Îmbrăcat în trening, un om cotropit încet-încet de firele albe stă în ușa unei cârciumi de cartier aruncate la două stații de stadionul Ghencea. E afacerea unui fost câștigător al „Ghetei de Aur“, Dorin Mateuț.
Departe de fotbal, departe de criză. „Să trăiți, nea Mateo! Suntem de la ziar, am venit pentru un interviu. Vă căutăm de mult timp și am vrea…” Ce interviu, măi, băieți? Nu am ce să spun! Am lăsat fotbalul la o parte. Nu am mai vorbit cu nimeni, ce pot să zic? Ne invită totuși la o masă. Face câteva ture, dă un telefon, iar apoi se așază pe un colț cu o țigară neaprinsă în gură. „Păi asta vrem să vă întrebăm. De ce fotbalul nu mai face parte din viața dumneavoastră? De la suporteri până la foștii colegi, nimeni nu mai știe nimic de Mateuț“, vine prima întrebare, practic cea mai importantă. Aprinde țigara și, fără să tragă vreun fum, o pune pe marginea scrumierei, parcă pentru a lăsa loc mai repede unui răspuns încruntat. „Nu am mai avut chef. Am toate carnetele de antrenor, dar nu am mai avut chef. Atât!”. În spatele lui, pe un perete, stă o plasmă fixată pe un program sportiv. O știre cu mașina lui Tamaș. Își întoarce capul și spune printre dinți. „Figuri! Noi, când ne-am calificat la Campionatul Mondial, am primit 40.000 de lei și un video“.
Cel mai important trofeu!
Rămâne în trecut, aici pare că se simte mai bine. Discuția se intersectează inevitabil cu „Gheata de Aur“, distincția atât de mult râvnită înainte de ’90 și la fel de hulită după. „E cel mai important trofeu al meu. Îl țin în dormitor. Doarme cu mine de 19 ani”, se înviorează fostul mijlocaș. Nu are stare. Se ridică după o brichetă și necăjește un ospătar. „Hai, mă, mai cu chef!”. Replica omului îmbrăcat într-un costum comun nu întârzie. „Stai bre! Ce, eu am fost sportiv ca matale?!”. Se întoarce, dar nu vrea să mai stea jos. „Trebuie să mă duc la bancă. De ăștia nu scapi niciodată!”.Vrem să facem o fotografie, iar omul în trening acceptă. „Mergem acasă să mă pozați cu gheata”.
Două străzi mai departe, Mateuț coboară mândru scările unei vile. În mână are gheata care pare turnată ieri. Se lasă fotografiat și se întoarce grăbit în casă. În urma sa mai rămâne un ultim răspuns al unui om care lasă de înțeles că a „divorțat” de fotbal. „Pe asta nu o atinge nimeni! E a mea!”.
"Meciul din Ghencea când am bătut Steaua cu 3-0 îmi vine cel mai des în minte. Când am ajuns acasă, mă așteptau Lăcătuș și Bumbescu. Erau prietenii mei" – Dorin Mateuț, fost mijlocaș Dinamo
"Nu am înțeles de ce s-a izolat Mateo. Era unul dintre cei mai buni elevi ai mei la Școala de Antrenori" – Mircea Rădulescu, Directorul Școlii de Antrenori "Ce să zic despre escapadele jucătorilor de azi?E treaba lor, e viața lor, e cariera lor. Dacă intră pe teren și joacă perfect ce mai contează? Eu am intrat în cârciumă când m-am lăsat!" – Dorin Mateuț, fost mijlocaș Dinamo
Â
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER