La câteva zile după ce a semnat cu Poli Iași, portarul Laurențiu Brănescu, 26 de ani, a oferit un interviu în exclusivitate pentru ProSport în care a vorbit despre noua sa echipă, despre Liga 1, dar și despre perioada petrecută la Juventus și în campionatul Scoției.
Goalkeeperul a dezvăluit cât de mult l-a marcat transferul la 17 ani în Italia, de ce a plecat de la echipa din Italia și cu cine mai ține legătura de la clubul torinez.
Brănescu a fost transferat la doar 16 ani de Juventus, club pentru care nu a apucat însă să joace la prima echipă.
ProSport: Laurențiu, cum ai trăit meciul cu Chindia din fața televizorului?
Laurențiu Brănescu: Mă așteptam să fie un meci foarte dificil, pentru că cei de la Chindia sunt una dintre cele două surprize ale campionatului, împreună cu cei de la Clinceni. Cred că este un punct important, foarte muncit, am avut și acea oportunitate prin Andrei Cristea să luăm cele trei puncte, din păcate Aioani a fost foarte bun la acea ocazie și cred că până la urmă este un rezultat echitabil.
De ce Poli Iași și nu altă echipă? Ai mai avut oferte din Liga I sau din alte campionate?
Din Liga 1 nu am mai avut o altă ofertă, dar din afară au fost. Unele m-au prins când eram izolat de două ori, o dată când m-am întors din Scoția, dar și când am avut Covid. A fost o perioadă destul de dificilă, dar am trecut cu bine peste. Acum m-am dedicat total acestui proiect de aici de la Iași. Sunt foarte fericit că am făcut această alegere, lumea m-a primit foarte bine aici.
Cum ești fizic?
E normal să fiu un pic în urmă cu pregătirea. Niciodată nu o să fii la fel ca ceilalți când te antrenezi singur sau nu te antrenezi într-un cadru organizat. Este normal. Dar eu cred că în maxim două săptămâni voi fi pregătit pentru joc.
Poate Poli Iași mai mult decât evitarea retrogradării în acest sezon?
Am găsit un lot foarte frumos, un grup unit, muncitor, foarte muncitor, care se antrenează foarte bine cât am reușit să văd în zilele astea de când am venit. Sper să continuăm la fel, fiecare punct contează. Eu cred că tot timpul se poate mai mult.
Ajungi la echipa națională de la Poli Iași? Așa speră Daniel Pancu.
Mă bucur că dânsul a zis acest lucru despre mine. Totodată asta mă responsabilizează să mă antrenez, iar în momentul în care o să se apeleze la mine să dau totul. Pentru că este foarte important pentru un jucător să aibă încrederea antrenorului și a colegilor, dar totodată asta se câștigă prin antrenamente și prin joc.
Sunt mari așteptări de la tine. Dacă ne uităm pe clasament vedem că Poli Iași are cele mai multe goluri primite în tur.
Nu știu cum să comentez asta. Ce a fost în tur, a fost în tur, de acum încolo începe un alt campionat. Campionatul este foarte srâns, sunt 4-5 puncte în sus, 4-5 puncte în zona roșie, trebuie să adunăm cât mai multe puncte, pentru că fiecare punct va conta. Așa că trebuie să dăm drumul la treabă și să încercăm să ne antrenăm bine, să jucăm bine și să adunăm puncte.
Poate fi Poli Iași o rampă de lansare pentru tine de a ajunge din nou într-un campionat puternic?
Eu am venit aici să ajut Poli Iași și să mă ajut pe mine. Aceste 6 luni stând acasă au fost foarte grele pentru mine. Știam că vor fi dificultăți și sunt dificultăți de a pleca în străinătate. Și nu doar în fotbal, ci pentru toți oamenii. Dar trebuie să ne adaptăm. Am considerat că cea mai bună soluție este să rămân în țară, să mă pun pe picioare, să ajut echipa care a crezut în mine și totodată să mă ajut pe mine.
Cum ai găsit Liga 1?
Nu e mare diferență, cred că este un campionat la fel de combativ. Toate echipele au șanse 50-50 la fiecare meci, este un campionat foarte complicat. Echipele mici pot pune probleme echipelor mari, totodată echipele din subsol sunt într-o luptă crâncenă în partea a doua a clasamentului, pentru că distanța de puncte este foarte mică, iar dacă legi 2-3 victorii poți urca bine în clasament.
Nivelul e mai slab decât în trecut?
Nu, întotdeauna a fost un nivel bun în fotbalul din România, doar că din păcate acum nu prea reușim în cupele europene. În afară de CFR Cluj, care în ultimii ani au reușit să ajungă în fazele finale, să treacă de grupe în primăvara europeană, ceea ce este o realizare foarte bună.
Dar din afară cum se vede Liga 1?
Am urmărit tot timpul Liga I, este un campionat foarte bun, cu jucători cu calitate, fiecare echipă are jucători care pot face diferența.
Comparativ cu prima ligă din Scoția, cum e campionatul nostru?
Cred că în Liga I sunt jucători cu mai multă calitate, cu execuții mai bune. În Scoția era un fotbal mult mai fizic, unde jucătorii cu creație reușeau foarte bine să iasă în evidență, dar în Scoția era un campionat foarte dificil. Pentru că primul loc putea să piardă puncte cu ultimul loc, echipele nu încetează niciodată să creadă în rezultat. Au fost meciuri în sezonul în care am jucat acolo în care chiar și la 2-0 sau 3-0 să nu fie totul terminat. Nimeni nu încetează să creadă. Se joacă și de cele mai multe ori finalurile de meci sunt palpitante.
Ai fost al treilea portar din Scoția în sezonul trecut?
Da, a fost un sezon foarte bun pentru mine acolo, la Kilmarnock. M-am simțit foarte bine în Scoția, înainte de a veni la Iași am avut oferte să mă întorc acolo, dar am întâmpinat anumite probleme și cu noile reguli din Brexit, și cu permisul de ședere, permisul de muncă, au fost câteva probleme.
Ce portari din Liga 1 îți plac?
În Liga I avem portari foarte buni. Îmi place foarte mult Aioani, de la Chindia, îmi place Pigliacelli pentru jocul de picior, are un joc senzațional de picior. Anul trecut mi-a plăcut foarte mult Arlauskis, pentru că dădea siguranță echipei. Îmi place mult Cojocaru, cu care am fost coleg și am crescut împreună, pentru mine este un portar foarte bun.
Și din afară?
Portarul pe care îl urmăresc cel mai mult, pentru liniștea și siguranța pe care le dă în poartă, este Oblak. Este cel mai bun portar pentru mine în momentul de față. Nu pot să-l uit pe Alisson, de la Liverpool, un portar poate chiar mai estetic, mai frumos de văzut, mai tehnic, dar mai mult îmi place Oblak, pentru stilul lui de a interpreta meciurile, pentru modul cum se pregătește. Am avut oportunitatea de a juca în Scoția cu Jan Koprivec, un portar coleg cu Oblak la echipa națională și mi-a vorbit foarte frumos despre el.
Tu ce stil ai? La ce excelezi?
Depinde și de stilul echipei. De exemplu, când eram junior în Italia aveam un antrenor care ne cerea foarte mult să jucăm cu piciorul de la portar. Și voia ca portarul să fie ca un libero. Diferă de la antrenor la antrenor, la stilul echipei la care joci, depinde. Trebuie să fii foarte bun și să te adaptezi la cerințele antrenorului. Nu cred că am un stil anume, o caracteristică ce mă evidențiază, cred că cel mai bine e să faci totul în medie și să progresezi tot timpul.
Ai plecat la 17 ani din țară la Juventus. Ce înseamnă să pleci la o astfel de vârstă la un club precum Juve?
Este foarte greu, deoarece nu se întâmplă în fiecare zi asta. Nu este ușor, pentru că te lovești de un mediu în care este o diferență de la cer la pământ față de România. E normal, sunt alte cerințe, alte condiții, nu este deloc ușor.
Ce te-a șocat cel mai mult la contactul cu fotbalul italian la vârsta de 17 ani?
Tot timpul pregătirea, trebuia să fii tot timpul foarte atent să nu lași niciun detaliu deoparte. Pe lângă asta, m-a impresionat foarte tare disciplina. Dacă erai la juniori și te tundeai, dacă îți făceai o freză cu dungi în cap spre exemplu, ți se atrăgea atenția și cel mai bun lucru era să te tunzi ulterior. În Italia se discută despre stilul Juve, adică un stil elegant, asta caracterizează și clubul. Tot timpul a contat disciplina.
Cât de mult te-a schimbat acea perioadă petrecută în Italia?
M-a maturizat în primul rând ca om, ca persoană, pe lângă faptul că m-a ajutat fotbalistic. Pentru că pleci singur de acasă, stai într-un hotel cu ceilalți colegi, apoi când ajungi la 18 ani îți dau un apartament. Nu este ușor, dar totodată te ajută să te maturizezi mai repede.
Ce ai învățat cel mai important acolo?
Am învățat foarte multe lucruri în Italia. Dar cel mai important lucru pe care îl poți lua de la o astfel de experiență, pe lângă partea sportivă, te maturizează. Pentru că ajungi de copil acolo, fără familie, înveți să-ți porți de grijă singur, să devii o persoană cu capul pe umeri. Sunt lucruri normale și cred că acesta este cel mai important lucru. Cariera de fotbalist durează 15-20 de ani maxim la nivel înalt, dar apoi ești un om oarecare, devii un fost fotbalist. Și a trăi în societate este mult mai important decât ceea ce înseamnă fotbalul. Puțini ajung la un nivel extraordinar de mare față de ceilalți. Sunt 4-5 campionate mari în lume, restul jucăm în campionate medii, de rang 2-3.
Mai ții legătura cu foștii colegi de la Juve?
Cu unii mai țin legătura, mai mult cu cei din conducere. Majoritatea s-au retras. În afară de Buffon, care încă mai joacă, Chiellini, Bonucci sunt cei care mai activează acum. Dar din cei care erau în perioada în care eram eu acolo majoritatea s-au retras. Cu Vucinic am mai vorbit în ultima perioadă. Tot timpul am fost tratat foarte bine acolo.
A fost vreun jucător care te-a luat sub aripa lui la Juve?
Cred că cele mai multe sfaturi le primeam de la Storari, de la portarul de rezervă. Era un tip foarte pasionat, pe care în acea perioadă îl vedeam în stare să devină antrenor cu portarii. Dar acum s-a răzgândit, este în conducerea clubului Juventus, se ocupă de juniori.
Cel mai important sfat pe care l-ai primit?
Nu am primit neapărat sfaturi motivaționale, ci sfaturi pe teren. Lucruri ce țin de tehnică, de deplasarea în poartă, lucruri care mă ajutau să prind mai repede ceea ce mi se cerea.
Cum este să te schimbi într-un vestiar cu vedete precum Buffon sau Ronaldo?
Cu Buffon am prins anul în care eram legat de echipa mare și am jucat la tineret. Cu Ronaldo am prins doar o săpămână, două. Drăgușin știe mai bine (râde). Este foarte frumos, sunt experiențe pe care nu poți să le uiți, tot timpul ai ceva de învățat de la ei. Au câștigat atâtea trofee în ultimii nouă ani în Italia, sunt sigur că în viitor vor reuși vor reuși să se impună și în Europa.
De ce ai plecat de la Juventus? Pentru că spuneai că ai un contract pe masă.
Am avut contractul până în 2020, la 30 iunie se termina, am avut opțiune de comun acord pentru anul 2021 și am decis că este mai bine să plec pe drumul meu. Sincer, nu mi se mai părea OK dacă am ajuns la 25-26 de ani să continui să merg împrumut. Mi-am dorit o provocare, să aparțin de un club care să creadă în mine și să îmi dea oportunități.
De ce crezi că se impun fotbaliștii români mai greu în afară? Ce le lipsește?
Nu cred că le lipsește nimic. Dar depinde și de conjunctură. Fotbalul nu înseamnă doar cele două ore petrecute pe teren și la antrenament, fotbalul este și partea administrativă, cei care te gestionează trebuie să te îndrume pe drumul cel bun, să-ți vrea binele. Este foarte important ca agentul să fie lâng[ tine, să îți deschidă porți.
Ai jucat în multe campionate. Care ți s-a părut cel mai greu?
Cred că cel scoțian a fost cel mai greu, dar și cel al Croației e foarte dificil. Tocmai de aceea croații au tot timpul jucători, și performanțele echipei naționale sunt acolo. În orice echipă găsești un jucător croat. În general în zona asta din Balcani sunt campionate foarte grele, cu echipe bătăioase, echipe cu care câștigi greu.
L-ai prins pe Ianis Hagi în Scoția? Crezi că se va impune acolo?
L-am prins foarte puțin, pentru că s-a întrerupt campionatul. Cu siguranță se va impune. Nu are de ce să nu facă față, pentru că este un jucător de calitate, un jucător de execuție. Are un antrenor senzațional, vezi de la distanță cum pregătește meciurile. Jocul prestat anul trecut era senzațional, se vede că este un antrenor care știe să-și îndrume echipa spre un fotbal pozitiv, un fotbal spectacol. Pentru mine, Steven Gerrard era cel mai bun antrenor din fotbalul scoțian, un antrenor care avea ideile foarte clare. Vedeai de la distanță ceea ce pregătește și ceea ce puneau jucătorii în teren.
Drăgușin crezi că va face față la Juventus?
Pentru mine Drăgușin este un jucător senzațional. L-am văzut în câteva meciuri și la echipa Under 23, iar acum câteva săptâmâni am avut o discuție cu fratele lui Giorgio Chiellini despre el și mi-a spus că este un jucător senzațional. Au așteptări foarte mari de la el, este văzut ca un tânăr serios, care muncește mult și merită ce-i mai bun.
Care este regretul tău după perioada Juventus?
Singurul regret este acela că nu am debutat la echipa are. Pentru că anul în care am fost legat de echipa mare a fost foarte bun. Au fost cei doi ani cu Conte, un sezon neînvinși, cu record de puncte. Acesta este singurul regret, că nu am putut să debutez.
De ce crezi că nu ai reușit să faci pasul?
În momentul acela era foarte greu să debutezi ca jucător tânăr. Doi jucător au reușit să debuteze foarte tineri atunci la Juventus. Este vorba de Pogba, care venise de la Manchester și de un coleg de-al meu de la Primavera, Beltrame. Devenise o criză cu accidentările și chiar a avut o oportunitate de a înscrie, dar Sebastien Frey a avut o intervenție senzațională într-un meci cu Genoa. Probabil dacă ar fi marcat atunci acest jucător devenea un nou Del Piero. Diferență de o palmă a fost. A fost chestie de conjunctură. Nu era ușor. Îl aveai pe Buffon, care avea 34-35 de ani atunci, un Storari, care era tot timpul portarul backup, care tot timpul când intra făcea meciuri foarte bune și al treilea portar era Manninger, care atunci când Buffon a fost accidentat după Cupa Mondială din 2010, a intrat și a jucat o grămadă de meciuri. Erau trei portari cu experiență foarte mare, cu CV-uri foarte bune. Era foarte dificil, dar eu speram. Când vedeam că ne apropiem de titlu tot timpul speram la debut.
Poate vei reveni în Serie A de la Poli Iași? Îți dorești?
Nu mă gândesc unde o să revin, unde o să fiu. Mă gândesc la prezent acum, asta contează cel mai mult. Acum sunt aici, îmi doresc să-mi fac treaba cât mai bine la Poli Iași, să mă antrenez cât ma bine și după aceea vedem ce se mai întâmplă.
Ce sfat poți să-i dai unui copil de 16-17 ani care pleacă din România la o echipă de top din străinătate?
Cred că pentru orice jucător tânăr care pleacă în străinătate cel mai important lucru este să fie foarte receptiv la informație. Să fie foarte atent la ceea ce i se cere și să încerce să dea sută la sută sau mai mult în a face ceea ce i se cere. Și dacă va face asta va putea progresa. Iar dacă nu va reuși la acea echipă, poate reuși la o echipă mai mică din același campionat.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER