După toate fanteziile țesute în jurul lui Paul, profetul din acvariu, fotbalul trebuie tras de mână de cei care-l privesc și țin la el: „Mai există o caracatiță. Ferește-te!” Atent la Forlán și Capdevilla, frângându-și mâinile pentru Schweinsteiger și Robben, publicul urcă pe valul emoțiilor, dornic să rămână la nesfârșit pe creasta de spumă. Când practici alpinismul pe spirala extazului, realitatea rămasă jos, la parterul minții, nu-ți mai face cu ochiul. Vrei dribling, fior, tensiune și goluri. Vrei dansuri sălbatice, piramide ale triumfului și cascade de șampanie. Vrei orice îți poate prelungi iluzia că viața e un șir de bucurii. Analiza lucidă pare nesuferită ca o criză renală. Și totuși, acum, după ce Casillas a sărutat și Cupa, și pe Sara, trebuie să căutăm din priviri cealaltă caracatiță și să vedem cu ce se ocupă. Răspunsul e simplu: se ocupă tot cu pariurile. Dar la alt nivel.
Canadianul Declan Hill, absolvent de Oxford și pasionat de fotbal, face figură aparte printre cei care studiază dinamica tentaculelor. Hill se numără printre oamenii pe care FIFA și Joseph Blatter i-ar vrea dispăruți de pe fața pământului. De ce? Fiindcă nu-și limitează cercetările la vietățile simpatice, tip Paul profetul, ci țintesc cealaltă caracatiță, pe numele ei de scenă Mafia pariurilor. Mai precis, a celor din Asia. Cu vreo doi ani în urmă, Declan Hill a publicat „The Fix” (în traducere liberă „Blatul”), un volum născut după sute de întrevederi cu oficiali, jucători, arbitri și agenți de pariuri, care au cerut un singur lucru în schimbul informațiilor: păstrarea anonimatului. Cine citește cartea află că fotbalul e doar o iluzie perversă, o minciună prin care nu descoperi adevărul, ca la Picasso, ci doar strâmbătatea sufletului omenesc. Infiltrarea pariorilor în fibra competiției s-a adâncit atât de mult, scrie Hill, încât la CM din 2006 se știau cu mult timp înainte toate scorurile din grupa Braziliei. De asemenea, rezultatul sfertului de finală Italia – Ucraina (3-0) fusese stabilit cu două zile înainte ca echipele să iasă pe teren. Concluzia cărții făcea țăndări mizele noastre de microbiști, suporteri sau hermeneuți de Cișmigiu: fotbalul adevărat e cel pe care-l joci cu prietenii. La iarbă verde, pe o ladă de bere. E singurul pariu nevinovat.
După ce ieșiți din euforia sau tristețea finalei Spania – Olanda, după ce spuneți tot ce aveți de spus la adresa măscăriciului Howard Webb, căutați cartea lui Declan Hill. Citiți-o și gândiți-vă mai atent la tot ce-ați văzut în ultima lună. Iar dacă vă simțiți trași pe sfoară, nu vă enervați, a fost ceva mai presus de puterile dumneavoastră. Nu aveați de unde să bănuiți că naivitatea Nigeriei era premeditată. Că eliminarea lui Kaita din meciul cu Grecia și ratarea inimaginabilă a lui Martins din ultimul minut al meciului cu sud-coreenii făceau parte dintr-un scenariu scris departe de Africa de Sud. Nu avea cine să vă spună că nigerienii se săturaseră să fie înșelați la bani de propria federație și deciseseră să-și recolteze veniturile pe alte canale în schimbul altor evoluții. Și ăsta e doar un exemplu. Sigur, Joseph Blatter nu va fi disponibil pentru comentarii, dar nici asta nu trebuie să vă mire. Pentru el, corupția din fotbal e o scorneală a frustraților. Peste șaptesprezece ediții, când atolul Mururoa va juca în optimile CM cu o insuliță abia descoperită, urmașul său va propovădui mai departe religia celor care se uită în altă parte când furtul, crima sau violul se desfășoară sub ochii lor.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER