Carlos Dunga urma să devină al treilea om din istorie, după Franz Beckenbauer și Mario Zagallo, care sărută Cupa Mondială și ca jucător, și ca antrenor.
În Africa de Sud însă, Olanda i-a semnat iminenta plecare de la cârma reprezentativei cariocas. A dosit într-un colț al dulapului jacheta maro și toate sechelele verii și își bombează acum pieptul într-un sacou bleumarin, care nu-i mai maschează umerii căzuți. Tipul e o legendă, în ciuda eșecului de pe continentul negru, iar Golden Foot l-a invitat la Monte Carlo chiar pentru secțiunea legende.
Cu o seară înainte de ceremonia oficială, Dunga privește din ușa cazinoului hotelului Fairmont aglomeratele mese de ruletă. Nu se bagă, conștient de faptul că la ruletă clarviziunea sa nu contează. E doar noroc pur și nici nu-i mai are lângă el pe Bebeto sau pe Romario. Și nici măcar pe Lăcătuș, colegul său de la Fiorentina din sezonul 1990-1991.
-Domnule Dunga, din România vă deranjez… Aaa, de la Mario…
-Lăcătuș, fostul coleg de la Fiorentina…
Și prieten… am vorbit cu el recent și mi-a zis că e din nou antrenor la Steaua. Îi țin pumnii… Eu sunt cu el cum e Taffarel cu Hagi și Popescu. Și cu ei am jucat, sau mai bine zis, împotriva lor. Și împotriva lui Mircea Lucescu…
„Repeta obsesiv că trebuie să batem”
-Apropo de Taffarel, Hagi, Popescu, dacă ați fi întâlnit România în sferturi la World Cup… Ne-am fi dorit, pentru că ar fi ieșit un plus de spectacol, dar oricum, știi cine ar fi bătut, nu?
-Bănuiesc… În weekend, Steaua lui Lăcătuș întâlnește pe Dinamo, rivala de moarte… Da? Cred că ia foc pe bancă… Nu se schimbă deloc. Știi cum era la Fiorentina? În vestiar îmi repeta obsesiv că trebuie să batem, să batem, să batem. Chiar și după ce se termina meciul, el spunea că trebuie să învingem și în următorul meci. Așa spunea și pe teren. El era printre cei tineri, dar avea multă nebunie. Cred că așa e și-acum, pune suflet mult. E sufletist ca și mine, și de asta am rămas buni amici… e o caracteristică a românilor și brazilienilor.
-Apropo de suflet… Fotbaliștii dumneavoastră parcă n-au pus suflet în Africa de Sud… Poate… Dar știi ce s-a întâmplat acolo… Am avut și patru jucători importanți care nu au fost apți fizic sută la sută, după meciurile jucate la echipele de club. Ca să nu mai vorbesc de arbitrul japonez din meciul cu Olanda… A comis câteva erori care au influențat mult soarta partidei. Trebuia să punem mai multă presiune pe el…
-V-a schimbat mult eșecul din Africa de Sud. Se spune că presa din Brazilia vă atacă și acum… Nu-i adevărat! Sunt și ei doar pătimași și atât. Eu sunt același, uită-te la mine, am rămas doar cu o neplăcere în suflet.
-Acum antrenați sau sunteți în așteptare? Nuuu, stau deoparte pentru o perioadă…
-Intrați în politică, precum Romario sau Bebeto? Ha-ha-ha, nu, niciodată…
-România – Brazilia vreodată? Poate, doar cu mine, cu Hagi, Taffarel… Sau cine știe…
-Vă mulțumesc și mult succes! Ciao!
„Lăcătuș avea multă nebunie când era jucător. Cred că așa e și acum, pune mult suflet”, Carlos Dunga, fost fotbalist
Carlos Caetano Bledorn Verri „Dunga”
Data și locul nașterii: 31 octombrie 1963 (Ijui, Brazilia) A jucat la: Internacional (1980-1984), Corinthians (1984-1985), Santos (1985-1987), Vasco da Gama (1987), Pisa (1987-1988), Fiorentina (1988-1992), Pescara (1992-1993), VfB Stuttgart (1993-1995), Jubilo Iwata (1995-1998), Internacional (1999-2000) Meciuri (goluri) la națională: 91 (6) A antrenat: Brazilia (2006-2010)
Palmares
Ca jucător: campion mondial (1994), câștigător al Cupei Confederațiilor (1997), campion al Japoniei (1997)
Ca antrenor: câștigător al Copei America (2007), câștigător al Cupei Confederațiilor (2009)
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER