o reunire care era necesară. Nu puteam lăsa un asemenea eveniment să treacă neobservat
Helmut Duckadam

GHINION
Pițurcă s-a accidentat, Bălan l-a „reparat”
Selecționerul României a suferit o accidentare în timpul meciului demonstrativ jucat contra naționalei artiștilor. La o fază petrecută în careul advers, Victor Pițurcă s-a împiedicat în gazonul sintetic și, în căzătură, a făcut o tumbă involuntară din pricina căreia i s-a declanșat o durere de spate. Lucian Bălan a sesizat imediat accidentarea și a venit la Pițurcă cu un tub de Ben-Gay, pentru calmarea durerilor.

Gabi Balint a comentat cu ironie reunirea cu colegii din generația ’86:** „E lumea sătulă de noi, să câștige și alții trofee”

Domnule Balint, s-au făcut 26 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor! Ce ar mai fi nou de spus?
Noi ne întâlnim cât de des putem și sărbătorim performanța. S-au povestit de toate, nu mai sunt noutăți, însă cei care sunt sătui de noi ar trebui să câștige la rândul lor ceva. Astfel, s-ar muta centrul atenției și ar mai face ceva bun pentru fotbalul românesc.

A fost nevoie de multe schimbări, se simt cei 26 de ani?
(râde) Se simt bine de tot la unii dintre noi. Eu am burtă, Bălan la fel. Suntem câțiva ieșiți din formă. Dar uită-te la Piți, la Tudorel și la Belo. Parcă n-au pus niciun kilogram în plus de când s-au lăsat de fotbal, joacă fără să gâfâie.

Întrebarea care vi se pune an de an. Se mai poate repeta performanța din 1986?
Nu, dar asta pentru că acum programul e imposibil. E mult mai greu, joci cu mai multe echipe decât atunci. Bine, și diferența între fotbalul nostru și cel de afară este mai mare decât atunci.